Unui ateu care se ascunde sub 1000 de pseudonime, se crede critic literar, filolog, lingvist, matematician, fizician, istoric, jurist etc (cu doctorate în toate), nu suportă să fie contrazis şi se laudă că-şi acoperă interlocutorii cu diplomele pe care le are

Batjocoreşti, cu tot cinismul,
Pe autori, ca posedat,
Pe Crist, pe Domnul, creştinismul,
Nimic, nimic nu ţi-a scăpat.

De îndrăzneşte cineva
Să spună că nu ai dreptate,
Iei foc şi-oricât ar motiva,
Spui vorbe tari, neruşinate.

Te lauzi zilnic că eşti cult,
Că diplome tu ai din plin,
Cu cât te lauzi tu mai mult,
Cu-atât te cred eu mai puţin.

Cununi de lauri spui că porţi
Şi unic tu te crezi sub soare,
Cum, oare, poţi să te suporţi,
Cum de nu crăpi de îngâmfare?!

pamflet de George Budoi din Epigrame, pamflete şi satire cenzurate (6 februarie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui ipocrit

Tu eşti un cameleon
Unic într-un milion;
Spune-mi, azi ce mască porţi
Şi cum poţi să te suporţi?!...

epigramă de George Budoi din Dicţionarul ipocriziei (22 ianuarie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu spui cine e taică-tău, dar te lauzi că eşti cuscru cu un om bogat.

proverbe bengaleze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţe vs urâţenie

E-o-nţelepciune milenară:
Degeaba eşti frumos pe-afară;
Poţi să te lauzi orişicât,
Pe dinăuntru eşti urât.

poezie de George Budoi din Inspirate din proverbe, Nu frumoase, ci superbe (8 mai 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul doreşte să-i lauzi inteligenţa, femeia doreşte să-i lauzi frumuseţea; vanitate şi de o parte, şi de alta!...

aforism de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Frumuseţe (1998)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banii şi talentul

Da, cu bani obţii de toate:
Poţi să cumperi nestemate,
Firme mari şi corporaţii,
La femei să intri-n graţii,

Funcţii, vile şi maşini,
Temple unde să te-nchini,
Mari terenuri, avioane,
Staţiunea Herculane;

Cumperi tot ce vrei sub soare,
Legiunea de onoare,
Diplome, cununi de lauri,
Un muzeu cu dinozauri,

Dame cu-ale lor favoruri,
Premii, titluri şi onoruri,
Demnităţi, vrun rang, medalii,
Mercenari, trădări, canalii,

Şi distincţii, decoraţii,
În procese magistraţii,
Poţi să cumperi şi "dreptate",
Cumperi popularitate,

Ţara, lumea, continentul,
Dar nu cumperi... şi talentul.
Aur de-ai avea cu carul,
Tot nu poţi să cumperi harul.

poezie de George Budoi din Poezii (20 decembrie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce nu-mi scrii?

Aş vrea să ştiu, de ce nu-mi scrii?
Am greşit eu, cu ceva, oare?
Am văzut în comportarea ta,
Un mare semn de întrebare.

Atât de mult am şteptat,
Să-mi spui, că ţi-este foarte bine.
Oare, de gripă ai scăpat?
Că nu mai ştiu nimic de tine...

Aş vrea acum, tu să îmi spui
Cuvinte dulci, de alinare.
Să-ţi văd ochii, ca doi tăciuni,
Să-mi spui o vorbă mare.

Cândva, ce fericit erai!
Mă-nbrăţişai, mă mângâiai,
Azi, ai apucat pe-alt drum!
Ce tristă sunt acum...

poezie de Georgeta Nedelcu din Cenuşa unui suflet! (3 ianuarie 1997)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi spui că viaţa-i rea, şi te cred. Mă îndrepţi la viaţa viitoare: vii de-acolo? Îmi lauzi moartea: te cobori înaintea mea? Deci, sus steagul vieţii! Şi pe mormânt încă să mi-l împlântaţi pe acela, şi nu sălciile care plâng.

aforism celebru de Nicolae Iorga din Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada prostului... fără sfârşit

Când prostului îi intinzi o mână,
Să nu te-aştepţi la recompensă;
Nici cel puţin la "Ziua bună!"...
Te va-njura pentru ofensă!?

