Cristofor Columb

Cristobal Colon era al tău nume spaniol,
Rătăcitor pe ocean, îndepărtat uscatul l-ai zărit,
Incertitudinea călătoriei ţi-a fost stemă şi simbol,
Stelele nopţilor întunecate drumul ţi-au călăuzit,
Triumfala călătorie pe ape s-a încheiat deplin,
Odată cu descoperirea pâmânturilor Lumii Noi.
Flota ta învingătoare prin crude acte de război,
Oprimând populaţia ignorantă, primitivă, băştinaşă,
Reprimată în sclavie, a fost adusă-n Spania ta, acasă...

Cristoforo Colombo îţi este italienescul nume,
Omniprezent ai fost pe multe caravele de renume,
Lumea Nouă, peregrinând pe Atlantic ai descoperit,
Uniunea Stalelor Americane ce-n veacuri s-a numit.
Măreţia ta a fost recompensată de regenţa ţării tale,
Binecuvântate-ţi fie osemintele-n Sevilla returnate!

acrostih de Ioan Friciu (2014)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, Brăila - 651 de ani

O floare-ţi prind la tâmpla ce-au albit-o anii,
Îţi freamătă de dor salcâmii şi castanii,
Ţi-au plâns pe umeri, trişti, în vremurile grele,
Curaj ţi-au dat să treci prin veacuri peste ele.

ORAŞUL CU SALCÂMI te-a alintat SEBASTIAN,
Vântul l-a stârnit ISTRATI prin CIULINI DE BĂRĂGAN,
În miez de noapte în COMOROFCA lui CODIN
S-a stins încă un tânăr răpus de-al vieţii chin.

Buchet de flori ţi-aduce astăzi CHIRALINA,
Cât te-a iubit, nu te-a uitat, bătu-o-ar vina!
Cu felinaru-aprins, tanti ELVIRA-ndată
Îţi cere scuze c-a greşit, ca orice fată.

Martor ai fost la aventura lui TERENTE,
E vina ta, ai cele mai frumoase fete
Mândre si gingaşe ca nuferii din BALTĂ,
Curtate-n paradisul din trestia înaltă.

Părinte bun, l-ai însoţit în greu urcuş,
L-ai ocrotit, ţi-a fost alăturea FĂNUŞ,
Copilul tău ce te-a iubit atâţia ani
Ne-a dat curaj să nu ne pierdem prin Balcani.

Te-a legănat pe braţe DUNĂREA bătrână,
Te-a mângâiat, te-a apărat, ţi-a-ntins o mână,
Sub cerul tău străluce STEAUA FĂRĂ NUME:
-Să nu te stingi! Eşti tot ce-avem mai scump pe lume!

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti. A fost odată un împărat. Împăratul acesta stăpânea o lume întreagă şi în lumea asta era un păcurar bătrân şi o păcurăriţă, care aveau trei fete: Ana, Stana şi Lăptiţa.

începutul de la Doi feţi cu stea în frunte de Ioan Slavici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dobrogei la zi aniversară

Bătrân ţinut de ape ocrotit,
De multe seminţii ai fost poftit!
Ne spune Herodot că în vechime
Un împărat persan a dat de tine.

Când grecii corăbieri au poposit,
Oraşe noi la mare ţi-au zidit;
Din liră ţi-au cântat în temple albe,
În amfiteatre purtai straie dalbe.

Romanii şi-au trimis al lor poet
Să-i cânte Mării Negre un duet,
Al Tristelor şi Ponticelor rime,
Melancolia dorului s-anime.

Ai fost şi vatră veche de credinţă,
Ai tăi întâi creştini cu biruinţă
Şi-au dus cu cinste crucea lor de piatră,
Îngenunchiaţi prin vremuri să răzbată.

Ţi-a dat apoi un nume Dobrotiţă,
Ori poate fiica lui cu grea cosiţă
De grâne aurii cu unde line,
Sub briza mării-albastre şi senine.

Iar Mircea cel Bătrân te-a înălţat,
Cetăţi de apărare el ţi-a dat,
Dar vântul Semilunei te-a găsit,
Sub iatagane de spahii te-ai prăbuşit.

Sultanul cel păgân când te-a râvnit,
El paşalâc prin veacuri te-a sortit
Şi dobrogenii astfel s-au plecat,
Dar vatra şi credinţa şi-au păstrat.

Un val prielnic marea a adus,
De patru veacuri jumătate-apus
Când roşiorii-n lupte s-au jertfit
Să-i deie ţării sceptrul regăsit.

Şi regele-a păşit apoi semeţ,
Călare-n fruntea oştii, îndrăzneţ,
Ca Dobrogea, ţinut scăldat de apă,
La pieptul României să încapă.

În evul tău cel nou ce-a început,
Tărâm prea blând de ape şi de lut,
Cusut ai fost c-un pod de ţara-mamă
Spre-a scrie o istorie de seamă.

Ca azi să ne-nchinăm la chipuri care,
Preacunoscute şi nepieritoare
Ţi-au desenat destinul potrivit,
Bătrân ţinut de ape ocrotit!

