A fi astronom – e greu, uşor... E o minune! Jocul de-a descifratul secretelor universului – e greu, uşor... E o minune! Întotdeauna am iubit astronomia, Universul, stelele... N-am reuşit să devin astronom, deşi mereu mi-am dorit asta. Probabil nu m-am străduit suficient. Dar nu renunţ! Nici asta nu e imposibil!

Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi scriitor – e greu, uşor... E o minune! Jocul cu cuvintele – e greu, uşor... E o minune! De câtva timp, m-am străduit să fac parte din această minune; nu ştiu în ce măsură am reuşit. Dar nu renunţ! Voi continua să încerc. Şi sper ca într-o bună zi să reuşesc, totuşi... Desigur, e un vis. Dar nu imposibil! Cu ajutorul cuvintelor scrise, este realizabil.

Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi om – e greu, uşor... E o minune! A avea sentimente – greu, uşor... E o minune! Voi încerca mereu să fiu şi om! Şi nu renunţ. Nici asta nu e imposibil. Toate acestea sunt nobile provocări, la care sufletu-mi răspunde...

Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definitiv... lipsuri

Mereu mi-am dorit fericirea, mereu,
şi-am luptat s-o câştig pe vecie,
dar chiar de-am strigat-o o viaţă, e greu...
n-o să vie.

Mereu mi-am dorit să n-am lipsuri, mereu,
şi-am muncit mult o viaţă,
dar n-am adunat, n-am talent de evreu...
nu-s pe piaţă.

Mereu mi-am dorit frumuseţea, mereu,
şi-am crezut în oglindă,
dar nu-i vina mea, n-am avut pedigreu...
nu-i a mea, se perindă.

Mereu mi-am dorit s-am dreptate, mereu,
şi-am urât interesul,
dar chiar de-mi pun toga de arhiereu...
nu-s alesul.

Mereu mi-am dorit să fiu primul, mereu,
şi-am făcut multe şcoli,
dar n-am de la tată şi mamă tupeu...
n-am idoli.

Mereu mi-am dorit doar iubire, mereu,
şi-am pus suflet cu totul,
dar chiar de-am dat inima, ca pe-un antreu...
n-am norocul.

Mereu mi-am dorit sănătate, mereu,
şi zile şi nopţi n-am uitat-o,
dar chiar de sunt însumi un epicureu...
n-o mai am, am forţat-o.

Mereu mi-am dorit un confort minimal,
l-am crezut dobândit,
da-s victima lumii, ghinion triumfal...
n-am destinul dorit.

De ce oare, noroc, nu se-mparte egal
-şi-am recurs la suprema instanţă-
dar se pare că totu-i clădit imoral...
nu-i balanţă!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

astronomia nu e astrologie
şi nici astrofizică
astrologia este cu horoscopul
astronomia studiază corpurile cereşti
iar astrofizica legile Universului

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşor de zis, greu de făcut

- Oameni buni, nu faceţi bine,
Şi-o să-ajungeţi toţi de râs.
- Da' cum îi bine, măi vecine?
- Asta, dragă-i... greu de zâs.

epigramă de Vasile Iuşan din Justiţia e oarbă... (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Ce zici, frumoaso? Am putea dansa împreună?
Ly: N-aş crede.
Lucian: Te rog... Să lăsăm deoparte neînţelegerile. Să uităm orice supărare. Măcar de data asta. Te rog... Hai să îngropăm securea. Măcar pentru puţin timp; preţ de o melodie şi atât.
Ly: Desigur, pentru tine e atât de uşor...
Lucian: Te înşeli. Nu-i adevărat! Nu-i deloc uşor, nici pentru mine. Dimpotrivă. Dar... Să înercăm! Ce zici? Nu strică...
Ly: Bine, să încercăm. Deşi nu cred c-ar trebui. Dar fie!
Lucian: Grozav! Mulţumesc. Ştii, mi-ar place mult ca totul să redevină ca înainte.
Ly: Asta ar fi foarte dificil.
Lucian: Dificil, dar nu imposibil.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Poate că nu te-ai străduit destul. Doar atât dacă i-ai spune, că o iubeşti şi totul s-ar rezolva, s-ar schimba brusc, în bine, pentru amândoi.
Lucian: Chiar crezi asta? Eu nu sunt atât de sigur. Nu cu ea. Cu ea nu va fi aşa de uşor. Dacă ar fi fost alta, poate da, dar ea... Nu! Nu merge. Poate ar fi ţinut figura dacă ea ar fi fost altfel, însă... Nu ştiu. Nu ştiu ce să mai cred.
Maria: Cum să nu ştii? Cum poţi spune aşa ceva? Tocmai tu? Acest termen nu există, sau poate fi depăşit, mai ales pentru tine.
Lucian: Bine ar fi să fie aşa, însă, din nefericire pentru mine, nu e deloc astfel... Sunt nehotărât, Maria; e pentru prima oară în viaţă că mi se întâmplă aşa ceva, dar culmea, într-adevăr nu ştiu ce să fac. Ezit mereu, amân mereu, deşi nu asta mi-aş dori. Din cauza asta trebuie să mă mai gândesc, să devin odată hotărât.
Maria: Bine, Luci, atunci mai gândeşte-te, poate că ceea ce ţi-am spus îţi va fi de folos într-un fel; cel puţin eu aşa sper.
Lucian: Sigur. Chiar îmi este de folos. Îţi sunt recunoscător.
Maria: Lasă asta. N-am nevoie de recunoştinţa ta.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greşeli, schimbări şi ajutor

Fac asta din dorinţă,
O fac din neputinţă,
Căci sunt o simplă fiinţă
Ce simte suferinţă.