Când prostului îi dai dreptate,
Să nu te-aştepţi să-l ai fidel;
Nici cel puţin că-i speli păcate...
Ce ţi le pune-n cârcă... el!

Când prostului mai dai o şansă,
Să nu te-aştepţi să recunoască
Nici cel puţin vina... în transă
Ce tu-i visai; onor să-l pască!?

Când prostului îi ridici slăvi,
Să nu te-aştepţi să-şi plece capul...
Nici cel puţin să-şi ia pe tăvi
Lauri; de nu-s, tu ispăşeşti... Ţapul!

Când prostului tot îi dai ghes,
Să nu te-aştepţi la modestie;
Nici cel puţin c-a înţeles
Că-i doar bun simţ... nu măgărie!?!

Când prostului îi spui deştept,
Să nu te-aştepţi la vreo favoare;
Nici cel puţin să-l ai adept...
Te dă afară-n gura mare!

Când prostului îi spui... "valoare",
Să nu te-aştepţi s-o demonstreze...
Nici cel puţin să crezi c-o are;
Că te ia gaj... ca s-o probeze!?

Când prostului îi spui că-i prost
Să nu te-aştepţi la argumente
Nici cel puţin... Nu-şi are rost;
EL, umple săli de... parlamente!

... Şi cum nu-i singur, are adepţi;
Atunci cu prost, să nu te pui!...
Cât frunza şi iarba-s, de inepţi!
Cert; poţi să te adresezi... oricui!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu mă întrebi nimic în noaptea asta

Să nu mă întrebi nimic în noaptea asta.
Doar să-mi spui că mă iubeşti şi că mă vei iubi mereu,
Eşti raza mea de soare şi eu sunt curcubeul tău.
Să nu mă întrebi nimic în noaptea asta.
Doar să bem câte o cafea şi poate numai cu ochii
Să-mi spui că mă iubeşti şi sunt doar a ta.
Să nu mă întrebi nimic în noaptea asta.
Să ne lăsăm purtaţi pe aripi de amor.
Şi tu să-mi spui doar atât,
Că dorul tău pentru mine e nemuritor!
Să nu mă întrebi nimic în noaptea asta.
Hai mai bine să visăm cu ochii deschişi,
Că suntem doi copii naivi de nebunia dragostei cuprinşi.

poezie de Vladimir Potlog din Nu a fost publica (15 mai 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie să fii vegan ca să spui prostii, dar poţi să spui prostii şi dacă eşti vegan.

aforism de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (17 iunie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă eşti modest, nu te lauzi că eşti modest.

aforism de George Budoi din Vanitatea şi Modestia în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (6 august 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turnătoria reduce puşcăria

O metodă îţi indic,
De-a scurta pedeapsa ta:
Totu-i să NU SPUI nimic,
Dar SĂ-L SPUI pe cineva.

epigramă de Mihai Haivas din Joc de picioare în cinci ritmuri (2017)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ego sum

dumneata ce hram porţi?
care va să zică crezi că eşti om
de ce nu crezi în Dumnezeu, dar crezi în tine?
oare aceasta înseamnă să fii om, să crezi ceva ce nu cunoşti?
cum dovedeşti că tu eşti om, dar Dumnezeu nu există?

