Cel mai bun lucru sub soare și sub lună este sufletul omenesc. Mă minunez la micile miracole ale bunătății care trece între oameni, mă minunez la creșterea conștiinței, mă minunez la persistența rațiunii în fața tuturor superstițiilor sau disperării. Mă minunez la rezistența umană.
citat din Anne Rice
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mă minunez cât e omul de ușuratic sau poate cât realitatea e legată de hic et nunce.
Alice Voinescu în Jurnal (1997)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există nimic mai disperat de monoton precum marea, așa că nu mă mai minunez de cruzimea piraților.
citat din James Russell Lowell
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sex-simbol-ul
Mă minunez de cum (ne-)arată
Cam tot ce are;-n fundul gol
Și de cum este prezentată
Ca fi'nd celebra... sex-simbol!
epigramă de Gheorghe Gurău (mai 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău

Comentează! | Votează! | Copiază!

Scanez fidel realitatea imediată, apoi mă minunez de cât de multe inexactități însumează această teribilă și încâlcită mega-necunoscută, viața.
aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Samson Agonistes
Ȋnainte de baie întotdeauna testez
Temperatura și mă minunez
Că apa pe care degetul o simte caldă
Devine sloi de gheață atunci când intru-n cadă
poezie de Ogden Nash, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
O să mă minunez mereu cum a ajuns România, din Grădina Maicii Domnului, Grădina Mamei Dracului!
citat din Ștefan Paraschiv
Adăugat de Mareșalul

