Nu sunt gol

după ce mă vei găsi în mulţimea înghesuită, într-un colţ
al veşnicei ignoranţe din dicţionarul unei limbi
frumoase
dar scrisă pe gardurile vieţii cu nepăsare
atunci să mă înţelegi de ce râd în hohote cu priviri de nebun
de aceea îţi spun că
nu sunt golul celor care scriu litere pentru cei ce nu înţeleg
şi încearcă să rescrie un sfert de veac cu aceaşi oameni
ci sunt un aruncat la margine de vânt turbat
de către cei căţăraţi pe gropile săpate-n mormintele
celor care aşteptă a mai fi speranţă, încă oameni vii
şi nu uita
nimeni nu rămâne fără mormânt

după ce vei afla că întorsul poate fi sacul gol de viaţă
a oricui
şi că cei care aleargă punând gol peste gol
atunci poate vei începe a înţelege
că trecutul este plin de rămăşiţele unor vieţi pline de întuneric
aşa că
iubeşte lumina din cei care nu au fost construiţi
din gol

poezie de Viorel Muha (februarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rari sunt acei oameni care nu încearcă să care sacul altcuiva, ca să avanseze şi ei.

Viorel Muha (martie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept

mi-au fost furate gândurile, dezbrăcate
violul s-a petrecut pe stradă
numele este în dicţionarul cu străzi
mă ascund de atunci
n-o să mă mai găseşti niciodată
dimineaţă am numărat un cer fără picioare
dezgolit de priviri
sunt rătăcită printre cărările mele
la ora cinci te aştept
într-un timp care nu mai există

poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi fi nimic, în locul meu va fi un gol şi va rămâne aşa pentru totdeauna. Ştiam atunci că nu voi mai uita niciodată, că o voi târî după mine ca pe un secret plin de ruşine pe care îl cunosc doar eu pe lume, ca pe o greutate care nu mă va mai lăsa niciodată să respir cu bucurie şi nepăsare ca până atunci.

Cristina Nemerovschi în Sânge satanic (2010)
Adăugat de deliutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt acum, cuvânt!

Citeşte-mă, deschide-mă filă după filă
nu sări un rând
sunt eu acolo scrisă
crede-mă, sunt scrisă în cuvânt
seara târziu, în noapte
de nu mă mai găseşti, deschide o pagină de carte
şi ia, filă după filă, cu grijă tare, totul, de la început
nimic acum nu poate să ne mai despartă
căci eu nu mai sunt, decât cuvânt
acolo împreună, ne vom citi noi viaţa
tu pe pământ, iar eu... un zâmbet, zburând în vânt
prin primăvara care te răscoleşte, aminteşte-ţi
ultimul meu cuvânt
Dimineaţa! pune doua ceşti pe masa albă
cafeaua pune-o cu zâmbet, cu mine-n gând
şi... îndulceşte-o, gândeşte-te că încă sunt
sunt pe cealaltă parte, acolo undeva, priveşte-mă, te aştept!
şi nu uita că până atuncea
chiar dacă eşti singur, că eu încă pentru tine
sunt cuvânt!

poezie de Viorel Muha (iulie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu alergăm niciodată după un vânt de care nu suntem siguri că ne poate umfla pânzele! Vom trăi o iluzie a unei realităţi, pe care o vom vedea cu adevărat, prea târziu, doar atunci când vom trece prin moarte!

Viorel Muha (noiembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

După care vis să mă trezesc?

după care vis să mă trezesc
pentru a fi mai aproape
de Dumnezeu?

după visul în care
stelele par a fi
încercările creatorului
de a reda vederea
unui întuneric orb?

după visul în care
durerea palpită
ca un gând abandonat
în neant
iar eu încerc să-mi chem
gândul înapoi
pentru a învinge durerea
prin cuvânt?

după visul în care adevărata iubire
începe cu lacrimi vărsate
pe altarul singurătăţii?

după visul în care
săruturile tremură ca nişte frunze
în bătaia vântului uitării
iar umbrele fug în toate direcţiile
de frica unei îmbrăţişări?

după visul în care
unii oameni ridică statui
alţii le dărâmă
dar prea puţini reuşesc
să le readucă la viaţă?

după visul în care
apa de ploaie se rupe
la naşterea curcubeului
iar noi ne privim chipul
îmbătrânit în bălţi?

după visul în care
te scufunzi în propria suferinţă
pentru a găsi o perlă născută
dintr-un fir de nimic
o poezie pe care nimeni
nu o mai poartă
ca amuletă de protecţie
noroc şi nemurire?

