Îmi simt mintea goală şi mi-e greu să continui, nu din cauza durerilor ci a acestui vid existenţial de care e plină lumea, dacă pot spune că lumea este plină de vid.

Eugene Ionesco în Testament
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea compensaţiei

Privind la goliciunea ei
Şi silueta tot mai plină,
Mi-e goală mintea de idei...
Dar plină de adrenalină!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o lume plină de frică, fii curajos. Într-o lume plină de minciuni, fii onest. Într-o lume în care puţinora le pasă, fii plin de compasiune. Într-o lume plină de prefăcuţi, fii autentic. Pentru că lumea te vede. Lumea îşi pune speranţa în tine. Lumea este inspirată de tine. Lumea poate fi un loc mai bun datorită ţie.

citat din Doe Zantamata
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Lumea este o mansardă,
urâtă, goală.

Florile sunt butuci,
stelele greu le urci.

Rătăcesc prin mărăcini,
fără aripi, fără lumini.

Îngerii dorm în şanţ,
beţi ca nişte dorobanţi.

Semenii mei
nu sunt zmei.

O, sunt blegi,
să-i legi.

poezie clasică de Eugene Ionesco din Discobolul (martie 1933)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată lumea vrea să dirijeze pe toată lumea. Toată lumea se împotriveşte să fie dirijată de toată lumea. Astfel se stabileşte un echilibru cel puţin dinamic.

citat celebru din Eugene Ionesco
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilăria este lumea miracolului şi a magiei: este ca şi cum creaţia ar răsări trandafirie din noapte, totul fiind proaspăt şi uimitor. Copilăria se termină în momentul în care lucrurile încetează să mai fie uluitoare. Atunci când lumea îţi dă senzaţia de "déjà vu", când eşti rodat de existenţă, devii adult.

citat clasic din Eugene Ionesco
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

în lumea plină de femei, în lumea plină de păcate
în scrumuri scocioram scântei să ardă viciile toate
şi să rămînă dintre ele doar cele veşnic elegante
chiar dacă au venit ca stele, chiar dacă vor pleca bacante

în lumea plină de bărbaţi, în lumea plină de himere
prin wal-uri căutăm cârnaţi la soiul preferat de bere
mai căutăm şi adăpost să pot privi fără prihană
un meci de fotbal pe de rost, şi el sătul de-atîta hrană

în lumea plină de femei, în lumea plină cu bărbaţi
sorbii din plin amarul ei şi din dulceaţa ei nesaţ
am fost cândva şi Don Juan şi soţ amarnic înşelat
am fost la funduri de ocean şi cerb de coarne spânzurat

dar am rămas acelaşi eu cu suflet tânăr şi hoinar
de copilaş hazliu, de zeu, de cel din urmă boschetar
şi azi impovărat de ani şi dus cu pluta uneori
în viaţă asta de doi bani, mai ard în sine meteori

chiar dacă aşi putea să schimb în drumul meu o clipă doar
o zi măcar, un om, un nimb un zâmbet tandru şi bizar
eu n-aş schimba nici un cuvânt în rima stinsului meu vers
doar aşi pleca să mai colind şi alte lumi din Univers...

poezie de Iurie Osoianu (5 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul ideilor

E lumea astăzi plină de idei,
Ce-au fost mai ieri, un univers latent.
Şi se confruntă-ades, indiferent,
Chiar dacă au, sau dacă nu temei.

Între cel slab şi cel mai competent,
Disputa îşi rezervă dreptul ei.
E lumea astăzi plină de idei,
Ce-au fost mai ieri un univers latent.

Auzi acum ce vrei şi ce nu vrei,
Pe stradă, în tramvai şi-n parlament,
Iar în acest tumult efervescent,
Apar borfaşii deghizaţi în zei.
E lumea astăzi plină de idei!

rondel de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lume

În lumea plină de defecte
Şi de-erori legiferate,
Iubirea noastră cred că poate
Să aibă visele perfecte.

În lumea strâmb amestecată,
Cu oameni buni şi oameni răi,
Există totuşi ochii tăi
Şi o iubire fermecată.