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară-lăcrămioară

Eu nu ţi-am fost decât o primăvară,
Parfum de dor şi dragoste şi rouă
Ce te-au înnobilat întâia oară
C-un nume nou şi cu o haină nouă.

Eu nu ţi-am fost decât o primăvară
Prin zecile de primăveri tăcute
Şi am rămas o tristă lăcrămioară
Într-o grădină-a florilor pierdute.

Eu nu ţi-am fost decât o primăvară,
O lacrimă, sub raza vieţii tale
Ce-a aşezat-o sufletul, comoară
În trupul blând al dalbelor petale.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avatar

Rămâi, rămâi de azi cu mintea ta bolnavă;
De vrei, apoi, să cazi, să iei şi umbra ta!
Din boabele de grâu tu mi-ai întins doar pleavă
Iar gura mea flămândă, pesmet iubire-avea.

Ţi-am fost un ageamiu ce l-ai luat paiaţă,
Iar tu mi-ai fost tribut, plătind acest păcat,
De-a pururi mi- ai luat iubire ca o hoaţă,
Dar cât amar în mine-adânc ai îngropat!

Pe degete ai vrut să-nvârţi pământul roată,
Să legi cu noduri lumea peste genunchii goi ;
Zeiţă te-ai crezut şi-a ta lumina toată,
Ai fost o gheată ruptă şi eu ţi-am fost noroi.

Te las pe la amiaz', mă graţiez de toate,
De buze-nşelătoare şi ochi de chihlimbar,
Iar chipul ce-am iubit, nu mi se mai arate,
N-ai fost decât un nume, sub el un avatar!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul nostru

Au fost atătea răsărituri
Ş-apusuri multe, multe...
Pe întinsele nisipuri
Şi pe culmi de munte.

Mă mângâiai pe frunte
Şi-mi şopteai nimicuri...
Au fost atâtea răsărituri
Ş-apusuri multe, multe...

Sub vraja serilor tăcute,
Te aşteptam la ziduri,
Dioream, scurtele minute
Să-mi pară infinituri.

Au fost atâtea răsărituri.

rondel de Ioan Friciu (28 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A FOST DESTIN, A FOST NOROC, CĂ MI-AI IEŞIT TU MIE ÎN CĂRARE?
A fost destin, a fost noroc, că mi-ai ieşit tu mie în cărare?
Eu totuşi cred c-a fost atunci, de mult o fericită întâmplare,
Când ne iubeam târziu, în nopţile de vară pe sub nori de stele
Visându-ne ca miri prin constelaţii, stând urcaţi în Carul Mare...

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată ca niciodată o prostituată pe nume Maria. Un moment. "A fost odată" este cel mai nimerit mod de a începe o poveste pentru copii, pe când "prostituată" e un subiect pentru adulţi. Cum pot scrie oare o carte cu această aparentă contradicţie iniţială?

începutul de la Unsprezece minute de Paulo Coelho (2003), traducere de Pavel Cuilă
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui medic nou numit

N-a fost numit prin intervenţii,
Nici prin prefect, ce-i este naş,
Numirea lui a fost cerută
De toţi dricarii din oraş.

epigramă de Petre Stănescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu ştiu c-au fost puţine

Eu nu ştiu ce ţi-a fost... dar ştiu ce-a fost cu mine,
Poate-o poveste tristă... sau poate-un basm nebun!
Tu ştii c-au fost prea multe, eu ştiu c-au fost puţine
Acele vorbe-alese... şi-aş vrea şi-acum să-ţi spun...
Că visu-mi este-acelaşi... acelaşi vis din care
Trezire să nu-mi fie... dacă nu-mi eşti trezire!
Nu pot fără de ochii-ţi, ce-mi amintesc de-o mare,
Cu valuri verzi-albastre şi-un ţărm plin cu iubire...
Născută-n miez de timpuri, la jumătăţi de vieţi,
Un rug născut spre-a arde... şi-o singură vestală.
Au fost prin noi... şi frunze... şi toamne şi nămeţi,
Ne-au mai rămas memorii... şi-o ultimă petală...
Eu nu ştiu ce ţi-a fost... dar ştiu ce-a fost cu mine,
Tu ştii c-au fost prea multe, eu ştiu c-au fost puţine.

poezie de Ion Apostu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ceea ce a fost nou de văzut şi de învăţat a fost un deliciu pentru mine. Era ca şi cum mi se deschisese o lume nouă, lumea ştiinţei, în care mi s-a permis, în sfârşit, să mă bucur pe deplin de libertate.

citat celebru din Marie Curie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

ÎN CREAŢIA LUMII MAI ÎNTÂI A FOST IDEEA-Rubaiat
În creaţia lumii mai întâi a fost ideea,
Demiurgul, în tot ce a urmat a dat scânteia
Ca din haos materia să s-aşeze-n univers
Şi luminătorul să se nască cu planeta Gea.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mila celor care pier

De mila celor care pier
departe de-al Tău nume
Tu-ai dat tot ce-aveai în cer
şi tot ce-aveai în lume!
Ce-aveai acolo-n cer...
Şi tot ce-aveai în lume!
De mila celor care pier
departe de-al Tău nume.

