Gladiolele nu sunt flori, ci vise de aur! Atâta fantezie şi graţie, poezie şi visare depăşeşte înţelegerea a ceea ce numim floare.

Iuliu Barbat în Nedeia florilor
Adăugat de Carmen Daniela Deas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joaca de-a mâncatul florilor

Vă propun un joc, nu vă va părea rău deloc...
Hai să mâncăm flori, să ne-mbătăm cu mirosuri.
Să ne lăsăm ispitiţi de pofte şi să ne pierdem cu toţii de tot,
În fantezie, graţie, visare de-ţi stau inima şi mintea pe loc.
-Spune-mi dacă aş mânca floarea soarelui,
Aş fi aleasa lui? M-ar iubi numai pe mine?
-Dacă aş mânca mac,
Aş face "mac-mac"?
-Dacă aş mânca un ghiocel,
Aş vesti Primavara, niţel?
-Dacă aş mânca o floare albă
M-aş curăţa de toată "prăfuiala"?
-Dacă aş mânca un crin.
M-aş îmbăta de parcă am băut vin?
-Dacă aş mânca o floare de nu mă uita,
N-aş fi deloc uitată?
-Dacă aş mânca flori multicolore,
M-aş transforma într-un Curcubeu?
Dar, aş fi... tot EU.
Se spune:
"Un fir de praf nu murdăreşte o floare."
"Poţi rupe toate florile dar nu poţi opri primăvara/."
"Pe femeie să nu o atingi nici cu o floare."
"Pământul râde prin flori."
Să lăsăm mâncatul lor... este sublim,
Doar să le privim şi să le mirosim.

poezie de Dorina Baila
Adăugat de Dorina Baila
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritele mediocre osândesc tot ceea ce le depăşeşte înţelegerea.

citat celebru din La Rochefoucauld
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numim punct ceea ce nu are părţi. Numim dreaptă ceea ce nu are grosime. Uite, domne, cât de frumoasă poate să fie matematica. De ce nu mi-am dat eu seama în atâţia ani? Înseamnă că matematica asta trăieşte o dramă, dacă natura ei reală este ţinută ascunsă atâta vreme, dacă nu poate să comunice.

citat din Solomon Marcus
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai frumoase flori

Iubito

Ştii care sunt
cele mai frumoase flori?

Nu sunt nici trandafirii
nici garoafele sau gladiolele
nici orhideele sau crizantemele
şi nici bujorii sau lăcrimioarele...

ci... irişii din ochii tăi...

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare sălbatică

Iubirea nu-i o floare de seră, ci o floare sălbatică,
născută dintr-o noapte umedă, născută dintr-o oră însorită;
răsărită dintr-o sămânţă sălbatică,
suflată pe drumuri de-un vânt nebun, de o sălbatică ursită.

O plantă sălbatică, plantă pe care, atunci când din întâmplare
înfloreşte-ntre gardurile grădinii noastre, o numim floare;
şi când înfloreşte dincolo de ele o numim buruiană; dar, fie floare,
fie buruiană, parfumul şi culoarea ei sunt întotdeauna sălbatice.

poezie de John Galsworthy, 1867 - 1933, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantezie de toamnă

noaptea mea se stinge în romantici zori
lumina dragostei mă mângâie pe faţă
la fereastra toamnei mai freamătă flori
crizanteme albe murmură a viaţă.

ştiu să despletesc cu sufletul lumina
raze să se joace în tâmplele cărunte
muza să mă inspire complexa, divina
ea ştie foarte bine însingurări să-nfrunte.

pasiunea pentru slove a crescut la stele
se scurge prin sânge pură frenezie
cerul se reinventează în gândurile mele
viaţa mea este completă cu mândra poezie.

pe tărmul fericirii construiesc castele
căci Dumnezeu m-a înzestrat cu multă fantezie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare albă

Unde eşti visare albă,
Zbor de vise printre foi...
Te aştept, un fir de nalbă,
Să culegem amândoi!...

