La aniversară (Mirelei)

Nu s-a născut artistul ce să redea, de-a pururi,
Cu pensula sau dalta frumoasele-ţi contururi;
Nu s-a născut poetul să poată să slăvească
În versuri înfocate frumseţea ta cerească.

De-ar încerca, oricine din lumea asta mare,
El ar muri, desigur, cuprins de disperare.
Chiar numele-ţi, Mi-Re-La (Minune), ne arată
Ce multă frumuseţe de ceruri ţi-a fost dată.

N-a fóst destul că Domnul îţi dat-a frumuseţe,
Ţi-a dat un car de daruri: şi milă, şi blândeţe,
Nobleţe în privire şi-n port, şi demnitate,
Şi-atâta bunătate – mai bună decât toate.

Privesc la tine, înger, şi-s mut de-aşa minune,
În bunătatea-I mare, ţi-a dat şi-nţelepciune.
Eu cred că Tatăl nostru, când te-a făcut pe tine,
Nu te-a făcut ca pe-alţii, ci S-a-ntrecut pe Sine!...

poezie de George Budoi din Poezii (23 ianuarie 1994)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiu unei femei care nu e doar frumoasă

N-a fost destul că Domnul îţi dat-a frumuseţe,
Ţi-a dat un car de daruri: şi milă, şi blândeţe,
Nobleţe în privire şi-n port, şi demnitate,
Şi-atâta bunătate – mai bună decât toate.

Privesc la tine, înger, şi-s mut ca de-o minune,
Că-n bunătatea-I mare, ţi-a dat şi-nţelepciune.
Eu cred că Tatăl nostru când te-a făcut pe tine,
Nu te-a făcut ca pe-alţii, ci S-a-ntrecut pe Sine!

poezie de George Budoi din Poezii (23 ianuarie 1994)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cele mai frumoase mâini sunt mâinile mamei.
Mâinile cu care şi-a mângâiat cu mândrie şi iubire burtica, atunci când erai încă în pântecele ei.
Mâinile cu care te-a ţinut în braţe, cu care te-a mângâiat, te-a spălat, te-a îngrijit şi ţi-a pregătit hrana.
Mâinile de care te-ai sprijinit când ai făcut primii paşi din viaţa ta.
Mâinile cu care şi-a şters lacrimile atunci când a fost îngrijorată, când i-a fost teamă, când s-a bucurat de succesele tale, când ţi-a simţit lipsa,... când ai rănit-o cu vreo privire rece sau cu vreo vorbă nemeritată...
Mâinile cu care ţi-a alinat durerile, temerile şi cu care ţi-a dat curaj şi forţă să mergi mai departe.
Mâinile cu care ţi-a dăruit tot ceea ce a avut mai bun.
Mâinile cu care a muncit neobosită pentru tine, cărând greutăţi, îndurând asprimea gerului, răni şi dureri.
Mâinile cu care ţi-a deschis uşa de mii de ori.
Mâinile pe care şi le împreunează într-o rugăciune trimisă cerului pentru tine...

poezie de Irina Binder
Adăugat de Mary Corlan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu uita binefacerile Lui

Nu uita ce ţi-a făcut
Domnul tău, Stăpânul vieţii
Cum atunci când te-a durut
În necazul tău acut,
Când erai în umbra ceţii
Ţi-a fost ghid şi ţi-a fost scut.

Binefaceri ştii c-au fost
Sute, mii... nenumărate
El ţi-a fost un adăpost,
A plătit grozavul cost
Să te ia-n eternitate,
A dat vieţii tale rost.

Cum din vid te-a ridicat
Aminteşte-ţi toată viaţa
Dor de Cer El a plantat
Şi în har te-a îmbrăcat
Şi-a topit în tine gheaţa
Şi pe braţe te-a purtat.

Prins în drama nopţii reci
A venit să-ţi dea căldură
Când căzut-ai pe poteci
Te-a-nălţat să poţi să pleci
Să te plimbi, să faci lectură
Despre viaţa cea de veci.

