Cine poate rezista sentimentelor de speranţă şi bucurie pe care le ai la renaşterea naturii?

citat din Edward Giobbi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin renaşterea ta, Dumnezeu îi cheamă la El şi pe cei din jurul tău. Renaşterea ta poate provoca mai multe renaşteri, căci semenii tăi se vor recunoaşte în lumina pe care tu o degaji odată cu renaşterea ta.

Cătălin Manea în Totul din Întreg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O vreme, un om poate rezista fără bogăţie, şi chiar fără să aibă un scop. Dar nu va rezista fără speranţă.

citat din C. Neil Strait
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elinor: Vorbeşti mereu că te plictiseşti şi că te simţi inutilă. Gândeşte-te ce înseamnă asta pentru cineva care nu are nicio speranţă şi nicio şansă să-şi găsească o ocupaţie.
Edward: Şi circumstanţele noastre sunt la fel.
Elinor: Doar că tu vei moşteni o avere. Noi nu putem nici măcar să ne facem una.
Edward: Poate că Margaret are dreptate.
Elinor: Dreptate?
Edward: Pirateria rămâne singura noastră opţiune. Cum se curăţă, mai exact, puntea cu mopul?

replici din filmul artistic Raţiune şi simţire, scenariu de Emma Thompson, după Jane Austen
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt

Cine sunt?

Sunt ca un Hristos răstignit pe cruce,
Ori un om care cerşeşte la o răscruce!
Poate sunt un pom în floare,
Care aduce bucurie la fiecare.

Cine sunt?

Sunt un soare care apune
Poate o stea fără de nume,
Cine sunt eu,
Cine îmi spune?

Poate sunt tot sau nimic
În lume asta mare,
Ori sunt un om ca orişicare,
Care se naşte şi moare.

Cine sunt eu oare?

poezie de Vladimir Potlog (13 iunie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care au tot timpul gânduri bune, credinţă, speranţă, bunătate, puritate, sunt beneficiarii tuturor bogăţiilor naturii şi ceea ce este rău nu poate să-i atingă, să intre în ei.

Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii şi corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaşterea naturii umane

Când ghioceii înfloresc
Şi eu îţi cânt la clavecin,
Iubeşte-mă, că-i semn ceresc,
Acum, de Sfântul Valentin!

epigramă de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kim: Eşti aici... Nu te-au rănit, nu? (Edward dă din cap.) Ţi-a fost frică? Am încercat să-l fac pe Jim să se întoarcă, dar, nu-l poţi convinge pe Jim să facă nimic. Mulţumesc că nu ai spus că noi...
Edward: Pentru nimic.
Kim: Cred că te-ai simţit oribil când ai aflat a cui era casa.
Edward: Ştiam că e casa lui Jim.
Kim: Ai... ai ştiut?
Edward: Da.
Kim:... Păi, atunci de ce ai mai făcut asta?
Edward: Pentru că m-ai rugat tu.

replici din filmul artistic Edward Mâini-de-foarfece
Adăugat de Bodîrcă Roxana Gabriela MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa trece ca o clipă

Cine eşti tu suflet de om?
Tu care te-ai născut.
Să ai un nume, să fii un domn.
Dar până la urmă te usuci ca o frunză
Pe o ramură de pom.

Cine eşti tu pasăre care zbori?
Peste dealuri, peste nori.
Cu aripile întinse în vânt,
Dar nu ai cuibul tău pe pământ.

Cine eşti tu fir de iarbă verde?
Care nimeni nu te vede.
Dar toţi te calcă în picioare.
Poate eşti o frumoasă floare.

Cine eşti tu pui de pom?
Care ai fost sădit de mâna unui om.
Ai suflet tu sau nu ai?
Sau poate eşti un cântec frumos cântat la nai.

Cine eşti tu inimă care baţi în piept?
Plină de bucurie şi regret.
Tu eşti acea care ne îndemni mereu să iubim.
Căci viaţa trece ca o clipă şi trebuie s-o preţuim.

poezie de Vladimir Potlog (11 mai 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu

Cine sunt eu? Eu sunt un om!
Un om cu suflet (dăruit mai mult altora decât mie însămi);
cu ochi (mai mult pentru cei din jurul meu decât pentru mine);
cu mâini muncite zi şi noapte
(mai cu spor pentru ceilalţi oameni, decât pentru mine)...
Cu nume concret, strădui, viabil (mie şi celorlalţi oameni),
pentru ca ceilalţi oameni să ştie că asta de-aici şi de oriunde,
cea de-acum şi dintotdeauna, am fost, sunt şi voi rămâne, eu!!

Cine sunt eu? Eu sunt asta de-aici, care n-a putut rezista, niciodată,
dorinţelor celor din jur! Şi, fiindcă n-a rezistat şi, acum trei mii de ani,
când, câţiva oameni au vrut-o îndrăgostită de un poet,
ea s-a" îndrăgostit"... de poet!
Apoi, ei au vrut ca ea să-i dedice versuri poetului şi să devină poetă!
Şi ea i-a dedicat versuri poetului şi a devenit poetă! Poetă adevărată!

Cine sunt eu? Eu sunt un om care şi-a pus inima pe tavă,
pentru ca oamenii să facă din ea, ce vor...
Şi apoi să facă parte din tot ce eu, cea care sunt,
voi fi putut agonisi efemerităţii:
deznădăjduire şi speranţă, durere şi bucurie suferinţă şi iubire!

Poate a venit vremea să-mi iau inima înapoi (cât va mai fi rămas din ea),
cu ei cu tot, cei care vor face parte din dreptul meu la eternitate!
S-o iau înapoi, acum când sunt aici, pentru atunci, când nu voi mai fi, aici!

