Înotând în alb

Din fiecare cuvânt curge
râu de lumină
ca o hartă
ce trebuie descifrată.

Un cifru de foc
ce topeşte cerul de gheaţă
al necunoaşterii
şi al neputinţei.

Spre vindecarea binelui
trebuie dezlegat adâncul neştiut
a unui ocean
de alte cuvinte...

Dezlegând misterul
neştiind să înoţi,
mori sufocat
în anonimat.

Ce bine de acel
ce ştie să moară-mpăcat.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Literele existenţei

Chiar nu poţi înţelege că merit mai mult?
Mai mult de atât. Mai mult decât o gheaţă de Luvru.
Eu decorez în gheaţa albiei de râu
Sau sfidez idealuri de lumi paralele
Am să închid lumina, am să închid unghiurile de lumină.
Voi deveni Săgeata de lumină,
Pe care o vei arunca în alte spirite, spre a se desprinde de cer
Pentru a făuri îngeri de gheaţă... atingeri de lumină vie
De vreau să schimb o viaţă, pot să o plimb prin diferite locuri,
Apoi să calc pe mormintele viilor din cimitire.
Dacă trebuie să luminez, voi brăzda cerul cu o săgeata
Săgeata va fi inscripţionată cu acest cuvânt: "iubire".
Fiecare petală de iubire, se va risipi dincolo de flori,
Dincolo de literele abătute ale existenţei.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lacrimă de gheaţă

Pe obrazul meu bătrân
Îmi şterg o lacrimă de gheaţă,
Tânăr fiind, mă credeam stăpân
În astă trecătoare viaţă.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica apelor

Stă să ningă
pe toate depărtările mele,
mă chem din alt anotimp
spre a pleca iar şi iar
acoperit de zăpadă,
biciuit de sforile albite
ale destinului,
până la îngenuncherea
totală.
Sărut cristalele
din sângele meu
tăcut ca adâncul,
adâncului.
Călătoresc în mine
spre a mă întoarce
în apa
din care m-am născut.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dory: Ei, domnule Branhii Ţâfnoase. Vrei să ştii ce trebuie să faci când viaţa te pune la pământ?
Marlin: Nu, nu vreau să ştiu.
Dory (cântând): Continuă să înoţi. Continuă să înoţi. Continuă să înoţi, să înoţi, să înoţi. Ce facem noi? Noi înotăm, înotăm.
Marlin: Dory, nu mai cânta.
Dory (continuă): Ha, ha, ha, ha. Îmi place să înot. Când înoţi, înoţi.
Marlin: Acum m-am blocat pe cântecul ăsta... Acum e în capul meu.
Dory: Scuze.

replici din filmul artistic În căutarea lui Nemo
Adăugat de Liliana Stefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărută-mi gura
iubindu-te prin mine
cuvânt ce arde.

haiku de Sorin George Vidoe din Cuvinte în piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statuia de gheaţă

Ninge,
ninge de patruzeci de zile,
ninge de patruzeci de nopţi,
timpul albit de vreme
s-a transformat în statuie de gheaţă.
Nu mă loviţi cu hârleţul,
lăsaţi sculptorul
lăsaţi-l să-şi definească opera
sub dalta minţii,
din prea multă dragoste
înfloreşte ceva sălbatic
în mâinile muncite
ce dăltuiesc viaţa eternă.

Ninge şi iar ninge,
cerul pare că a pogorât pe pământ,
într-un târziu artistul adoarme mulţumit
statuia ridicată pe soclu
să întindă arip de înger.
Din ochi pornesc să curgă
lacrimi
ce sclipesc ca nişte stele de foc
îngheţate în timp.

Ninge şi ninge
peste tot şi peste toate
nămeţi de zăpadă
din înalt neştiut.
Şi în visul neliniştit
din înalte constelaţii
se aude ca un ecou:
"Te întreb, maestre
sufletul, sufletul statuii
unde l-ai uitat?"

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui ospătar

Iată-mă că-s răzbunat!
Căci murii destul de bine,
Acum doarme şifonat
Fiindcă nu mai strigă: "Vine"!

epitaf epigramatic de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre anotimpuri

Fiecare anotimp
îşi are pasărea sa
şi după fiecare cântec
cade o frunză.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinos cuvântului

la 31 August - Ziua Limbii Române

mi-e sufletul o colonadă ce sprijină un Univers,
un univers în care fiecare cuvânt nerostit capătă nuanţă de vers,
un vers ce dă sens şi rost existenţial formalităţii cu nume de trup trecător –
(mormanul de materie destinat purificării prin putrefacţie).

mi-e sufletul o colonadă ce sprijină un univers,
un univers în care cuvântul se transformă-n lacrimă,
o lacrimă ruptă din nemărginire de univers.

mi-e sufletul o colonadă ce dă sens şi rost sufletului meu
în cuvânt
vers
lacrimă
Univers

