Sărutatul cu vârful limbii este ca topirea îngheţatei. El m-a învăţat că un sărut are suflet şi propria lui culoare.

citat din Zhou Weihui
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norocul stă pe vârful limbii tale şi limba ta îţi câştigă prieteni. Eşti condamnat din cauza limbii şi tot limba ta te bagă-n groapă.

proverbe sanscrite
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lolita, lumină a vieţii mele, văpaie a viscerelor mele. Supliciul meu, suflet al meu. Lo-lii-ta: vârful limbii execută o mişcare în 3 timpi, coborând pe valul palatului ca să atingă, la timpul trei, dinţii. Lo-Li-Ta.

Vladimir Nabokov în Lolita
Adăugat de Eternal_sunshine
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rolul meu este să-l învăţ pe Dumnezeu să gândească. Până acum a fost dur şi foarte serios. Eu l-am învăţat că ceea ce crede este o iluzie, că lumea nu e ceva aşa de luat în serios, l-am învăţat să râdă de el şi de propria opera, l-am învăţat să se distreze...

aforism de Iustinian Cruceanu (martie 2014)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zhuangzi – [tăinuirea luminii]

« (...) la originea Existentului
nu este nimic.
Existentul
este desăvârşit. »
Zhuang Zhou
(aprox. 369-286 î. e. n.)

Să fi fost fericit,
în preumblările omului –
ca un fluture ţintă zburând la aproapele lui –
armonizând afirmaţia şi negaţia
precum Zhuang Zhou în vechime,
el şi-ar fi dus la bun sfârşit călătoria,
dar nu către niciunde ori înspre nicicând
în liberul zbor săvârşind pribegia,
ci spre originea lucrului
cu infiniţii transformărilor lui,
pe calea de mijloc şi-n strânsă legătură cu cerul,
din stră-profunzimile gândului
conformându-se timpului –
în sufletul pur cultivând armonia.

Să fi fost fericit,
ca un fluture liber zburând
spre (ne)marginea cerului,
precum Zhuang Zhou în vechime –
pe calea de mijloc
dinaintea singurătăţii,
la poalele timpului
spiritul¤ său viu
fulgurând infinit veşnicia (...)

poezie de Dumitru Găleşanu din Fugă spre roşu (aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru Găleşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împăratul îngheţatei

Chemaţi-l pe cel care rulează marile trabucuri,
Pe omul musculos, şi-i cereţi-i să bată
În cupele din bucătărie iaurtul cel lasciv.
Lăsaţi damele să piardă vremea-n rochiile lor de zi cu zi.
Ele sunt obişnuite cu uzura; şi lăsaţi băieţii
S-aducă flori învelite-n ziare de luna trecută.
Lăsaţi ceea ce este să pună capăt aparenţelor.
Împăratul îngheţatei este unicul împărat al tuturor.

Deschideţi scrinul din lemn de pin,
Căruia-i lipsesc trei butoane de sticlă, luaţi
Cearşaful pe care-a brodat cândva nişte porumbei
Şi-ntindeţi-l peste ea, acoperindu-i chipul.
Dacă picioarele ei ţepene ies în evidenţă, ele fac asta
Pentru a arăta cât e de rece şi de tăcută.
Lăsaţi lampa s-o lumineze în acel decor.
Împăratul îngheţatei este unicul împărat al tuturor.

***Împăratul îngheţatei este, probabil, cel mai cunoscut şi mai ambiguu poem al poetului american Wallace Stevens. Conform celor mai autorizate opinii, naratorul necunoscut pare a pleda în favoarea recunoaşterii şi aceptării realităţii, inclusiv a morţii ca finalitate, refuzând magia aparenţelor înşelătoare. Viata trebuie trăită din plin, savurând toate plăcerile oferite de aceasta – cum ar fi o îngheţată sau o ţigară bună – pentru că moartea este oricum inevitabilă.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca azi

Am învăţat să sufăr,
ca azi să pot zâmbi.
Am învăţat să iert,
ca azi să pot iubi.

Am învăţat să văd,
ca azi să pot citi.
Am învăţat să rabd,
ca azi să pot simţi.

Am învăţat să plâng,
ca azi să pot cânta.
Am învăţat să admir,
ca azi să pot visa.

Am învăţat să fiu şi singur,
ca azi să îţi zâmbesc.
Am învăţat să te ascult,
ca azi să-ţi povestesc.