Nu uita cum te-a scăpat
Din noian de nepăsare
Cum, apoi, te-a înzestrat
Cu-n avânt ce s-a dublat
Să-L slujeşti cu consacrare
Şi când traiu-i complicat.

Binefaceri ieri şi-acum
Toate-s pentru-a ta-mplinire
Sunt merinde pentru drum
Nu le pierde nicidecum
Căci vorbesc despre-o iubire
Îmbrăcată în parfum.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (2 ianuarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei frumoase

Natura, vrând să te răsfeţe,
Ţi-a dat un car de frumuseţe,
Dar ar fi fost chiar o minune,
De-ţi da şi-un pic de-nţelepciune...

epigramă de George Budoi din Femeia de la A la Z în Epigrame şi Madrigale (12 februarie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeiţei vieţii mele

Trecut-a timpul pe furiş,
Ca hoţul printr-un luminiş;
Trecut-au anii, s-au tot dus,
Şi frumuseţea ţi-a apus;
Dar Domnul ţi-a făcut dreptate,
C-ai tot sporit în bunătate.

madrigal de George Budoi din Madrigale (7 iulie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

XLIV

Tu, ulciorule de lut,
Am avut aceeaşi soarte
Amândoi dintru-nceput
Eu din tine m-am născut
Şi de-a pururi după moarte
Iar vom fi acelaşi lut!
Astăzi plâng şi te sărut,
Că-mi eşti singurul meu bine
Şi eşti lut şi tu ca mine.
Din etern am fost un lut,
Dar o soartă-ntâmplătoare
Te-a făcut ulcior pe tine:
Om pe mine m-a făcut;
Ah, întors era mai bine!

sonet de George Coşbuc
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţiei, de ziua ei de naştere

Când te-ai născut ‒ ce sărbătoare!
Pe cer s-a mai aprins un soare.
Cel vechi din mersu-i s-a oprit,
Te-a admirat şi ţi-a zâmbit,
Şi tot privind cu voie bună,
Era să "uite" să apună...

madrigal de George Budoi din Dedicaţii (23 ianuarie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatăl către fiu

Vremurile-au scos la lumină tot ce-i mai rău.
Am întreţinut în zadar prosteşti speranţe,
Iar acum, când îl priveşti de sus pe tatăl tău,
Vezi, desigur, un om banal în orice circumstanţe.
Deşi nu mă suspectezi de inteligenţă
Şi te indispun glumele mele, ia seama,
Aminteşte-ţi când eşti prea plin de exigenţă:
Eu am fost cel care ţi-a ales mama!

În ciuda tuturor gafelor pe care le-am făcut
Şi-n ciuda tuturor păcatelor – care nu m-au evitat,
A cusururilor pe care le voi fi avut,
Acest fapt rămâne limpede şi-adevărat
Şi-n apărarea mea mereu va sta.
Nu uita, te implor, ia bine seama,
Orice-ai gândi pieziş sau judeca:
Eu am fost cel care ţi-a ales mama!

Chicoteşte pe-nfundate-n spatele meu
Privind pălăria, cravata sau bieţii mei saboţi.
Pe judecata mea să nu dai niciun leu.
Zâmbeşte când îmi asculţi părerile, cât poţi.
Spune, dacă-ţi place, că-s absurd şi-un pic nebun.
Dar, în pofida tuturor greşelile mele, ia seama,
Ţine minte toată viaţa ta ce-ţi spun:
Eu am fost cel care ţi-a ales mama!

De când eşti pe lume – ani şi decenii, zile şi luni –
Ai avut parte de veghea ei, continuă şi-ntreagă;
De-o mână blândă alungându-ţi ai grijilor tăuni,
Iar iubirea ei te-a-nsoţit în lumea largă.
În fiecare zi şi-n fiecare noapte
Un înger te-a adorat, ţi-ai dat bine seama.
Deci, aminteşte-ţi că măcar o dată am avut dreptate:
Eu am fost cel care ţi-a ales mama!