În lumea plină de cusururi
Şi judecăţi rudimentare,
Există o iubire, care
Va fi lumina mea de-a pururi.

În lumea foarte actuală,
Cu răul deghizat în bine,
Iubirea mea, te am pe tine,
Tu, bucuria mea finală.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea aceasta este plină de farmec pentru cei care au încredere în tot ce le spune inima lor.

citat din Sergio Bambaren
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

DE CONSPIRAŢII PLINĂ ESTE LUMEA! DE VINĂ-I INTERNETUL!
De conspiraţii plină este lumea! De vină-i internetul.
E un păcat că-n otrăvita mreajă cade tineretul,
Precum şi cei ce vor iluzii prin media să mai vândă
Acelor gloate care-n ignoranţă se afundă cu încetul.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E atât de greu

E atât de greu să fii om
În lumea asta vie,
Când strigi şi nimeni nu te ştie.

E atât de greu să lupţi cu morile de vânt
Când îţi auzi sufletul strigând,
Dar nu poţi să te ridici de la pământ!

Când simţi că n-ai nicio putere
E atât de greu în lumea asta
Plină de mizerie.

poezie de Vladimir Potlog (9 aprilie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi ca-ntr-orice zi mai plină

Azi...
Ca-ntr-orice zi mai plină
Cuvintele pline de tină
Ne rănesc.
Este rău... si tot ne-apasă
Sufletul plin de-o prostească
Amintire.
Lacrimi mari, şuieratoare
Curg, ades.. pe-obraz, la vale
Şi aşa, o întrebare...
Tot răsună:
De ce lacrimi şi durere?
Când sufletul încă plin de putere
Bate-n piept cu mare-ardoare
Şi spunând în "încercare"
"Este bine..."
Iar pe braţul amintiri...
Leaganul destăinuirii
Cade-ncet câte-o petală
Pe uitarea rece, goală
Şi se duce.

Azi...
Ca-ntr-orice zi mai plină
Câte-o Rază de lumină
Care intră pe fereastră
Mai străpunge lumea noastră
Şi ne zice: " Va fi bine "

Azi..
Ca-ntr-orice zi mai plină
Ne-amintim de-o pelerină
Care-a fost mereu aproape
Chiar in ceasuri reci de noapte
Si-a fost bine.

poezie de Mogos Melisa Medea (29 decembrie 2014)
Adăugat de Mogos Melisa Medea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

Mi-e dor de zilele fierbinţi de vară
Când ne ţineam de mână sub castani,
Mi-e dor să te sărut ca prima oară,
Să simt din nou magia acelor ani.

Mi-e dor de noaptea cea cu lună plină
Când ne plimbam pe plajă îmbrăţişaţi,
Mi-e dor de chipul tău, de pielea fină,
De ochii tăi adânci şi minunaţi.

Mi-e dor de iarba verde, înrourată
Pe care alergai necontenit,
Mi-e dor să simt răcoarea ei curată
Şi să-ţi admir făptura ca vrăjit.

Mi-e dor să-ţi spun iar vrute şi nevrute,
Să simt că-s tânăr şi că te doresc,
Însă acestea-s lucruri dispărute,
Dar eu n-am încetat să te iubesc.

poezie de Octavian Cocoş (19 aprilie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea e plină de gânduri şi nimeni nu spune nimic...

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leon: Foarte bine, atunci. Dacă nu vrei să rămâi cu mine, va trebui să continui să lupt. Voi călători oriunde sunt delegaţii ruseşti. Îi voi transforma pe toţi în Iranoffi, Buljanoffi şi Kopalski, iar lumea va fi plină de restaurante ruseşti. Voi depopula Rusia. Tovarăşă, odată ţi-ai salvat patria întorcându-te. Acum poţi s-o salvezi doar dacă rămâi.
Ninotchka: Dar dacă trebuie să aleg între interesul personal şi binele ţării, cum aş putea să ezit? Nimeni nu va spune că Ninotchka a fost o rusoaică infamă.
Leon: Draga mea... (Se sărută.)

replici din filmul artistic Ninotchka, după Melchior Lengyel (6 octombrie 1939)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare om poate transforma lumea monotonă şi plină de gri într-o lume plină de provocări şi aventură.

citat din Irving Wallace
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul pădurii

Mă adâncesc în lumea de mister,
Prin locuri necălcate niciodată,
Luându-mi numai gânduri ca reper
Şi-ncrederea, demult verificată.

