Caracterele oamenilor sunt ca vinurile închise: te găseşti totdeauna înaintea unei etichete şi, în general, e bine să nu bei butelia până la fund, fiindcă, chiar atunci când vinul corespunde cu eticheta, dai de drojdie.

citat clasic din Duiliu Zamfirescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caracterele oamenilor sunt ca vinurile închise; te găseşti totdeauna înaintea unei etichete şi, în general, e bine să nu bei butelia până la fund, fiindcă, chiar atunci când vinul corespunde cu eticheta, dai de drojdie.

citat din Duiliu Zamfirescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinurile şi eticheta

Când nu fac vinul ca la carte
Şi simt că-mi strepezeşte dinţii,
Las "eticheta" la o parte
Şi-ncep să-i pomenesc părinţii.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinul şi eticheta

Când nu fac vinul ca la carte,
Şi-l simt că-mi străpezeşte dinţii,
Las... eticheta la o parte
Şi-ncep să-i pomenesc părinţii.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din 101 epigramişti retuşaţi şi încondeiaţi de Alexamdru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Începuturile mele stau sub semnul unei fabuloase absenţe a cuvântului.

citat clasic din Duiliu Zamfirescu (9 mai 1895)
Adăugat de emma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

Adio, dulcea mea durere
Ce-atât de mult m-ai chinuit.
Te las, că nu mai am putere
Să te urmez pân-la sfârşit.

Tu eşti sfioasă şi curată
Ca floarea albă de pe stânci,
Dar ai făptura vinovată,
Cu ochii negri şi adânci.

Şi nu-nţelegi că eu sunt bietul
Nebun culegător de flori
Ce mă ridic încet cu-ncetul
Până la stâncile din nori.

Dar forma ta înşelătoare
Ia calea timpului apus,
Şi când ajung până la floare,
Ea se ridică tot mai sus.

poezie celebră de Duiliu Zamfirescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne înstrăinam în noi şi ne apropiam, cu alte gânduri, cu alte zvâcniri în sânge, cu amintiri ce dormiseră până atunci la fund - o moştenire pe care n-o ştiam de la cine şi de când o purtam în carne şi sub frunte. Încercam să le limpezim, să lămurim un înţeles şi să ne prindem de el.

G.M. Zamfirescu în Maidanul cu dragoste
Adăugat de Marina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine eşti tu, călător de o clipă pe pământul tău, trăitor de o zi, când atâtea pământuri umplu veşnicia deasupra?

Duiliu Zamfirescu în Viaţa la ţară
Adăugat de Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fericire nu se numără ceasurile.

Duiliu Zamfirescu în Viaţa la ţară
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu poate prinde ceasul trecător.

Duiliu Zamfirescu în Viaţa la ţară
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub lumina discretă a lămpii, Generalul Villara era gata să adoarmă, cu jurnalul în mână. Strâns în uniforma sa de cavalerie, croită după reglemente, de-abia putea îndoi picioarele de la genunchi: de aceea le ţinea mai totdeauna întinse, iar acum, mai întinse decât oricând, intrând cu vârfurile cismelor sub canapea.

începutul de la Îndreptări de Duiliu Zamfirescu (1908)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub lumina discretă a lămpii, Generalul Villara era gata să adoarmă, cu jurnalul în mână. Strâns în uniforma sa de cavalerie, croită după reglemente, de-abia putea îndoi picioarele de la genuchi: de aceea le ţinea mai totdeauna întinse, iar acum, mai întinse decât oricând, intrând cu vârfurile cismelor sub canapea.

începutul de la Îndreptări de Duiliu Zamfirescu (1908)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preludiu

În fund de peşteri, picură de veacuri
Tăcute lacrămi, ce mereu se mână
Spre albele misterioase lacuri,
Şi din adâncul lor răsar fântână.