spune-mi tu, celălalt eu
al celeilalte lumi
pe care o port pe umerii
de Atlas al zădărniciei

după care vis să mă trezesc
pentru a fi mai aproape
de Dumnezeu?

poezie de Ionuţ Caragea din Mesaj către ultimul om de pe Pământ (2017)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

E interesant că omul nu iubeşte pe viaţă dar
de urât poate să o facă pentru două vieţi!
Sunt oameni la care le-am transmis atâta
ură că îi iubesc
şi oameni la care le-am transmis iubirea
de-a mă urî!
Oamenii sunt cele mai complexe stări ale
simplităţii!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Apă Gri

S-au întâlnit doi oameni, s-au întâlnit doi oameni
Care poate nu se vor mai întâlni niciodată –
Două firişoare de nisip, două fire de iarbă,
Două iţe trecute prin aceeaşi spată –
Lângă Marea Apă Gri.

Două mâini s-au strâns, două inimi s-au atins;
Iar noi, adunaţi aici în această seară
Nu vom uita, poate nu vom uita,
Unde ne-am întâlnit toţi trei ultima oară –
Dincolo de Marea Apă Gri.

Două pahare pline, două pipe cu tutun –
"Înălţăm pentru norocul nostru, frate, cupa!"
Şi, după ce ciocnim, noi bem
Urându-ne voiaj bun şi vânt din pupa
Pentru a traversa Marea Apă Gri.

Trei oameni au plecat, unul a rămas pe mare,
Păcatele lui şi-ale noastre-s acum cu el,
Dumnezeu să-i odihnească sufletul!
Cinci oceane şi-l revendică-n salinul lor castel.
O, Doamne! A Ta-i Marea Apă Gri!

Dar eu sunt încă viu, şi tu eşti încă viu,
Şi destinul ne-a aruncat aici pe amândoi
Tovarăşi adevăraţi, dar odinioară... am fost trei,
Iar unul nu mai este azi cu noi
Lângă Marea Apă Gri.

Un spaţiu pentru respirat, un pat pentru odihnă,
Lumini blânde, potir plin de dus la buze;
Apoi, iarăşi şi iarăşi,
Fără griji şi fără călăuze
Pornim pe Marea Apă Gri.

S-au întâlnit doar doi acolo unde se-ntâlneau trei
Cu înjurături şi râsete răsunătoare;
Şi trece, trece Ziua noastră,
Urmată apoi de Noaptea mare –
Dar, oh, oh, Marea Apă Gri.

poezie de Edwin James Brady, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adorabile fiinţe necuvântătoare care în lumina lunii aleargă după un fluture mare - spectator la concertul greierilor născuţi pentru a verii sărbătoare, pisicile, prin existenţa şi personalitatea lor, ne spun cât de ingenios şi bun este Dumnezeu şi cât de frumoasă, dulce ca un magiun poate fi viaţa celor care Lui I se supun.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treasure chest

Pieptul tău este un cer înnorat
peste care moartea
îşi înalţă corbii ca pe zmeie.

Firele nu se văd.
Firele sunt ascunse
şi roşii.

Se împletesc după avântul tău nebunesc:
din nimic... avem unul,
apoi încă unul,
după aceea două, chiar trei,
până la cinci, opt
către infinit.

Omule,
din pieptul tău
au evadat umbrele
acoperind gropile care te-au aruncat
spre nicăieri.

Ca meteoriţii se învârteau
în atmosferă şi lăsau în urma lor
sechele.

poezie de Ionuţ Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uciderea a şase milioane de oameni este cea mai mare crimă comisă în istorie împotriva unui popor lipsit de mijloace de apărare. Aceasta nu se poate ascunde sau uita. Cu tot respectul pentru sensibilitatea unora sau altora, trebuie să povestim în fiecare zi şi cu orice ocazie despre sistemul de ucidere în masă a deţinuţilor de la Auschwitz şi din alte lagăre. A tăcea înseamnă a aproba, a trata cu indiferenţă, a ierta. Nu se poate, stimaţi cititori, nici să aprobăm, nici să înţelegem şi cu atât mai puţin să iertăm. Am fost victimele unui masacru cumplit. Istoria trecută, prezentă sau viitoare trebuie să ia act şi să spună răspicat celor de acum şi celor ce vin după noi, că Holocaustul este o pată de ruşine pe obrazul unui veac, care se declara civilizat, şi ea nu va putea fi spălată niciodată, în ciuda trecerii timpului sau a negaţioniştilor, care răsar din tenebre, luând apărarea unor criminali de cea mai joasă speţă.