şi de unde ştiu eu că nu eşti robot?
de ce înoţi în apă dacă nu eşti peşte?
de ce zbori dacă nu eşti vultur?
ori unde-ţi zboară mintea de te caţeri în vîrf de munte
fără să vrei să faci nimic acolo?
cumva crezi că om e să fii din toate cîte puţin?
că om înseamnă să fii ciudat, ca picat din lună?
cine ţi-a dat pofte şi sentimente?
ori poate viaţa altcuiva e menirea ta de slujitor,
să stai în umbra aceluia şi să-ţi aperi femeia şi copiii

spui că îţi plac mai mult fluturii, berzele, lupii şi chiar şi viermii
că te încîntă mult iarba şi florile adevărate,
mai mult decît cele artificiale, că simţi ceva mai mult,
ceva ce numai tu simţi şi că te doare
cînd vezi că alt om suferă şi plînge
şi de aceea, neapărat de aceea, eşti om
dar ştii tu oare ce e artificial şi ce e natural?
şi oare nu pot exista roboţi şi pentru a studia
cromozomii firului de iarbă?

că roboţii gîndesc la fel, aşa crezi tu,
şi faţă de cele vii
şi faţă de cele moarte,
faţă de oameni şi faţă de marele zid chinezesc,
piramidele egiptului, statuia libertaţii
şi tot ceea ce ţie îţi place
că ei nu au sentimente şi morală
mai mult decît poţi tu avea, mai mult decît tu le poţi împrumuta,
mai mult decît poţi tu lega în funiile sufletului tău,
dar ţie cine ţi le-a dat, eşti sigur că numai tu eşti cel adevărat?
tu, care funcţionezi ca un robot îngrijit de alţi roboţi,
roboţi care îţi umezesc şi încălzesc aerul
atît cît să-ţi aminteşti de briza mării din tinereţe,
tu, cu sentimentele selectate şi accesate prin plăci neuromotorii,
prin forţe magnetice şi electrozi care scriu prin mîna ta
ceea ce crezi tu că vrei,
ori chiar scriu direct ceea ce tu gîndeşti
dacă tu ai amorţit în degete,
roboţi care nu pot trăi fără tine, fiindcă asta e menirea lor,
să-ţi calce în umbră,
să se ghideze după pîlpîirea minţii tale, după focul iubirilor tale,
să-ţi măsoare hemoglobina şi să-ţi netezească fruntea
în timp ce tu, de fapt, nu ai putea să trăieşti
nici măcar o noapte, singur, în mijlocul junglei,
cu o carte zdrenţuită în buzunar,
tu, un robot al roboţilor

şi de unde ştiu eu că nu eşti Dumnezeu?
fiindcă mă cheamă om în dicţionar, răspunzi tu,
logic

poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Bine. Ca să vezi, încă mai am încredere în tine.
Lia: Ar trebui să ai... Luci, cum era relaţia ta cu tatăl tău, domnul Iulian Enka?!
Lucian: Poftim? Ce-ţi veni să mă întrebi acum de blondul ăla enervant?!
Lia: Hmm... Deci, chiar îl urăşti?!
Lucian: Cum?! Să-l urăsc?! De unde ai dedus tu aşa ceva?!
Lia: Păi, dacă ori de câte ori vorbeşti despre domnul Enka, spui "blondul ăla enervant"... Ce crezi că reiese de aici? Ce altceva?
Lucian: Lia, te rog... Nu-mi răstălmăci cuvintele! Chiar nu înţelegi nimic?! Ce fel de om mă crezi?! Cât de groaznic aş putea fi?!
Lia: Luci, nu te supăra; eu doar aşa am înţeles.
Lucian: Ca de obicei, ai înţeles total greşit! Auzi la ea, să-l urăsc... Cum ai putea oare să-ţi închipui vreodată aşa ceva despre mine?!
Lia: Păi, doar din cauza ta, dacă aşa spui mereu...
Lucian: Lia, nu eşti atentă, niciodată, la nimic! Ascultă-mă doar, poate o să pricepi totuşi, poate auzi ce spun eu mereu... Blondul ăla enervant...
Lia: Ah... Vai, scuză-mă, Luci! Acum pricep; de fapt, spui asta cu multă admiraţie pentru cel la care te referi, cu afecţiune chiar...
Lucian: Exact! Văd că ai priceput, în cele din urmă. Ah... Ce idee nebunească şi pe tine! Să-l urăsc?! Cum aş putea oare?! E tatăl meu! La naiba, îl iubesc! Enorm. Nespus de mult. E un om minunat! Absolut minunat! Şi mi-a dovedit asta, mai ales în ultimul timp, înainte de plecarea în această misiune afurisită. Uneori mi-aş dori atât de mult să pot fi ca el, atât de calm, de liniştit, de blând, nepăsător, mai ales în unele situaţii; mi-ar prinde bine. Dar, sigur, cu temperamentul meu, asta ar fi imposibil!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