Am învăţat să tac,
ca azi să pot vorbi.
Am învăţat ceva,
ca azi să pot trăi.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (30 august 2020)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

sărut

Ce este un sărut? Un jurământ făcut un pic mai de aproape, o mărturisire care se vrea confirmată, un punct de culoare roz pe i-ul din cuvântul "iubire"; este un secret pe care îl află gura în locul urechii.

definiţie clasică de Edmond Rostand în Cyrano de Bergerac
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când un om rău ne vorbeşte prietenos, nu-i un motiv să ne încredem în el: pe vârful limbii îi stă miere, dar în inimă otravă puternică.

citat din Canakya
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când un om rău ne vorbeşte prietenos, nu-i motiv să ne încredem în el; pe vârful limbii îi stă miere, dar în inimă otravă
puternică.

citat din Chanakya
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Topirea zapezilor

mă curtează primăvara
într-un istovitor ritual al culorilor

ştiu doar că topirea zăpezilor
descoperă multe amintiri

dezghioc din femeie copilul
să găsească căluţul de tablă în joacă

în ropotul nezăgăzuit al timpului
copita ruginită poartă aromă de ghiocel

poezie de Codrina Verdes
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diplomaţia este un război continuat prin alte mijloace.

citat din Zhou En Lai
Adăugat de Cristiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine

Am învăţat să răsfoiesc uimirea,
am învăţat să rimelez privirea
oricărei ploi şi în oglinda verii
să merg dansând pe muchia tăcerii.

Am învăţat să desenez pe ziduri
înlănţuite inimi, fără riduri,
fără ciobiri şi fără sângerare,
doar pline ochi de-a dragostei culoare.

Am învăţat ca să valsez pe nori,
s-alerg râzând în hohot prin ninsori,
să mut câmpii de zbucium mai la sud
ca liniştea tandreţii s-o aud.

Am învăţat iubirea s-o primesc
şi înmiită să ţi-o dăruiesc
oricând şi orişiunde numai ţie,
cel ce îmi faci din viaţă feerie...

poezie de Aura Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reminiscenţe

Vecina mea, o fostă miss,
Ce-n vârful limbii îţi răspunde,
Se-mbracă numai la Paris
Şi se dezbracă pe oriunde.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind în urmă... am învăţat că pustietatea face parte din peisajul credinţei şi ea este la fel de importantă precum vârful muntelui. Pe vârful muntelui suntem copleşiţi de prezenţa lui Dumnezeu. În pustie suntem copleşiţi de absenţta Lui. Ambele locuri ar trebui să ne facă să ne plecăm pe genunchi; primul cu deplină uimire; al doilea în deplină dependenţă de El.

citat din Dave Dravechy
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culmea îngheţatei

Să o bei cu paiul.

culmi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu poate fi mai drăgălaş şi mai plin de haz decât un copil care încă n-a deprins rostirea corectă a limbii materne, dar a fost învăţat să drăcuie, să înjure şi să spună fel de fel de vorbe urâte, spre delectarea celor din jur. Învăţat de părinţi şi îndârjit de rude şi prieteni, el se autodepăşeşte în a-i distra pe cei mari. Numai că, nu prea târziu el devine... copil cu probleme.

Gheorghe Ionescu în Didacticiada (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că sărutatul este ceea ce ne diferenţiază de animale şi ne face divini.

citat din Robert Goolrick
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă tot ce este de învăţat şi, apoi, alege-ţi propria ta cale.

citat din George Frederick Handel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut...

Sărut palma vântului
Şi buza pământului,
Sărut zarea cea albastră,
Şi pasărea cea măiastră.

Sărut viaţa, zestrea mea,
Fie de-i bună sau rea,
Sărut crâmpeie de lună
Când îi urez: "Noapte bună!".

Sărut valu-nvolburat
Ce talpa mi-a mângâiat,
Te sărut, rază de soare,
Ce mă legeni pe picioare.

Sărut mâna ta, măicuţă,
Şi guriţa de frăguţă,
Sărut inimioara ta
Ce-ai pus-o în calea mea.

Sărut tot ce e lumesc
Căci îmi place să iubesc,
Sărut pana şi cuvântul
Prin care îmi exprim gândul.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul limbii române

Vechi cât iubirea de glie
Este graiul limbii române,
Străluminând ca o făclie
ꞌN candela lanului de grâne.

Floare prinsă-n piept pe ie
În iureşul horei străbune,
Vechi cât iubirea de glie
Este graiul limbii române.

Doina dorurilor frăţâne,
Sufletelor noastre temelie,
Limba graiului de pâne
Cu care hrănim orice bucurie

Veche cât iubirea de glie.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!