... un univers în care

cuvintele ce se preling din ochi,
din suflet,
din trupul dezgolit,
le regăsesc în rostuirea cuvântului dintâi,
cuvântului nedefinit şi nerostit
(de teama neputinţei de-a silabisi cuvântul de-nceput, cuvântul de sfârşit)
când eu le căutam în întruparea celor morţi din cei vii,
şi-mi defineau durerea, durerea ascunsă printre semne mii-
în alte cuvinte ce le-au adus,
alte cuvinte care s-au spus,
alte cuvinte ce au răpus iubiri neîncepute,
de teama neputinţei de-a iubi,
din preaplinul iubirilor trecute,
iubirilor tăcute şi nerostite...
te caut cu neputinţă printre cuvinte.

poezie de Stelu Pop din Cine sunt eu? (19 mai 2016)
Adăugat de Stelu Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Navigând departe

Azi dimineaţă se şoşotea că vom pleca într-o barcă,
numai tu şi cu mine, şi că niciun suflet nu trebuie să ştie
de călătoria noastră spre nicio ţară şi spre niciun liman.

În acel ocean nesfârşit,
la surâsul tău atent, cântecele mele vor deveni mai melodioase,
libere ca valurile, libere de toate legăturile cu lumea.

Nu a sosit încă momentul?
Mai sunt unele lucruri de făcut?
Iată, peste faleză se lasă seara
şi-n lumina palidă păsările mării revin la cuiburile lor.

Cine ştie când parâmele vor fi molate
şi barca, asemeni unui ultim licăr al asfinţitului,
va dispărea în noapte.

poezie celebră de Rabindranath Tagore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul nins al visărilor

Am aruncat priviri înapoi
spre hotare neumblate,
caut o zare care piere mereu,
mă rotesc într-un cerc
şi fac cale întoarsă
spre începuturi repetate.
Cântecul şi plânsul se pierd
în somnul pământului,
pe trupul nins al visărilor.
Şi se întorc în mine,
gheţarul ce tace,
în adâncul unei peşteri
de la începuturile lumii.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea plăcerilor mele

Această noapte îmi aparţine
cu lumina distanţei
de la lună la soare
cu dorinţa tăcerii
amestecată în lumina
ancorată la geam
cu desfătarea nestinsă
a unui arpegiu
în noaptea plăcerilor mele
când trebuie s-ascult
oda bucuriei...

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia se vede şi la flacăra unui chibrit.

aforism de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gill: Vezi filtrul?
Nemo: Da.
Gill: Eşti singurul care e destul de mic ca să intre şi să iasă din el. Tot ce trebuie să faci este să înoţi înăuntru, să pui o pietricică în ventilator şi să înoţi afară. După asta, acvariul va deveni din ce în ce mai murdar, iar dentistul va trebui să-l cureţe el însuşi. Ne va pune în pungi individuale, şi apoi ne rostogolim pe fereastră, cădem pe pământ, traversăm strada şi ajungem în ocean. E un plan fără cusur!

replici din filmul artistic În căutarea lui Nemo
Adăugat de Liliana Stefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urcând spre culmi, începi să şi cobori.

aforism de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce ne ţine în viaţă este misterul. Misterului nu-i pui întrebări, pentru că el nu are răspunsuri. Misterul se află pe fundul unui ocean de întrebări şi deasupra unui cer de răspunsuri. Renunţă la respiraţia ta, cufundă-te, zboară şi vei avea revelaţia celui ce ştie tot dincolo de întrebări şi răspunsuri. Revelaţia de a fi pretutindeni, acelaşi, mereu...

aforism de Ionuţ Caragea din Întreita suferinţă (2011)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre alte zări frumoase

Mă întreb dacă stelele sunt aprinse
pentru fiecare din noi,
pentru a fi lumină
şi să ne găsească într-o zi
cei de pe alte planete.
Apoi să zburăm deasupra tuturor
pe-un nor ce lin ne va purta,
spre alte zări frumoase,
iar cerul ar fi mai albastru,
mai pur şi plin de culoare.

poezie de Eugenia Calancea (9 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imperativul edificării

Pământul apucă să-mi ceară
O rană-a drepţii în ce sunt
Şi lumea-mi începe să doară
A dreptate încrustată în pământ.

Adâncul se-aprinde şi zboară
Lumină înaltă cerând
Şi zborul din fumuri coboară,
Cenuşa-n lumină cernând,

Iar cerul senin îşi separă
Misterul divin surâzând
Din ruina ce-apucă să pară
O candelă-n noapte arzând,
Spre lumea închisă afară.

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii, traducere de Carol
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu alte cuvinte

la robinet
curge ură
(inflaţia de vorbe
deflaţia semnificatului)
respirăm aerul interior
ca şi cum cerul ar fi o pungă
ce-a mai rămas din oameni se vinde
(vând epidermele unor interfeţe presetate)

şi vine instalatorul de iubire
taie organele genitale care
confundate, scufundate
conceptual şi chiar
filozofic - software -
fără niciun sex
iubirea devine
imposibilă
/
robinetul iarăşi uns cu alte cuvinte
funcţionează
de data asta curge
patriotismul

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Propunere de epitaf

Aici doarme, cum se ştie,
Într-un somn adânc şi pur,
Unul ce a vrut să fie
Mai frumos ca Aznavur.

epitaf epigramatic de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!