Harry Ross în Auschwitz, ţara morţii: eu nu pot să uit şi nu pot să iert (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea noastră născută din morminte s-a adăugat la puterea de viaţă şi la curajul celor care, înfruntând primejdiile, au zidit o ţară care nu mai poate fi dărâmată. Stăpânirile şi domniile sunt vremelnice, naţiunile vrednice sunt eterne, neamurile înaintează peste oprelişti pe drumul destinului lor, vrednicia marilor înainte-mergători se împleteşte în viaţa celor care sunt şi a celor care vor veni.

citat clasic din Corneliu Coposu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei siguri pe ei, care tocmai de aceea sunt oameni de nimic, se impun mereu în faţa celor modeşti, şi care de aceea sunt demni, deştepţi, morali, tocmai fiindcă omul modest, judecând după sine, nu-şi poate închipui cum omul rău s-ar respecta într-atât şi ar vorbi cu atâta încredere în sine despre ce nu cunoaşte.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte libertatea altuia ca propria ta libertate! Respectă şi iubeşte ceea ce iubeşte aproapele tău. A fi uniţi este reduta pe care nu o poate cuceri nimeni! A face ceva pentru ţara ta fără aţi fi frică, este îngerul care te va proteja, adică poporul tău!

Viorel Muha (noiembrie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai dificil moment din viaţa ta nu este acela în care nu te înţelege nimeni, ci momentul în care tu nu te înţelegi pe tine. Atunci când tu ştii ce se petrece cu tine şi când înţelegi care este cauza sau motivul pentru care gândeşti, vorbeşti sau acţionezi într-un anumit mod, nu mai contează atât de mult dacă ceilalţi te înţeleg sau te aprobă. Tu trăieşti în acord cu tine şi asta-i tot ce contează!

Ursula Yvonne Sandner în Iubire, relaţii şi viaţă. Reflecţii
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În căutarea unei mutări perfecte pentru a obţine şah mat

Inventând reguli noi, într-un nou aranjament şi având o nouă strategie,
Regele alb forţează regele oponent într-un colţ periculos, pentru a fi controlat de nebun.
Regele alb este foarte bogat.
El ia proprietăţi, aparent lipsite de valoare, de la propriul său popor
Şi le transformă în proprietăţi proprii.
El apăra un sistem de înrobire şi exploatare.
El se autoproclamă un mare erou, gândindu-se cât de deştept şi de inteligent este,
Pentru că se supune Marelui Întuneric.
Cetăţenii ţării sale sunt orbi şi foarte săraci...

Regele negru are puterea, el are respect pentru proprietatea privată
Şi drepturile persoanelor de a dobândi în mod liber proprietatea şi de a se folosi de ea.
În regatul său există oameni care sunt bogaţi, precum şi oameni care sunt foarte bogaţi.
Dar regele negru este orb...

Nebunul devine tot mai lacom, pe zi ce trece,
El are două seturi de cărţi identice,
Pe care le joacă totdeauna cu ambele mâini,
Cele două mâini putând fi jucate independent.

El încearcă să se ascundă, el este plătit pentru a face acest lucru...

El are o mulţime de cai, foarte buni luptători, dar ei luptă pentru nimic şi totdeauna fără succes...

Albul încă mai încearcă mutarea lui perfectă pentru a obţine şah mat...

Cred că el încearcă să forţeze prea mult în această partidă...

Dar el poate câştiga, pentru că în acest gen de şah trebuie doar să aştepţi momentul favorabil...

Puteţi vedea că şahul poate deveni un joc uşor,
Iar ultimul lucru care trebuie verificat, înainte de a vă deplasa cu piesele pe tablă, în sus şi în jos,
Este dacă ştii secretele jocului,
Şi dacă poţi puncta aspectele cheie ale strategiei,
Pentru că mutările nu se încadrează în mod adecvat în normele universale de joc...

Mutările se finalizează în locuri reale şi sunt reale, dar şi imaginare în acelaşi timp.
Locurile sunt similare cu zona crepusculară, unde totul este mascat şi secret...

Şi trebuie să aveţi o infinitate de idei...
Atunci când ceva poate fi dizolvat,
Acel ceva poate fi reconstruit, folosind formule complexe...

Dacă aveţi curajul de a juca fără limită, puteţi juca fără limită...

Dacă nu aveţi curajul necesar de a juca, atunci nu jucaţi...

Cui îi pasă în fond?