poezie de Edgar A.Guest, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii recunoscător celui care te-a vătămat, căci ţi-a oţelit voinţa. Fii recunoscător celui care te-a înşelat, căci ţi-a lărgit orizontul cunoaşterii. Fii recunoscător celui care te-a abandonat, căci astfel te-a învăţat că nu trebuie să depinzi de nimeni şi de nimic. Fii recunoscător celui care te-a doborât, căci astfel ţi-a întărit capacităţile. Fii recunoscător celui care te-a dojenit, căci astfel ţi-a sporit înţelepciunea. Fii recunoscător tuturor celor care te-au întărit şi te-au desăvârşit.

citat din Lin Kaiting
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Mama este cea mai importantă fiinţă din lume
este mereu lângă tine...
este îngerul care te însoţeşte în fiecare clipă
ea te-a legănat şi ţi-a şters lacrimile
te-a atins pe frunte când ai avut febra
te-a învelit seara înainte de culcare
ţi-a alungat visele triste
şi te-a luat în braţe când ţi-a fost teamă...
Mama este locul de unde ai plecat
şi locul unde întotdeauna te întorci
este alături de tine orice drum ai alege
Mama şi când te ceartă, te sărută şi te iubeşte...
nici timpul, nici distanţa, nici chiar moartea
nimic nu te va despărţi de ea
te va veghea şi proteja
oriunde s-ar afla...
Mama este icoană cea mai sfânta
pe care o porţi în suflet în fiecare zi
când eşti fericit, ea este fericită
când plângi şi eşti trist, ea plânge cu tine
când greşeşti, ea te iartă
când vrei să te confesezi, ea este duhovnicul tău...
Mama este steaua care nu apune niciodată
este lucrul cel mai aproape de perfecţiune
Mama este acea lumânare care arde continuu
fie că e ploaie sau ninsoare
este lumina speranţei şi a viselor tale...
Există oare o făptură mai minunată decât Mama?
Nu!
Nu există fiinţă mai frumoasă
şi mai bună decât mama
Mama este... unică...

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu dragostea te porţi cu mănuşi!

nu contează
dacă ţi-a rupt o mână un picior
a schimbat priorităţile de la 5 cu detaliile de la 7
ţi-a pus mecanism / te-a prevăzut cu programe sofisticate
a-mpins mai apoi vremea... şi... ce s-a ales de tine?!

a dat buzna ţi-a răvăşit intimităţile
a luat haina ta de gală cu neruşinare şi-a etalat-o
printre opinci
ţi-a devalizat
cele 4 cămăruţe ale inimii
fără să te consulte a încheiat
convenţii contracte (dez)acorduri
în defavoarea ta
fără vreo culpă a redundanţei
nici a contradicţiei

te-a văzut mai apoi la un colţ
murdar orb şchiop flămând
a simulat ne(re)cunoaşterea
sau poate ţi-a aruncat din priviri
bănuţul acela în care îşi tot agăţa trena
spre marile reprezentaţii

şi nu-i spui ei
(nu se face în faţa unei aristocrate!)
că nu mai poţi
că eşti vândut de dator
că te arată cu degetul lumea
şi buba ta...

te întorci cuminte
pe fragmentul personal de supliciu
îl reiei în posesie te faci că nu-i vezi
aberaţiile sfruntata neruşinare
o întrebi din tăceri:
o cafea? un trabuc?
pleci capul când ea se răsteşte la tine

îi accepţi toanele de pisică
îi pui la dispoziţie:
gambe prelungi. porţelan de Sèvres. centru cosmic. Destinul!

te reinventezi
într-un minor proces al abdicării de sine
îţi urli în oglindă:

auzi?!

te porţi cu mănuşi!

în ruptul capului
nu vei putea trece
peste dreptul
primului născut!

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din Iubire cu lămâie şi sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai strigat... şi Ţi-a răspuns

Ai strigat în toiul nopţii
Când inima-ţi era plină
De adânca beznă-a morţii
Şi-ai primit pe loc lumină;
Domnul ţi-a îndreptat iar sorţii
Pe cărarea Sa divină...

De vrăjmaş întemniţat
Şi legat în întuneric,
Ai văzut când ai strigat
La Domnul Atotputernic,
Cum ţi-a fost iluminat
Iar sufletul cadaveric...

