Înăuntrul meu e strâmt, nimeni nu intră, nimeni nu iese. E o lume numai a mea, cu reguli stricte, numai că nu-mi dau seama cine a trecut ultima oară prin mine.

citat din Teodor Dume
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alpinismul are reguli stricte, dar la 20 de ani cine ţine seama de toate regulile?

citat din Lionel Terray
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lume, lume

De la mine pân' la tine
Numai fluturi şi albine,
De la tine pân' la mine,
Numai rău şi nici un bine.

De la mine pân' la ea,
Numai lanţ şi numai za,
Unde-i ea şi unde-s eu,
Numai piese de muzeu.

De la noi până la lume,
Numai fiare fără nume,
De la lume pân' acasă,
Numai vreme friguroasă.

De la mine pân' la ei,
Numai lupte şi scântei,
Ei acolo, eu aici,
Şi-ntre noi e-un fel de bici.

De la voi la oarecine,
Numai guşteri şi ruine,
Din neanţ la dumneavoastră,
Numai gratii la fereastră.

De la noi până la noi,
Numai ei, din doi în doi,
Invers, de la noi la noi,
Numai stare de război.

De la toate pân' la toate,
Numai tu, singurătate,
Numai tu şi eu şi plânsu-mi,
De la eu până la însumi.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine altul...

aud dimineaţa un cor de păsări
cu aripile frânte
sau poate
noaptea sângerează pe
pervazul ferestrei lăsată
interdeschisă în aşteptarea umbrelor

cine altul decât mine aude
durerea cum trece
prin lumină ca
un fulger
rostogolindu-se sub zid
în căutarea a ceea ce am fost

tăcut ca o umbră
nelocuită de nimeni
mă afund în mine şi aştept

cine altul...

poezie de Teodor Dume din Temniţa de sub rană (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nimeni nu-mi înţelege suferinta tac, şi lăcrimez doar atunci când nimeni nu- mi înţelege bucuria.

aforism de Teodor Dume (24 septembrie 2021)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai după faptul că nu mi-a trecut mie prin cap, îmi dau seama că ideea e genială. Şi ce simplă e...

Teodor Mazilu în Doamna Voltaire (1979)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legături

am umblat prin copilărie
ca pe calea republicii duminica
cu mâinile înfundate-n buzunarele
strâmte ale raiaţilor
şi am ieşit infectat
cu iluzii
ceva se mişca în mine
prin piele îmi ţâşnea libertatea
oamenii ieşeau din gesturi
îmi închipuiam că aşa trebuie
să iasă fiecare din el

depinde când şi cum

după ce am mai crescut
mi-am dat seama că viaţa
este un abces strâns
în interiorul trupului

nu nu-mi amintesc să fi fost bolnav
dar asta nu interesează pe nimeni...

mai târziu
o paralizie ivită pe limbă
a produs schimbarea
blocuri străzi oameni şi sentimente

toate altfel...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mini privi fără teamă instrumentul. Nimeni nu o va ruga să cînte. Aveau ei alte cîntece! Chiar fără de asta, condiţia pusă Linei era categorică: "Merg la Hallipi pentru ultima oară... şi să nu-mi ceară nimeni să cînt, ca să nu refuz cu vehemenţă... nepoliticoasă".

Hortensia Papadat-Bengescu în romanul , Fecioarele despletite - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. Bucureşti (1925)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa rămasă pe genunchi

dacă există o ţară unde
nu locuieşte nimeni
arătaţi-mi-o
dincolo de întoarcerea zilei
există doar o cărare ce duce
înspre margini

nu-mi iau cu mine nimic
pe urmele mele
nu o să calce niciun păcătos
mi-am făcut controlul medical
m-am întors cu susul în jos
şi invers
doar cerul căzut pe genunchi
plângea printre sughiţuri
dar cu azi
nu-mi voi extrăda gândul
o să-l rog pe Dumnezeu
să aprindă ultima lumânare

că fiecare strigăt se pierde în ecou

poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o democraţie reală nimeni nu poate impune reguli care nu servesc interesele celor mulţi pentru că astfel s-ar încălca drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.

Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ana a lui Manole zidita

pacatuim numai cu auzul,
ranim numai cu privirea,
nimeni nu poate sa te simta,
nimeni nu are sa te mai minta!

lasa zidul sa se ridice,
asculta linistita cantecul de joaca
care iti este cantat

nu uita sa zambesti,
pana ultima caramida nu este pusa...

frumoasa inchisoare a sufletului
iti ofera oamenii pe care ii iubesti,
te inchid, te roaga sa ramai,
te plang, te vor inapoi

au pus ultima caramida de la
zidul fara usa...

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul

M-am strecurat
sub aripa protectoare
a păsării de lut,
ca nimeni să nu-mi spună
s-o iau de la-nceput
cu nemurirea...

M-am strecurat
la subsuoara păsării de stuf,
ca nimeni să nu-mi spună,
că am lăsat să-mi scape...
clipa netrăită-n puf!

Şi m-am ascuns
în burdihanul păsării de fier,
ca nimeni să nu-mi reproşeze,
că mă tem... de Cer!

Dar numai cuibărit
la sânul femelei de pasăre-liră
a învăţat sufletul meu, zborul!
te miră?