Fântâna rece gâlgâie din stâncă
Şi răspândeşte unde de răcoare:
Pădurei verzi dă vocea ei adâncă,
Câmpiei triste sălcii plângătoare.

Aşa în suflet picură cu-ncetul
Viaţa, ceasuri de melancolie:
Fântână clară, murmură poetul
O, de demult uitată poezie.

poezie clasică de Duiliu Zamfirescu (1896)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii sunt ca vinul: nu toate vinurile îmbătrânind se fac mai bune: unele se acresc.

citat din Eugenio Montale
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul plecă şi într-o clipă se făcu nevăzut în păinjenişul drumului pe când preotul se uita în urma lui, remas singur pe şine, ca un şarampoiu pe care nimeni n-ar fi putut să-l clintească din pământul Daciei.

finalul de la Îndreptări de Duiliu Zamfirescu (1908)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Habar n-au că Puterea stă de vorbă numai cu Puterea. Că simt nevoia să se întâlnească din când în când, să bea şi să ia masa împreună, să asiste la marile petreceri, girându-le astfel cu prestigiul lor, să întreţină iluzia că lumea luxului şi a strălucirii e accesibilă tuturor celor care au destul curaj pentru a nu renunţa; să evite războaie atunci când ele nu sunt profitabile, să încurajeze agresivitatea între ţări sau companii atunci când simt că aşa ar obţine mai multă putere şi mai mulţi bani; să se prefacă fericiţi, chiar dacă sunt prizonierii propriului succes; să facă tot posibilul să-şi mărească bogăţia şi influenţa, chiar dacă sunt deja enorme: fiindcă orgoliul Superclasei este să concureze cu sine şi să vadă cine ajunge în vârful vârfului. A înţeles că, orice ar crede lumea, puterea înseamnă sclavia cea mai neagră. Când ajungi aici, nu mai vrei să ieşi. Totdeauna există un pisc de cucerit. Totdeauna există un concurent de învins sau de depăşit.

Paulo Coelho în Învingătorul este întotdeauna singur
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ridici priporul Ciulniţei, în pragul dealului, dai de casele boierului Dinu Murguleţ, case bătrâneşti şi sănătoase, cum nu se mai întâlnesc astăzi pe la moşiile boiereşti. De sus, de pe culme, ele văd roată împrejur până cine ştie unde, la dreapta, spre valea Ialomiţei, la stânga, pe desişul pădurii de Aramă, iar în faţă pe cotiturile uliţelor strâmbe ale satului.

începutul de la Viaţa la ţară de Duiliu Zamfirescu (1893)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acceptă ce-ţi oferă viaţa şi încearcă să bei din fiecare cupă. Toate vinurile trebuie să fie gustate; unele trebuie să fie doar sorbite, dar în cazul altora, sticla trebuie băută până la fund.

Paulo Coelho în Brida
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă eu mai cârtesc puţin, îi spunea inima, o fac pentru că sunt inimă de om, şi inimile oamenilor aşa sunt. Le este teamă să-şi împlinească cele mai îndrăzneţe visuri, pentru că li se pare că nu merită sau că nu vor reuşi. Noi, inimile, murim de frică numai la gândul unor iubiri care dispar pentru totdeauna, la clipe care ar fi putut să fie bune şi n-au fost, la comori care ar fi putut fi descoperite dar au rămas pentru totdeauna îngropate în nisip. Pentru că atunci când se întâmplă aşa ceva, suferim îngrozitor.

Paulo Coelho în Alchimistul
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bereştean la vreme de criză

Vinurile de Aiud
Sunt ca cele franţuzeşti,
Dar acuma le exclud...
Beau doar vinul de Bereşti!

epigramă de Mihai Enachi (2010)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisorile sunt ca vinul; dacă sunt bune, se desăvârşesc odată cu timpul. Oamenii ar trebui să păstreze scrisorile la fel cum fac cu vinurile din pivniţe.

citat din Samuel Butler
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!