Ai fost groaznic înrobit,
Prins în cursă, la răscruce,
Cu tot sufletul zdrobit...
Dar când te-ai plecat la cruce
Dumnezeu te-a izbăvit
Şi ţi-a dat o pace dulce...

Ai strigat în viaţa ta
De nenumărate ori
La Domnul cu inima,
Strâns de-ale vieţii vâltori
Şi-ai văzut tăria Sa
Chiar cu ochii-ţi muritori!

Ai strigat la Cel ce-aude
Şoapta din inima ta
Şi suspinul ce se-ascunde
De atâtea ori în ea
Şi-ai văzut cum îţi răspunde
Domnul în dragostea Sa...

Ai strigat din strâmtorare
Şi întorsuri fără ieşire
Către Cel plin de îndurare,
Bunătate şi iubire
Şi-ai văzut ce Mână tare
Ţi-a dat grabnic izbăvire!

Ai strigat când lupta vieţii
Era aşa de înverşunată
Încât "Zorii Dimineţii"
Nu părea să-i vezi vreo dată,
Dar lumina libertăţii
Ţi-a fost grabnic arătată!

Ai strigat învins de lipsuri
Către Cel ce totul poate
Şi-ai văzut frumoase visuri
Împlinindu-ţi-se toate
Căci din orişice abisuri
Domnul pe ai Lui îi scoate!

Ai strigat când Mărturia
Se izbea de ziduri reci
Şi tu nu găseai tăria
Peste-acestea să mai treci,
Dar Domnul ţi-a dat bucuria
Să-aduci roadă pentru veci!

Ai strigat când disperarea
Sfredelea-n sufletul tău
Şi din umbră încercarea
Te îmbrâncea din rău în rău
Şi atunci ţi-a schimbat starea
Dumnezeu cu braţul Său!

Ai strigat când neputinţa
Ţi-a îngenuncheat din plin
Perspectiva şi fiinţa
Şi-ai văzut Harul divin;
Ţi-a dat Domnul biruinţa
Izbăvindu-te deplin!

Aminteşte-ţi şi răspunde
Înaintea Celui care
Vede totul şi aude,
Şi în bunătatea-I mare
Niciodată nu Se-ascunde
Refuzându-ţi vreo chemare;

Ai strigat la El mereu
Şi-ai primit întotdeauna
Ajutor când ţi-a fost greu
Ori te sugruma furtuna...
Dar faţă de Dumnezeu,
Tu te-ai răzvrătit întruna.

Ai strigat când ţi-a fost greu
Şi-ai primit răspuns de sus
Însă, ai uitat mereu
Să-I dai slavă lui Isus!
L-ai păstrat cumva pe - eu
Totdeauna mai presus!"

Ai strigat din groapa morţii
Şi-ai privit la Cel ce aude
Şi cu drag îndreaptă sorţii
Celor morţi pe căi zălude...
Ţi-A răspuns şi-n miezul nopţii
Dar tu tot nu-I vrei răspunde...

Ai strigat din încercare
Surprins de boli fără leac
Şi-izbăvirea ţi-a fost mare
Căci din veac şi până-n veac
Domnu-I plin de îndurare,
Dar tu-L tot respingi buiac...

Ai strigat când te îngrozea
Valul morţii, furios
Şi-ai putut mereu vedea
Slava lui Isus Hristos,
Dar te complaci în a cădea
Iar în spaţiu întunecos...

Dus de marea înfuriată
Ai strigat întotdeauna
Din bărcuţa inundată;
Domnu-A potolit furtuna,
Nu te-a lăsat niciodată
Dar Tu L-ai rănit întruna...

Ai strigat... căci deznădejdea
Te-a înfrânt şi umilit
Dar când în Hristos nădejdea
Ţi-ai pus, ai fost izbăvit,
Dar n-ai fugit de primejdea
De-a fi iarăşi înrobit....

Ai strigat... şi Ţi-a răspuns
Totdeauna Dumnezeu,
Dar lăsatu-te-ai pătruns
De răspunsul Lui, mereu,
Sau încă nu ţi-a ajuns
Bunătatea Lui la – eu?!