50+

Nu poţi mai mult, ştiu... te-nţeleg
Mi-ai repetat-o pân-a plusat un fel de cult
şi-am dreptul să aleg:
nu pot să-l mai ascult.

Cândva eram ca tine
Un bobârnac pe un chibrit; cum o sări mai bine
Iar dacă dunga s-a punctat pe muşamaua de sub scor
cu un pahar decor, din lipsă plenul,
Cu coatele am şters desenul.
Până aici! Mă voi muta în propria-mi minciună blindată:
Ce-a fost, a fost... nu va mai fi vreodată!

Noaptea, patul e doar risipă de antreprenor
Agonisind oftaturi ce nu-şi mai vor sonor,
nici vină...
Nemotivatele absenţe cu tine-n rolul lor
au devenit rutină,
Dor...

- Deşert în inimă, mi-am pus centură de pustiu
Un cactus plin de ţepi m-am hotărât să fiu
De vei veni, să ştii că prin amprenta de la sol
Nu mai găseşti nimic... ghiveciul va fi gol.

- Hai, lasă... te ştiu! Ţi-a venit criza de Mai!
Pe cine crezi că păcăleşti?
Vrei să spui că nu mă mai... (?)

poezie de Andrei Ghejan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, cel mai puternic lucru pe care poţi să-l spui este să nu spui nimic.

citat din Mandy Hale
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe în fapte...

Frumoaso te întoarce cu braţele spre mine
Şi gându-ţi deasemeni să fie înspre bine;

Eşti mult, mult mai frumoasă decât pot eu contura
Şi mult, mult năzuieşte inima-mi să stea cu-a ta;

Trupul să ţi-l învelesc cu desfătări diverse
Indifferent că-i luna, chiar soare sau averse;

Ţin totuşi să te-asigur de zâmbet să n-ai lipsă
Căci te iubesc tot timpul şi după-apocalipsă;

Nimic n-o să-mi lipsească, nimic n-o să m-atragă
De-am fi un cerc prin lume, să-mi fi iubită dragă;

Tu eşti izvorul rece şi al pâinii coptul miez,
Somnul lin al nopţii eşti şi al suflului meu crez;

Floarea vieţii din folclor, un tezaur eşti, un cult,
Ştiu că fapta pune preţ ceea ce contează mult,

Nu vreau gargariseală dar ce scriu e cum gândesc
Simplu cred eu c-ar mai fi şi mai bine mă grăbesc

Să ajung în faţa ta să-ţi spun sincer:-Te iubesc!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (21 august 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurămintele de dragoste ale femeii

Deşi îmi place s-o ascult,
Am spus adesea şi susţin:
Cu cât se jură ea mai mult,
Cu-atât o cred eu mai puţin!

epigramă de George Budoi din Epigrame (1 aprilie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea şi raţiunea

Atunci când eşti îndrăgostit,
Spui dragostei "Bine-ai venit!",
Dar, ca urmare-a pasiunii,
Îi spui "Adio!" raţiunii.

epigramă de George Budoi din Dicţionarul dragostei (8 noiembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

baby_00: Nimic plus Nimic... egal Nimic. Dar... Nimic minus Nimic? Ca să nu mai vorbim de... Nimic ori Nimic. Sau... Nimic împărţit la Nimic! Niciodată n-am fost bună la Aritmetică... cu atât mai puţin la aritmetica Nimicului! Kirillov avea dreptate: nu sunt decât o babă proastă...

replici din romanul Îngere, vii? de Gheorghe Truţă (2010)
Adăugat de Gheorghe Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!