Fac asta cu folos,
O fac cât mai frumos,
Dar simt că merg în jos,
Şi-o fac mai dureros.

Încerc s-o fac mai bine,
Gândindu-mă la tine,
Dar lacrimi cad puţine
Şi frica nu mai vine.

Şi aud că vrei să-mi ceri
Să încerc din răsputeri,
Să renunţ la zeci poveri,
Să n-am parte de dureri.

Dar n-am vrut să fie-aşa,
N-am vrut să uit de ea,
Iar atunci când ea pleca,
N-am vrut a mă schimba.

Cu gându-n stele m-am trezit,
Asta nu-i ce mi-am dorit,
Am uitat tot ce-am iubit,
Am uitat tot ce-am simţit.

Am greşit, am realizat,
M-ai ajutat, nu mi-a păsat,
Dar când pe uşă ai plecat
Nimic frumos n-a mai durat.

Şi-acum când ştiu unde greşesc,
Acum când ştiu ce îmi doresc,
Încerc din nou să-mi amintesc,
Încerc mereu să te găsesc.

Am uitat tot ce-a durut,
Nu mai am ce am avut,
Şi-ncep să simt ca la-nceput,
Dar prea târziu, te-am pierdut.

Am fost mereu un gânditor,
Am fost mereu un visător,
Am fost mereu un luptător,
Dar acum cer ajutor.

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am spus

Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Şi-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau şi-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.

Am spus că ştiu când n-am ştiut
Şi-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Şi-am spus nu pot, dar am răbdat.

Am spus că am când n-am avut
Şi nu ţi-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Şi-am spus sunt prost, fiindcă eram.

Am spus că pot când n-am putut
Şi că-i uşor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Şi-am fost întotdeauna eu.

Am spus mereu ce-aveam de spus
Şi-am scris să ştii că te iubesc
Şi-atuncea când voi fi apus
Şi n-o să pot să mai vorbesc.

Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Şi tot ce-am spus e de prisos.

poezie de Ovidiu Vasile din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Als: Ce-i asta?
Rena: N-am idee.
Als: Ce fel de copaci sunt aceştia?
Rena: Nici asta nu ştiu. Ar putea fi Sequoia...
Als: Ce vegetaţie! Parcă ar fi o pădure tropicală.
Rena: Poate asta şi e...
Als: În ce zonă a globului am nimerit oare?
Rena: Probabil în America de Sud; parcă pe acolo sunt păduri de genul acesteia, cu Sequoia...
Als: Probabil...

replici din romanul "Speranţa"... dinozaurilor! de Cornelia Georgescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex: Mersi, mă, nărodule! Şi tu?
Nistor: Eh, lasă, n-o să mor; mă descurc... Cum bine zice şefu', o să supravieţuiesc. Altfel cum?!
Alex: O să-ţi fie cam greu, între noi toţi.
Nistor: Păi, sigur, normal; deja începe să-mi fie cam greu, foarte greu... Hai, mă, nu-mi purta mie de grijă! Vezi-ţi de doctoriţa ta! E marfă!
Alex: Chiar crezi?
Nistor: Sigur, mă, ce naiba?! E super! Ţi-am zis încă dinainte de a fi plecat de pe Terra: N-are nici un cusur; decât pe acela că e doctoriţă şi e cam exigentă, dar, probabil, doar ca medic, nu şi altfel, în viaţa particulară, de zi cu zi.
Alex: Da, mă, exact asta am descoperit şi eu de curând la ea.
Nistor: Zău?! Ce să mai, sincer, mă bucur! Oricum, nu era şi nici nu e de nasul meu. Ştii doar; ţi-am dat drum liber spre ea încă de atunci, dinainte de plecarea în misiune. Da' n-ai profitat până acu' de faptul că m-am dat la o parte din calea ta.
Alex: Deh, mă... Asta e!
Nistor: Sigur, asta e... Încă o dată, felicitări! Sincer, Alex, mă bucur pentru tine; pentru voi doi.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neconcordanţă

Nu mi-am dorit această stare
de om înnebunit de ea,
nu mi-am dorit a ei plecare
şi n-am dorit a nu mă vrea.

Nu mi-am dorit să stau cu gândul
împleticit de buimăceli,
nu mi-am dorit să-mi cheme visul
acele stări de ameţeli.