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu te va iubi

Nimeni nu te va iubi
exact cum îţi imaginezi.
Nimeni şi niciodată nu-ţi va citi mintea
şi nu va culege fiecare stea
de pe cer în momentele cele mai potrivite
pentru a ţi le oferi numai şi numai ţie.
Nimeni nu se va ivi călare
pe un cal alb la uşa ta
cu pantoful pe care tocmai l-ai pierdut.
Înţelegi asta?
Prin urmare trebuie să te iubeşti
tu îndejuns, astfel că
oricare altă iubire să adauge
mai multe lumânări la tortul
pe care tu l-ai pus, deja, la rece.

poezie de Stephanie Bennet-Henry, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dovadă că am trecut pe aici
pe noptieră am doar cărţi un bilet de la mama şi
un notess cu ultima însemnare pe care Dumnezeu
o va citi cu discreţie
celelalte lucruri nu-mi aparţin dar
sunt conştient că între mine şi oameni
golul rămas se rotunjeşte ca un ghem
şi creşte şi creşte...

poezie de Teodor Dume din Moartea, un fluture alb (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni până la viscol

Nu mai e nimeni
Între mine şi viscol,
Numai eventuala bunăvoinţă
A celor ce păzesc şi asmut ninsorile,
În rest, vârsta prăbuşindu-se
Asupră-mi, fără logică.

Nici tata, nici mama
Nu mai sunt aici,
Să preia şocul,
Să elibereze drumul din faţă,
Acum, între mine şi viscol,
E numai viscolul.

Nici măcar eu nu mai sunt,
Eu am murit azi noapte
Odată cu mama,
Ultima mea pavăză,
Ultima mea redută,

Înainte de capitulare,
Înainte de blocaj,
Înainte de viscol,
Bunăvoinţa paznicilor de ninsori
Poate însemna un popas
La un ceai fierbinte.

Apoi, viscolul lovindu-mă-n piept
Şi eu ducând grija
Copiilor care vin după mine
Şi care, încă, nu ştiu
Ce e viscolul
În toate ninsorile lui
Asmuţite încoace.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem două libertăţi. Dragostea noastră nu e umilinţă, e o mândrie. Nu vreau să te copleşesc, să-ţi limitez viaţa numai la mine. N-aş avea nicio bucurie să am alături de mine un prizonier. Nu-ţi cer decât dragostea ta. Aceea e a mea si numai a mea. N-o împart cu nimeni. Aşa cum nici tu nu vei împărţi cu nimeni dragostea mea. Dar dincolo de dragoste eşti liber a trăi cum vrei.

citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Luli B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul ca o săgeată

Nimeni nu-mi poate lua visele!
E prima descoperire
a arcaşului din mine.
Şi totuşi,
o săgeată nu-mi iese la socoteală!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu mă va striga pe nume

M-apropii de locul unde nu m-aşteaptă nimeni
Unde nimeni nu mă va striga pe nume
Şi-ntre timp ard în urma mea toate podurile
Pe care am trecut prin această lume.

poezie de Autor necunoscut, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine e prins în cursă de cine, Sam, ea? Nu ştie nimeni. Numai să dureze, numai să dureze fericirea.

Nina Berberova în Cartea fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu acelaşi suflet al meu, de azi...(mamei mele)

Se pare că viaţa
e un circular spectacol de acrobaţie,
pentru că nu ştie nimeni cum s-a făcut,
cum se poate naşte dintr-un copil un OM,
da, asa m-am visat! ca eram însărcinată cu mama
(deci, smulgerea ei din mine, aşa s-a petrecut!)
da, ireală senzaţie de abandon
(din moarte cum s-o mai strig, ar fi o tragedie
mai mult... că tot ce mă răneşte
stă, chiar, într-un prezent, al ei trecut...)

Se pare că nu numai viaţa e plină de măşţi şi costume,
nu-i azi, singura zi când nu mai ştii ce-ţi doreşţi,
nici timp câştigat, nu-i! mereu sa te-ntrebi:
cine pe Cine aduce pe lume,
Numai că eu, la o simplă acrobaţie visez...
ziua când mă voi naşte la termen(mama, din Tine!)
cu acelaşi suflet-al- meu, de azi... la Trapez!

poezie de Daniela Pârvu Dorin din VOLUM IN PREGATIRE, Amprente (20 aprilie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răscruce între singurătate şi ultima haltă

îmi pun capul pe palme şi aştept
ca şi cum nimeni nu m-ar fi dorit
sângele îmi aleargă prin vene
îl aud dar
nu spun nimic
sunt un anonim uitat într-o casă
cu bagaje de mână
dintr-o haltă prin care
n-a mai trecut niciun tren de multă vreme

din când în când deschid ochii şi-mi
rostogolesc privirea de la un colţ la altul
e mult întuneric şi nicio speranţă
de care
să-mi atârn ultima clipă

nici nu ştiu dacă e vară sau toamnă
tăcerea se instalează în mine ca
într-un fotoliu scorojit
şi muşcă necondiţionat
umblă prin măruntaie
ca o durere
coincidenţă sau nu
între cele două spaţii
văd un alb nesfârşit
nu sunt disperat ci doar
am o senzaţie ciudată

ştiu că mi-am depăşit maturitatea şi că
mă voi dizolva în verdele din iarbă
sau într-o floare de muşeţel
însă ştiu
că fluturii care îmi vor sta pe coapsă şi
ceaţa care va tăia respiraţia numelui
lăsat în loc de poartă
vor aminti de mine

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!