Să alergi în raza lunii,
Ca un flutur în lumină,
Eu de floare scutur prunii,
Tu dai iz de rozmarină!...

Peste casele de vise,
În secretul unor uşi,
Cu ferestrele deschise,
Să părem nişte intruşi!...

Şi fugiţi din lumea asta,
Mutând cerul de pe umor,
Ni se pară că năpasta...
Mână norii fără număr!...

poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crizantemele se oferă numai la înmormântare. Garoafele, trandafirii şi gura-leului se folosesc la evenimente mai fericite, dar crizantemele şi gladiolele sunt flori de înmormântare.

Laurell K. Hamilton în Cadavrul care râde
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantezie în blugi

tristeţe nebună de mine să fugi
eu am fericirea zidită în rime
i-am dat lumii fantezie în blugi
adunând avere din emoţîi sublime.

moarte haină să mă laşi în pace
gândurile mele ajung la luceferi
şi romantismul meu este vivace
pe lacrimile mele să răsară nuferi.

în buzunare am vise argintii năuce
nu mi-am împrăştiat păcatele la popi
port versul în sânge ca pe o cruce
ştiu îi îndepărtează pe mizantropi.

sar peste noroiul adunat în gropi
trăirile mele sunt muguri de plopi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem într-un continuu prezent. Ceea ce numim trecut, este de fapt o amintire, iar ceea ce numim viitor, este un rezultat al imaginaţiei noastre.

Andreea Dinu
Adăugat de Andreea Dinu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buticul de flori

Buticul de flori

Vai...!
Zâmbete roze
Cu aripi egale...
Ce leagăn ciudat va născut?
Ce mâni de iubire,
Ce farmec de zare
Din tainicul dor va făcut?

Atâta lumină
Pătrunde în suflet,
Atâta elogiu se-nvârte în nări,
Parfum de speranţă
Cu ultimul sunet
Deschizi elocvenţa în văi!

Minune-a minunii...
Extaz şi candoare!
Pestriţe culori indeajuns-
Sunt gânduri eterne
În flori arzătoare
Şi-o parte-a luminii de sus,

Inspiră, transformă,
Renaşte... îmbie,
Te leagă cu totul de dor-
O floare în mână,
Un gest, o privire
Sunt toate tablouri de viu Creator.

Ciudate extreme,
Explozii în vogă
Te fac să gândeşti solidar-
Buchete de flori,
De parfum şi-auroră
Cu zâmbete roz-unitar!

Il vad cum mă-mbie...
Cum tace-ntro floare,
Cum cântă, cum joacă măreţ
El Geniul sfânt,
El Geniul mare
Mă-mbie de dor să-I urmez...

Chişinău 19 februarie 2019

poezie de Mihai Ghidora (19 februarie 2019)
Adăugat de Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce numim întâmplare în lumea exterioară poate fi redus, după cum se ştie, la legi; de asemenea, ceea ce numim arbitrar în viaţa psihică se bazează pe legi, pe care, deocamdată, mai mult le presimţim.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tensiunea interioară produsă de conştiinţa tragică e nu numai cea mai fecundă, credem, dintre toate tensiunile sufleteşti de care dispunem. Ea face posibilă cea mai mare concentrare a acestor forţe, şi poate şi concentrarea forţelor vitale extraordinare. Pasiunile mari sunt creatoare în gradul pe care-l ştim - creatoare de ceea ce numim bine şi de ceea ce numim rău - datorită faptului că sunt, în fond, astfel de concentrări de forţe sufleteşti.