De linişte, nu pot să mă-nspăimânt,
Iar tot ce văd e plin de frumuseţe
Ce mă pătrunde-asemeni unui cânt
În catedrala plină de tristeţe.

Iar cântul mă inundă, fredonez:
Mi-e greu să cred, dar eu, ca prin minune,
Am voce, mă pricep şi... nu visez,
Iar mintea, să continui îmi impune.

Îmi văd de drum cântând. Sunt fericit
În lumea care nu mă înfioară,
Ci mă atrage, într-un fel tacit,
Spre locuri neştiute în afară.

Ajung la un izvor şi mă opresc,
Iar tot ce-aud acum e doar un clipot
Al apei cristaline ce-o privesc
Scurgându-se la vale într-un şipot.

Privesc în jur, e totul ca un vis
Puţin neclar, dar, unele-amănunte
Îmi dau senzaţia de nedescris
Că locu'-n care sunt e doar o punte

Prin care pot pătrunde, dac-aş vrea
Spre sufletul pădurii seculare
De unde, nu sunt sigur, s-ar putea
Să-mi desluşesc trăiri imaginare

Sau să-mi explic de ce, atunci când cânt
Îmi pare că o voce mă susţine,
Iar frunzele pădurii, fără vânt,
Îmi şuieră acordurile fine

Pe care îmi aşez perfect un vers
Din cele care-mi sunt, cumva, dictate.
Deşi nu am făcut niciun demers,
Sunt prea ne-singur în singurătate.

Mă simt privit de peste tot, ciudat,
În jurul meu, apar la suprafaţă
Atâtea lucruri noi. Da, am aflat:
Pădurea are suflet. Este viaţă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea – simfonia vieţii

Prin întuneric, printre şoapte,
Azi te-am găsit ca pe o carte...
Tu, inimă zdrobită de dureri,
Când pentru noi iubirea a murit,
Din apă vie, tu, necontenit,
Izvor de pace iarăşi te-ai născut,
În viaţă să o luăm de la-nceput.
Sunt tot mai triste versurile vieţii,
Cerneala tot mai greu s-a risipit
Şi ghemuită stă pe coala vremii,
Dar sufletu-i mereu reînnoit.
Sunt tot mai negre literele-n carte,
Copiatorul gândurilor bate
Mai tragic peste noaptea-ntunecată.
Nimeni nu mai iubeşte, nu mai iartă...
Iubirea-şi joacă ultimele acte
E tot mai plină lumea de păcate.
Şi scena vieţii e avariată.
E tot mai plină lumea azi de ură
O simfonie fără partitură
Este iubirea... Nu mai sunt actori,
E cerul vieţii înţesat de nori...
Doar eu şi tu – cei doi protagonişti,
Am mai rămas pe scena vieţii, trişti.
Ce muzică funebră! Nu-s corişti...
Şi cei din urmă-actori se simt învinşi.
E sala goală, nu sunt spectatori,
Aplauze-s? Ori poate cad ninsori!
Spectacol trist, noi toţi jucăm un rol,
Aplaudăm, apoi timid, plecăm.
Iubire, dulce simfonie-a vieţii,
Noi ne-am trezit în pragul bătrâneţii.

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă întreb dacă eu, care pun întrebări, pot să dau şi răspunsuri.

Eugene Ionesco în A rupe tăcerea (1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

E foarte important în lumea asta plină de audiţii şi proiecte şi idei şi încercări să nu uiţi să îţi faci meseria, să faci în aşa fel încât să continui să îţi spui poveştile, să înveţi să te adaptezi, să te reinventezi, dar să nu te opreşti.

Caroline Gombe în Ziarul Metropolis
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!