Cine sunt eu, cine eşti tu, cine e dânsul... Oare ce mai contează?
Până la urmă, nu mai contează!
Dar contează să ne bucurăm de o clipă, de o zi, de o şansă!
De lumina zilei şi de întunericul nopţii;
de albastru cerului şi de scânteierea stelelor;
de luceafărul dimineţii şi de luna înserării!
De iubire! De fericire! De ceilalţi oameni!
De bucuria de a fi pe Pământ!

Pentru că aveţi un chip, un nume, un suflet;
pentru că sunteţi sănătoşi, frumoşi, buni;
pentru că puteţi dori, dărui, iubi;
pentru toate acestea, bucuraţi-vă..., prieteni...!

poezie de Iulia Mirancea (20 aprilie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă necunoaşterea naturii a dat naştere zeilor, cunoaşterea naturii e menită să-i distrugă. Pe măsură ce omul se instruieşte, forţele şi resursele sale cresc o dată cu luminile sale; ştiinţele, meseriile, meşteşugul îi dau ajutoare, experienţa îl linişteşte sau îi procură mijloacele de a rezista efectelor multor cauze care încetează să-l mai îngrijoreze din momentul în care le-a cunoscut. Într-un cuvânt, temerile sale se împrăştie pe măsură ce mintea sa se luminează. Omul instruit încetează de a mai fi superstiţios.

Baronul d'Holbach în Materialiştii francezi din secolul al XVIII-lea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine are sănătate, are speranţă şi cine are speranţă, are totul.

citat clasic din Thomas Carlyle
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantoma sentimentelor

Azi caut într-un scrin cu amintiri,
Prin poze cu figuri necunoscute,
Privind la ofiliţii trandafiri,
Fantoma sentimentelor pierdute.

Aş vrea ca, în tăcerile ce dor
S-aud chiar jurămintele nespuse,
Percepând în al calmului izvor
Fantoma sentimentelor apuse.

Bizară-i apatia de acum
Din vorbele ce tac, indiferente.
Nu mai găsesc, în prăfuit album,
Fantoma sentimentelor absente...

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eclipsa sentimentelor

Şi cum priveam eu luna sângerie
mă preschimbam uşor uşor în om
şi mă priveai cu-atâta bucurie
cu-atâta
bucurie mă priveai schimbat
cum te lăsai cu totul
mie
în timp ce-n altceva te-ai transformat.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Help (Ajutor)

Ce să mă fac?
Unde mă bag?
Cine mă-nvaţă?
Nici o speranţă!

Nu mai support
O lume nebună de tot,
Te prinde în roti,
Te sfarmă-n bucăţi!

Ce leacuri să dau
La cei care n-au...
Nu au nici voinţă,
Nu au nici credinţă...

Te fac pe la spate
Cu vorbe şi fapte,
Pun masca de duri,
Dar, vai, ce lepădături!

Unde mă bag?
Ce să mă fac?
Cine mă-nvaţă?
Nici o speranţă!

poezie de Bebică Ghiţă din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este un tip de energie determinată şi care determină. De la naştere până la moarte există în organismul uman diferite tipuri de energie. Singurul tip de energie căruia organismul nu-i poate rezista este energia Razei Morţii. Această rază posedă un voltaj electric foarte înalt. Organismul uman nu poate rezista acestui voltaj. În acelaşi fel în care un fulger poate să distrugă un copac, raza morţii poate să distrugă inevitabil organismul uman. Raza morţii conectează fenomenul morţii cu cel al naşterii. Raza morţii produce descărcări electrice foarte intime şi produce de asemenea o notă cheie care are puterea precisă de a combina genele în ovulul fecundat. Raza morţii reduce organismul uman la elementele sale fundamentale.

Samael Aun Weor în Educaţie Fundamentală
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru italieni, barocul este aspectul decadent în care sfârşeşte Renaşterea. Pentru germani, el înseamnă o nouă viaţă a dinamismului gotic, învingător după lunga opresiune în care Renaşterea îl ţinuse. Shakespeare era un autor barbar pentru gustul francez al veacului al XVIII-lea. Ronsard ajunsese un poet necunoscut până când n-a fost din nou valorificat prin fapta lui Sainte-Beuve şi preferinţa Romanticilor.

Tudor Vianu în Estetica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Farmecul este mai valoros decât frumuseţea. Poti rezista frumuseţii, dar nu poţi rezista farmecului.

citat din Audrey Tautou
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine a zis? Cine a făcut? Cine a uitat? Cine a strigat? Cine a râs? Cine a plâns? Cine a fost ca tine? Cine a fost ca mine? Câţi vor fi ca noi? Cine va putea răspunde la aceste întrebări cu zâmbetul pe buze?... Poate doar timpul fără sentimente, care a uitat că i-am fost tovarăşi...

citat din Paul Butnariu (4 ianuarie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaşterea conservatoare nu poate fi concediată.

citat din Christopher Lasch
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia rămâne ultima speranţă (Motto. Poetul este ultima speranţă. Mircea Eliade)

Poezia este ultima speranţă.
Pentru acela care mai crede în eul său.
Şi nu a uitat,
Cine a fost marele Orfeu.

Căci cînd a ieşit din infern,
Trecând printre morminte.
El a scris primul vers,
Cu cele mai frumoase cuvinte.

Şi cu glas melodios,
La harpa lui de aur,
A făcut din poezie un cântec
Şi din muzică un tezaur.

Mii de ani de atunci au trecut,
Dar poezia rămâne ultima speranţă,
Pentru acel care iubeşte viaţa mult
Şi nu are inima de faianţă.

poezie de Vladimir Potlog (12 martie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!