D.D. Roşca în Existenţa tragică
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

scormoneşte adânc în memorie
îşi aduce aminte de prima întâlnire
printre gladiolele galbene şi albastre
a urmat sărutul franţuzesc
şi un veac de fericire şi poezie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise

Vise
pierdute-n eter,
şi azi
eu încă mai sper
şi mai privesc
cu uimire spre cer,
eu caut
vise de ieri
Vise,
cu ghiocei
şi cu flori de tei
în părul meu
şi-n părul ei
Vise
cu copiii de ieri
ce azi
sunt tineri şi ei
visează
la zâne şi zei
iar seara
pe bolta cu scânteieri
caută
vise de ieri

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis exotic

pe un ţărm de vis sub un cocotier
îmi întind prosopul ţesut cu fantezie
din valuri turcoaz spuma de poezie
am să o răspândesc la mine-n cartier.

în braţele soarelui mă simt răsfăţată
flămândă de iubire cu razele vorbesc
am atâtea vise care mă împlinesc
lumea pretutindeni îmi pare minunată.

lumini angelice mi se joacă pe chip
şoaptele palmierilor mă umplu de vrajă
visez momente magice pe plajă
senzaţii şi amprente sculptez pe nisip.

în marea speranţei delfinii de strajă
deschid cărările iubirii- vital prototip.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Optimism frenetic

frumuseţea vieţii constă în poezie
în cântec în dans în extaz suprem
atunci când trec momentele prin fantezie
capătă savoare romantismul extrem.

gândesc că şi tristeţea poate avea umor
mă străduiesc să o transform în rapsodie
n-am să mă las învinsă până am să mor
cuget că şi moartea va fi o parodie.

mai am atâtea vise să le împlinesc
şi mii de gânduri să le transpun în fapte
mottoul zilei să nu uit să iubesc
din zori de zi până târziu în noapte.

veşnicia-n lumină cu ardoare nutresc
cu liniştea din raze vreau să mă contopesc.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filosofia iubirii

Un nor s-a-ntâlnit cu o rază de soare:
- Frumoasă şi mândră şi dragă ne eşti!
Când râzi, eşti o floare din cele poveşti.
Când ziua începe, te pierzi în visare...

Dar vino cu mine, în albe veşminte,
Frumoasă mireasă, în codrii crăieşti!
Aduci bucurie, lumină tu eşti.
Ţi-oi spune pe cale duioase cuvinte...

- Tu, norul pribeag, ce aduci bucurie!
Când ploaie resfiri, toate plantele cresc,
Păduri de smarald, din pământu' lumesc.
Pe cer de azur, strălucind poezie...

Cosiţele blonde, când las despletite
Şi soarele parcă-mi zâmbeşte-n alint.
Dar ştiu: dezmierdările sale că mint
Şi tot îl urmez, pe cărări îndrăgite!

Aşa e şi-n viaţă: nu-i ceea ce pare!
Tu vise îţi faci şi-un castel pe nisip
Şi piere ce n-are nici bază, nici chip,
Dar ceea ce este, de-a pururi înflorare!

poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori...

Peste tot dai doar de flori...
Peste dealuri şi câmpii,
În buchete la copii,
În ghiveci, pe rămurele
Dar şi-n locuri strâmturele;
Mai găseşti flori şi pe piept
Şi pe cap când eşti deştept,
Flori poţi prinde la stomac,
Sunt şi-acelea cu caimac;
Flori se scot şi prin viu grai,
Sunt şi flori de mucigai,
Nu mai zic, les fleurs du mal
Recitate gutural....
Iar primordiala floare
Cea trimisă de la soare...

poezie de Vasile Zamolxeanu (11 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascensiuni

fac ascensiuni pe munţi de poezie
pe stânci abstracte mă caţăr cu funii
rucsacul este greu plin cu fantezie
în cale se aştern sălbatice petunii.

comunic cu aştrii prin telechinezie
cerul îi conferă putere rugăciunii
fac ascensiuni pe munţi de poezie
pe stânci sentimentale mă caţăr cu funii.

trăiesc frematarea de vreme târzie
dezolarile le las în seama lunii
slove de luceferi mă ning cu frenezie
îmi acopăr tâmplele cu laurii cununii.

fac ascensiuni pe munţi de poezie
pe stânci abstracte mă caţăr cu funii.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!