De fapt, este aceeaşi atmosferă sângerândă pentru toţi
Şi acelaşi glob terestru muribund...

poezie de Marieta Măglaş
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu afirmi că ar trebui să am si eu o religie, că un om fără religie e un om fără "Dumnezeu"! Ok, atunci te întreb la rândul meu, oare ce religie avea Buddha, dar Profetul, dar IIsus? Oare nu cumva toţi aceşti oameni au încercat să ne redea libertăţii salvându-ne din ghearele oricărei religii? Poate că ceea ce ne-a învăţat toţi aceşti înţelepţi şi eliberaţi este că Dumnezeu, Sinele, Vidul nu poate fi monopolul nici unei religii, nici unei persoane sau grup extremist. Religiile sunt foarte utile celor care sunt îndrăgostiţi de dezbateri spirituale lungi şi sterile, dar nu acelora care vor să-l realizeze direct pe Dumnezeu. Orice religie porneşte de la o premisă falsă, şi exact această premisă face ca orice religie să fie servită ca deşert la masa timpului, adică să aibă început şi sfârşit. Premisa falsă despre care vorbesc este aceea că pentru a avea nevoie de o religie, condiţia falsă este să te fi desprins mai întâi de Dumnezeu, iar dacă o să îmi spui că nu eşti desprins, care ar mai fi atunci scopul religiei tale?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Datorită mecanismului invidiei care este natural în om, atunci când un om dintr-un grup social încearcă să îşi depăşească limitele, ceilalţi se agaţă de el şi încearcă să îl tragă în jos prin orice mijloace. Dacă acest om ambiţios ar reuşi, i-ar lăsa pe ceilalţi în urmă şi conform mentalităţii de trib, ar avea şanse mai mari să supravieţuiască şi să îşi transmită genele mai departe. De aceea, invidia este un mecanism social menit să înăsprească concurenţa şi care încurajează sabotarea adversarului. Prietenii " adevăraţi", poate ai auzit expresia, sunt acei oameni care te iubesc necondiţionat şi care se pot bucura de succesul tău. Aceştia există însă sunt la fel de rari ca şi sufletul pereche dintr-o relaţie de cuplu. E nevoie să fii evoluat ca să poţi fi un prieten adevărat iar majoritatea oamenilor încă sunt controlaţi de instinctul de trib. De aceea, este aproape o regulă ca oamenii care vor să zboare spre succes, îşi vor lăsa vechiul anturaj în urmă. Este inevitabil. Foarte mulţi oameni din comunitatea personalitate alfa îmi spun că atunci când s-au apucat de dezvoltare personală s-au lovit de obiecţii şi ironii din partea prietenilor. "Prietenilor!" Pentru că s-ar putea ca în nebunia ta, chiar să reuşeşti în viaţă. Invidia cea mai mare este între oamenii care au avut condiţii egale la start însă unii au reuşit iar ceilalţi au rămas pe loc.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest concept de "Eu-Sunt" nu a existat înainte de ceea ce numiţi "naştere". Prin urmare, aşa cum a venit acest concept, la fel se va şi duce. Cum sunt eu afectat? În nici un fel, pentru că nu este adevărat. Asta se aplică tuturor conceptelor. Atât celor dinaintea naşterii, cât şi după naştere, tot ceea ce ştiu şi este propria mea cunoaştere, neauzită de la nimeni, aceea este singura cunoaştere veritabilă pe care o accept. Iar dovada stă în cuvintele gurului meu. Eu nu le spun oamenilor decât ceea ce este corect. Nu trebuie să citesc Vedele ca să învăţ din ele, dar în Vede am găsit confirmarea a tot ce cunoşteam înainte de ceea ce se numeşte naşterea mea. Nimeni nu acordă atenţie la ce erau ei înainte de a primi vreo învăţătură. Tot ceea ce poţi uita, nu poate fi etern; nu poate fi adevărul. De aceea nu poţi uita adevărata ta stare, şi de aceea nu poţi să ţi-o reaminteşti.

citat din Nisargadatta Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt oameni care, deşi te însoţesc, nu înseamnă că îţi sunt alături.
Sunt oameni care, deşi îţi sunt alături, nu înseamnă că sunteţi împreună.
Sunt oameni care, deşi te aud, nu te ascultă. Sunt oameni care, deşi te ascultă, nu te înţeleg şi nu le pasă.
Sunt oameni care, deşi te privesc nu te văd. Sunt oameni care deşi de văd, nu te cunosc.
Sunt oameni care, deşi îţi sunt alături, sunt foarte departe de tine...
Sunt oameni care, deşi te mângâie şi te îmbrăţişează, nu te iubesc.
Sunt oameni care, deşi te însoţesc pe drumul tău şi îţi fac promisiuni, într-o zi vor coti brusc pe alte drumuri...

poezie de Irina Binder
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!