Eu mi-am dorit doar o poveste,
şi-al ei final doar fericit,
eu mi-am dorit să urc pe trepte
cu gândul că sunt eu iubit.

Eu mi-am dorit doar sărbătoare
în ochii clari şi al meu vis,
eu mi-am dorit iubirea mare,
şi-acum, eu sunt doar un proscris.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

punctuleţe sclipitoare
pe firmamentul întunecat
nestematele nopţii
în privirea unui
astronom curios

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un amator astronom, cari voeşte să întreprindă un studiu sistematic asupra stelelor variabile, de comparaţiunea mărimilor stelare se va servi. Dacă la început aceasta pare greu de realizat, aproape cu neputinţă, cu timpul, cu puţină practică, nimic nu e mai uşor, mai instructiv şi în acelaşi timp mai plăcut ca obsevarea stelelor variabile.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A opta minune

Este mare paradoxul
Ce nu-l visa nici poetul:
Fetele învaţă boxul
Mai uşor ca… alfabetul.

epigramă de Constantin Voicilaş din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi... e-o minune

E-o minune răsăritul unei dimineţi,
Bucurie li-i ochilor tăi vii lumina,
Dar inima ce-şi salută drag minunea
Va bate-n cânt nou nemuritoare-i vieţi.

E-o minune Universul, pot unii a spune,
Dar a opri o lacrimă să nu mai curgă,
Rugându-te să-ţi vezi speranţa cum alungă
Durerea inimii tale, aceasta-i o minune.

E-o minune s-aduci copii pe lume,
Dar a lua din suferinţa lor nu poţi;
Şi-ntr-ale vieţii greutăţi, ei vor simţi
Că doar imbrăţişarea ta e o minune.

E-o minune acea bucurie, de-a trăi
În Adevăr, dar cine şi unde-o mai vede?
Cu ochii sufletului în toate vezi IUBIRE,
E o minune vie, ce-n veci nu va muri.

E-o minune cerul în irişi să-nflorească
Albastrul, de dorul unei clipe de etern,
Dar a ierta c-un zâmbet trădarea unui prieten
Şi-al iubi, acea minune e... dumnezeiască!

poezie de Gabriela Docuţă (24 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Educaţia îl face pe om uşor de condus, dar greu de manipulat, uşor de guvernat, dar imposibil de înrobit.

citat din Omar Bradley
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arcturus mai e curios apoi prin faptul că e una dintre stelele cari îşi schimbă relativ repede poziţiunea pe cer. Dacă un astronom de acum 2-3000 de ani ar putea să privească azi steaua aceasta, ar constata, cu ochii liberi, că s'a mişcat din locul ei. Bine-înţeles, constatarea aceasta ar face-o numai un astronom. Să priviţi, deci, cu respect, acest gigantic soare, a cărui strălucire preţuieşte cât 5000 de Sori ca al nostru.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecător prin viaţă

Ne-am cunoscut la inceput de vară
Eram o tânără subţire şi sprinţară,
Nu cred c-am aveam nici opsprezece ani
Când ne plimbam pe aleea cu castani.

Ce viaţă... fără griji, fără nevoi,
Era atuncea pentru amândoi...
Dar timpul făr' de veste a trecut,
Şi apoi necazurile-au apărut.

Păşind în viaţă printre buni şi răi,
Am reuşit să-mi văd şi de ai mei
M-am străduit să fiu la înălţime,
Şi să fac doar ceea ce se cuvine.

Târziu am constatat că am greşit
Că de la viaţă n-am cerut mai mult,
M-am mulţumit doar cu ce mi s-a dat,
Însă mereu, mereu am tot sperat.

Acum, când nu mai sunt copilul de-altadat',
Mă uit în urmă la tot ce am lasat
NIMIC afară de ai mei copii,
Cu care toată lumea s-ar mândri.

Regretele pe rând mă copleşesc
Când văd ca-ncep uşor să-mbătrânesc,
E imposibil să mă-ntorc din drum
Să am atunci, demult, mintea de-acum.

poezie de Mariana Simionescu (17 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţiei - cu dragoste

Dacă m-aş lua după dogmele masculine
Şi aş face doar ce este m-ai uşor
Nu ar fi trebuit să mă leg de tine
Mi-ar fi fost mai uşor să zbor
Dar am fost suficient de agreabil
La dragostea pe care ţi-o port
Să fiu de la început capabil
Să te privesc ca pe un suport.
Nu este o simplă încăpăţâre apucată
Şi nici rezultatul unui stupid pariu,
Am ales o cale complicată
Deorece sunt suficient de viu.
Te iubesc în felul unui trăznet
Cu alternanţa unui curent alternativ
Atent la fiecare foşnet
M-am transformat în şotul adjectiv
Ştiu că îţi este greu şi ţie
Cu felul meu ciudat de a fi,
Dar cine a făcut calviţie
Şi pe cine îl vor cita biografii.
De aceea vreau să şti că din păcate
Împreună la bine şi la greu
Dragostea este o mare dificultate
Fără de care ne-ar fi mult mai greu.

poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!