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitei
Ochii tăi sunt calzi și blânzi,
Tot de dragoste flămânzi,
Îi privesc, mă minunez,
Sunt bătrân... nu mai cutez!
epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă îmi întorc privirile către cimitirele în care sunt înmormântați toți cei infectați în spitale, nu știu de ce să mă minunez mai mult: de stoicismul chirurgilor care caută să inventeze operații noi, sau de încrederea de care se mai bucură spitalele.
citat din Nikolay Pirogov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
La început și viciul de care te plângi nu a fost decât un mic gând, dar l-ai întreținut, l-ai alimentat, l-ai "rostogolit" și acum te simți strivit de el. Ei bine, eu mă minunez de forța dumitale, dumneata ți-ai construit acest viciu, ești tatăl lui, este fiul dumitale și este atât de zdravăn că nu mai reușești să-l pui la pământ.
citat din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de început și după sfârșit
De vrei nemurire
pe tărâmul filei
scrie ce e înainte de primul cuvânt
și ce e după final
după punct
căci ce e între ele două
e doar nisipul prins în clepsidră
in care curgem ne zbatem ne ucidem
și cineva a încercat vreodată
să vadă
între inceput și sfârșit
să o spargă..
Ce-o fi in afară de ea...
Eu acum privesc din clepsidra călimarei
Și mă ingrozesc
Și minunez..
Din dorința noastră de a săruta lumina
Și a însela intunericul
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Solar
Ah, doamne cât de rece sunt;
o umbră mângâind pământ
cu talpa ce mă-nalță-n zare
să-mi agăț palmele de soare.
Și cât sunt de neputincios;
nici însumi nu-mi dau cald, geros
rămân, nici lumânare
nu sunt, doar tânjesc soare.
Mi-am ascuns inima-n adânc;
să n-aibă frig în tremur strâng
și ultimul pic de sudoare...
să-l am în arșița de soare.
Fac cald și eu un pic din mine
doar cât să fiu la altul bine,
să-l am și eu la rând; când doare
o mână caldă să-mi dea, soare.
Mă minunez pe zi ce trece
-când cunosc ger, eternul rece-
cum poate un infinit răcoare
să-l facă cald, o pată, soare?!
... O zi, ca mine el va fi rece, oare?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce s-ar fi întâmplat
.. dacă țineai arca deschisă câteva clipe
sau mai multe
nu aș fi blestemat nici pământul
nici marea
nu m-ai fi lăsat
să mă minunez de ce văd și aud
până o altă primăvară-vară
fără interdicții
fără bastoane
în fața înaltei curți
mă voi trezi mușcată din toate părțile de
văduva neagră
asmuțind încolo și încoace
un poem
zgomotos
din cenușă
ca o lovitură de ciocan
să aud marea
poezie de Eli Gîlcescu (4 iulie 2021)
Adăugat de Eli Gîlcescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sculptor prost
Iti cer sa te sculptez in ceara,
Tu-ngadinta nu vrei imi a da,
Dar ti-o ascund si ma trudesc,
Picioare lungi sa-ti fauresc.
Si maini subtiri imbratisandu-ma,
Si buze roditoare de suspini,
Cu sanii albi tot din ceara.
Ma minunez uitandu-ma la tine,
Surasul ochilor in ceara,
Nu reusesc sa-l tiparesc.
Si realizez zadarnicia trudei
Vazand sculptura imperfecta
Si transformarea ta de zi cu zi.
poezie de Cristian Grecu
Adăugat de Cristian Grecu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e greu să recunosc că, în ciuda acestui fapt, lenea mă ține uneori în pat la răsăritul soarelui, iar de îndată ce mă ridic, cu soarele deja stăpânind cerul, mă cuprinde senzația că am pierdut ceva important, esențial, din ceea ce aș fi putut să fac în ziua care, din păcate, nu mai face parte din viitor, ci e deja trecut. Din cauza asta, întotdeauna mă minunez mai mult când văd soarele răsărind, decât atunci când îl văd ascunzându-se la lăsarea întunericului.
citat din Kilian Jornet
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești cel mai mare dar
În stele, în noapte tu ești partea bună,
Mă bucur, cănd nu e furtună.
Ești ceva bun pentru sufletul meu,
Ești gândul în iarnă ce nu mă lasă la greu.
Ești liniștea ce-mi dă aripi în patima nebună,
Albastrul nesfârșit într-un amurg din strună.
Ești etenul răsărit, când viața m-a înfrânt
Și mă minunez de-am început să cânt.
Tu cu felul tău, eu vreau să-ți mulțumesc
Și nu te las să pleci, simt că din nou trăiesc.
Simt din nou bucuria și o simt din plin,
Că din ninsoare și vânt eu văd doar senin.
Văd așa cum ești, ca cel mai mare dar
Și vreau să nu fie viața în zadar.
poezie de Eugenia Calancea (4 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaiul de la ora cinci
Mă minunez, plutind pe-un cer închis,
De clipe-n zbor, cu aer de paradă,
Ce se-mbulzesc la porțile de vis
În care sunt primite ca o pradă.
Am aripi ce-mi zvâcnesc în tâmple-a zbor,
Sau poate-a naufragiu-n mări de sânge
Al unui timp când gândurile mor
Și nimeni, dintre cețuri, nu le strânge.
Arunc mirări albastre-n jurul meu,
De-acolo, de prin cerul de cuvinte,
La voia unui zar lipsit mereu
De cifre-n întunericul din minte.
Ajung și eu la porțile de vis,
Dar dincolo de ele-i o trezire
În clipe care nu s-au sinucis
Și-mi fac un ceai cu-aromă de uimire.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Muguri de lumină
când se lasă noaptea
cu un gest visceral
îmi spijin ușor fruntea
pe năframa transparentă
a ferestrei inimii
și contemplu cerul îmbrăcat
în sacoul de toamnă
cu emoție urc
într-o caleașcă regală
și hoinăresc în galopul
cailor iberici
printre nouri alburii
presărați cu stele vii
adevărate cete de îngeri
în mișcarea lor discretă
își scutură scânteile
în părul meu argintiu
și mă minunez tainic
de fiorul ingenuu care-mi
aprinde inima învolburată
strălucind verde asemenea
mugurilor de lumină
poezie de Vasilica Grigoraș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărul e că numai sufletul omenesc este în stare să tindă spre perfecțiune peste secole, doar oamenii învață din faptele trecutului cum să iubească și cum să ierte.
Anne Rice în Cronicile Vampirilor
Adăugat de Gone Away

Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărul e că numai sufletul omenesc este în stare să tindă spre perfecțiune peste secole, doar oamenii învață din faptele trecutului cum să iubească și cum să ierte.
Anne Rice în Regina damnaților
Adăugat de alina sooz

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânii tăi, culcuș de lună
În adieri înmiresmate, mă rătăcești, însă zâmbesc
Pierdut, mi-e teamă câteodată, deși lunatic, te iubesc
Și sorb din tine cu dorința unui adolescent rebel
Care se pierde, fără voie, în tot ce vrea și simte el
Iar tu? Aidoma unei aripi, mă-nalți printr-un sărut, mai sus
Să fiu privirea care vede iubiri celeste la apus,
Cumva din sânii tăi răsare o dulce lună, ceru-i clar,
Pe ei aștern o mângâiere, ce îți ofer acum în dar
De ce tresari? Dulce petală... catifelezi tot ce atingi,
Cu pielea ta, tu vindeci totul, chiar și tristețea mi-o învingi
În ochii tăi eu văd ce lacrimi ai vindecat de ai iubit,
Pe buze mi-a rămas dulceață, când cu-ale mele le-ai unit
Tu nu te vezi minunăție, ai îndoieli, chiar de îți spun
Că fără tine lumea asta nu ar cunoaște tot ce-i bun
Parcă visez... dar e trezire, acum te văd, mă minunez
Privește veșnic către mine, căci fără tine iar oftez
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!