O, părăsit şi uitat de lume
În necazuri şi la greu...
Domnul te-a strigat pe nume
Şi te-a căutat mereu,
Să înţelegi un lucru anume:
- Eşti iubit de Dumnezeu!

Eşti iubit de El şi-aşteaptă
Să iei azi o hotărâre
De-apuca pe calea dreaptă
Fără nici o şovăire...
Şi cu inimă înţeleaptă
Să răspunzi la Mântuire!

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii
Adăugat de Vasile Brendea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoana

Ce frumuseţe, câtă lumină,
S-au strâns pe un chip,
Câtă blândeţe, ce dăruire,
Ţi-a dat sfântul timp...

Dimineţile toate senine
În ochii tăi se găsesc,
Roua şi ploaia, când vine,
Cu vraja lor mă privesc.

Iubirea la tine-i fericire,
Iar dragostea parte din om,
Ce frumuseţe, ce dăruire,
Icoană, în veci fără somn.

poezie de Bebică Ghiţă din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce afirm se susţine singur, nu are nevoie de nici o autoritate psihologică, pentru că are însăşi autoritatea Supremului, ca Suprem. Da, e foarte adevărat că uneori sunt invaziv: - pentru căci cunoaşterea ţi-a invadat fiinţa, şi tu nu vezi asta; - sunt invaziv pentru că religia ţi-a invadat fiinţa, şi tu nu vezi asta; - sunt invaziv pentru că ştiinţa ţi-a invadat fiinţa, şi tu nu vezi asta; - sunt invaziv pentru că politica ţi-a invadat fiinţa, şi tu nu vezi asta; - sunt invaziv pentru că legile ţi-au invadat fiinţa, şi tu nu vezi asta; - sunt invaziv pentru că jobul ţi-a invadat fiinţa, şi tu refuzi să vezi asta; - sunt invaziv pentru căci cultura ţi-a invadat fiinţa, şi tu nu vezi asta, şi când toate aceste frici mascate în gânduri ţi-au invadat fiinţa, tu nu mai ai nici măcar un milimetru loc pentru Libertate/Sine sau Dumnezeu! Mintea te-a cotropit cu toţi demonii ei şi eşti sub teroarea, sub invazia ei, iar EU, LIBERTATEA, te invadez pentru a-i izgoni.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Bravo, Nis! Mi-ai plăcut de data asta.
Nistor: Eu, şefu'?! Dar ce-am făcut?! Ce-am mai greşit...? Ah, dacă e în legătură cu ciocolata aia, recunosc că am făcut încă o gafă, dar nu asta mi-a fost intenţia.
Lucian: Nu, mă, nărodule. Ce înţelegi tu?! Eu vorbeam serios! Chiar mi-a plăcut mult modul în care l-ai pus în încurcătură pe Nick cu întrebările tale, incomode pentru el, legate de trecutul familiei sale. Trebuia să continui. De ce te-ai oprit oare?
Nistor: Păi... Chiar ţi-a plăcut?
Lucian: Sigur, mă! Uite aşa se află lucruri importante!
Nistor: Adevărat?! Atunci tu de ce nu l-ai întrebat nimic, şefu'?
Lucian: Pentru că aşa era mai bine, să nu intervin. Am ascultat însă cu foarte mare atenţie totul. Şi chiar mi-a plăcut. Felicitări! Te-ai descurcat de minune! Meriţi un bonus pentru asta.
Nistor: Şi în ce-ar consta acest bonus, şefule?!
Lucian: Zi-mi tu ce preferi! Orice, Nis!
Nistor: Păi, dacă ar fi vorba despre nişte dulciuri delicioase, adică nişte prăjiturele gustoase, făcute de tine personal, mi-ar face mare plăcere. Aş fi foarte mulţumit.
Lucian: Hmm; eşti atât de uşor de mulţumit! Dar dacă asta-i tot ce-ţi doreşti, se va rezolva, pentru că, de data asta, chiar le meriţi! Şi să nu uit, se pare că blonda nu ţi-a spus. Să vii sâmbătă în navă!
Nistor: Sâmbătă?! De ce, şefu'?
Lucian: Pentru că atunci vom serba aniversarea blondinei.
Nistor: Aniversare?! În cazul ăsta, voi fi primul prezent în navă! După tine, desigur, pentru că tu vei fi deja acolo. Dar vor fi, sper şi prăjiturelele alea, nu-i aşa, şefu'?
Lucian: Da, vor fi, categoric! Din cele mai bune! Şi de care-ţi plac ţie cel mai mult. Mă voi ocupa personal de ele. De data asta, chiar le meriţi, pe bună dreptate, fie chiar şi pe toate!
Nistor: Mersi, şefu'.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet cu har divin