Tu Cel prin care s-au făcut
toţi aştri spre-ai conduce,
într-un biet staul Te-ai născut
şi ai murit pe-o cruce!

În staul Te-ai născut
şi ai murit pe-o cruce...
Tu Cel prin care s-au făcut
toţi aştri spre-ai conduce.

Chiar piatra ce Ţi-a fost mormînt
era şi ea străină.
Şi n-a mai fost în cer Cuvint
nici pe pămînt Lumină...

Şi n-a mai fost Cuvînt,
nici pe pămînt Lumină.
Chiar piatra ce Ţi-a fost mormînt
era şi ea străină.

Aşa ai vrut Tu să plăteşti,
Să cumperi lumea-ntreagă.
Dar Tu pe nimeni nu sileşti,
ci laşi pe toţi s-aleagă.

Pe nimeni nu sileşti
ci laşi pe toţi s-aleagă.
Aşa ai vrut Tu să plăteşti,
căci Ţi-a fost lumea dragă.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uite flota, nu e flota!... (Presa a semnalat de multe ori că în anii '90 flota României a dispărut ca şi cum n-ar fi fost)

E, desigur, o hoţie
Chiar şi o găinărie,
Dar e una mafiotă
Ca să furi o flotă.

epigramă de George Budoi din Politică şi politicieni (2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pentru Iisus

Nu avea sclavi, dar ei l-au numit Domn.
Nu a primit o diplomă academică, dar a fost numit "Maestru".
Nu a oferit cure medicale, dar ei l-au numit Tămăduitor.
Nu avea armată, dar oamenii lui Cezar se temeau de El.
Nu a câştigat bătălii în războaie, dar a cucerit lumea cu învăţăturile Lui.
Nu a comis nicio crimă şi totuşi a fost crucificat.
A FOST ÎNMORMÂNTAT, DAR TRĂIEŞTE ŞI ASTĂZI.

poezie de Camelia Opriţa din wordpress (preluare), Roma - 2002, traducere de Teodora Marinescu
Adăugat de Teodora Marinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţie

Am fost bun şi a fost rău
Am fost rău şi a fost bine
Am fost rău şi a fost rău
Am fost bun şi a fost bine

Părând totul cam ciudat
Să-nţeleg mi-a fost cam greu
Însă aşa am învăţat
Să mă-ncred în Dumnezeu.

poezie de Ionel Popa (8 aprilie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

În anul 1818, Pons, portar la Observatorul Astronomic din Marsilia, a descoperit o cometă nouă, pe când personalul oficial al acelui observator dormea. Bine-nţeles, îndrăsneala portarului a fost aspră pedepsită; Pons a fost îndepărtat. Cu aceasta însă a câştigat, deoarece i s-a oferit un observator în Italia, de unde să-şi contemple cerul, pe care îl iubea atât de mult. Două luni mai târziu după descoperirea acestei comete, calculându-i-se orbita, Arago a găsit că aceasta e identică cu aceia a unei comete observate în 1805.

Victor Anestin în revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Botezul nopţilor

Nopţile sunt anonime,
Numai zilele au nume,
Botezate-au fost anume
După zeii din vechime,

După stele şi planete,
Naşii lor fiind în cer,
Nopţile, frustrate, cer,
Depunând prin amanete

Vise, nume pământeşti
Şi o sursă de lumină
De la tine să obţină,
Omule. Cum le numeşti?

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mai bine de patru decenii, Ţările de Jos protestante erau în război cu Spania catolică, luptând să doboare detestatul jug spaniol. Olanda, numită uneori Provinciile Unite sau Ţările de Jos, încă mai era, juridic, parte a Imperiului Spaniol. Anglia, singura ei aliată, prima ţară din lumea creştină care, în urmă cu vreo şaptezeci şi ceva de ani, se rupsese de Curtea Papală de la Roma şi devenise protestantă, se afla şi ea de douăzeci de ani în război cu Spania, iar de zece era aliată deschis cu Ţările de Jos.

James Clavell în Shogun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neam... de dinainte...

Am fost de viţă Burebişti,
De Decebali, nu securişti,
Din viţă nobilă de daci,
Primordială, nu săraci!...
Am pus curaj în adevăr
Căci nu ştiam de-al Evei măr,
Era în noi doar o fiinţă,
Spre nemurire o credinţă!...
Am fost şi ţepele lui Vlad,
Zăgazul unui neam de brad,
Am pus ca temelii Ştefani,
Am fost un zimbru printre ani!...
Nu ne-a ajuns şi-am spus – Pe cai!
Viteji ca nume într-un Mihai,
Dar nimeni n-a venit cu scuza
Şi n-au ştiut c-am fost şi Cuza!...
Am fost prin toate voievozi,
Oneşti, cuminţi dar nu nerozi,
N-am arătat c-am fi novici,
Prin gând am fost Eminovici!...

Am fost de viţă... cum am fost,
Obiect pierdut i-acum de rost?
Ni s-a borşit viţa... de vie?!
Eu totuşi sper că viţa-i vie!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (10 octombrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!