Te-ai născut chipeş şi mândru,
În ninsori de flori şi stele
Unde trupul ţi-a crescut
Cât un plop frumos şi verde.
Gândul, ţi-a fost aripă
Aripă de nor şi înger
Sufletul, de-argint şi mură,
Pus în versuri splendide.
Tu! În răcoarea din livadă
Ai deschis o fructă coaptă
Cu un gând şi dor adânc
Pus pe albe foi să scrie.
Tu! Ai dezgheţat o Lună
Şi o iarnă ai topit
Când povestea ta cu zâne
Mulţi copii a adormit.
Tu! Fulgerul l-ai înmuiat
La un vers cântat cu drag
Norii ploaie au ţinut
La iubirile cu prinţi.
Tu! Tu ai înflorit toţi teii
Cu lumina dintr-un vers
Şi-ai lăsat pe ei să curgă
Mierea plină, de-armonii.
Tu! Ai hotărât să pleci,
Într-o lună, dintr-o vară
Când cireşele zâmbeau
Noi topeam, lacrimi-amare.
Ţi-a fost sufletul, sulfină!
Inima, de miere plină!
Când ai început a scrie
Versul plin cu har divin.
Ţi-ai lăsat rima să cânte
Pentru noi şi veşnicii
Viu să te simţim oricând
Şi să te iubim, etern.
Ţi-a fost sufletul sulfină
Pana înmuiată-n Soare,
Inima deschisă-n ceruri
Un Luceafăr viu, şi-acum!
Un Emin sorbit de Tatăl
Luminând Limba Română
Să fim cunoscuţi prin tine
Pe tot globul pământesc.

poezie de Adelina Cojocaru (14 ianuarie 2019)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei doctoriţe în autobuz

Locul ţi-a cedat atent,
Bucuria ţi-a fost mare,
Fost-a primul pacient
Pus de tine pe picioare!

epigramă de Ioan Zaharia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trepte ale trădării: trădarea celui care ţi-a făcut rău: este o faptă necreştinească, condamnabilă; trădarea celui pe care nu-l cunoşti şi care nu ţi-a făcut niciun rău: este o faptă foarte condamnabilă; trădarea celui pe care-l cunoşti şi care nu ţi-a făcut niciun rău: este o faptă extrem de condamnabilă; trădarea celui care ţi-a făcut numai bine, precum trădarea lui Iisus de către Iuda: este o faptă de neiertat, care nu i-a fost iertată nici de Iisus lui Iuda; trădarea părinţilor de către copii, a copiilor de către părinţi, sau a fraţilor între ei. Ultima formă de trădare este o faptă abominabilă de neiertat, care le întrece în grozăvie pe toate celelalte.

George Budoi în Trădarea şi Trădătorii (6 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai degrabă iartă-l pe cel care ţi-a făcut bine decât să-i fii recunoscător celui care te-a înjurat.

aforism de George Geafir din Lux de jeratic (1998)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul

S-a spus de mult, o spun şi eu,
E-un dar făcut de Dumnezeu.
Minune extraordinară,
Pământul este o comoară.

Ţi-a fost lăsată de părinţi,
Ce-au îngrijit-o mult, cuminţi;
O au de la înaintaşi,
Tu las-o alor tăi urmaşi!

poezie de George Budoi din Elogii (10 octombrie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!