Trăim într-o veșnică tensiune, deci obosim. Ce ne rămâne al nostru e odihna și relașul.
citat din Cella Delavrancea
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Odihna la pensie
Odihna asta așteptată
Te rogi la Domnul poate-o ține
Mai mult, fiindcă ea, odată,
Din scurtă... veșnică devine.
epigramă de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Am iubit florile și animalele, ele mi-au hrănit sufletul și mintea.
citat celebru din Cella Delavrancea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Un copil minune, Cella Delavrancea, care domesticește un monstru sălbatic: Arta.
Ion Luca Caragiale în Universul (1909)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar trebui să fim mai atenți la viață și să învățăm cum să nu obosim să trăim.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Odihna o fi veșnică, dar nici oboseala nu ține o veșnicie.
aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Îl socot un geniu pe George Enescu; a fost un geniu și al viorii și al pianului, dacă ar fi fost lăsat să-și dezvolte talentul pianistic, ar fi fost cel mai mare pianist din lume...
citat celebru din Cella Delavrancea
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Delavrancea
Când s-a jucat Hagi-Tudose,
Și publicul s-a molipsit,
Căci la aplauze cu Barbu
A fost zgârcit!
epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul leneșului este ca, după ce toată viața nu a făcut nimic, în final să aibă parte de odihna veșnică.
aforism de Mihail Mataringa (9 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa

Comentează! | Votează! | Copiază!
I: Ce înseamnă aberația asta a ta că "trebuie să mori înainte de moarte" ca să cunoști că tu ești viața eternă? A. M: Nu ai avut niciodată sentimentul că vrei să iei pământul în brațe, să-l săruți, să-l îmbrățișezi și să te afunzi cu Totul în el intru odihna cea veșnică? Nu ai avut niciodată sentimentul inefabil că dacă acum, existența trupului s-ar sfârși ai rămâne ca beatitudine infinită? Ei bine, dacă Nu, atunci eu nu am întâlnit o ființă atât de săracă ca tine!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu trăim într-o lume guvernată de formule fixe și predeterminate. Noi suntem cei care dăm formă destinului nostru.
Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecutul îl trăim în totalitate.
Prezentul îl trăim doar pe jumătate.
Viitorul e o incertitudine.
Deci timpul nu se împarte cu dreptate.
rubaiat de Dumitru Delcă (11 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce uităm
O, de ce uităm, de ce uităm
șoaptele, privirile, căldura
care frig pupilele și gura?
Obosim cu timpul... înghețăm...
Amintirea n-are-atâta cer
pentru morții inimii ca fumul.
Câtorva le mai păstrăm parfumul,
Alții, repezi ca lumina, pier.
O, de ce uită, de ce uităm
Lacrimi, și surâsuri, și cuvinte?
Părăsind bogatele morminte,
Obosim cu timpul... înghețăm...
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu toții trăim într-o lume a sugestiilor. Caracterul nostru este modificat zilnic, în mod inconștient, prin asocierea cu alții.
Swami Shivananda în Puterea Gândului
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă veșnică
Să nu mă-nflorești, dacă vezi că mă scutur,
Căci tu-mi trimiți toamna în zbor lin de flutur;
Eu-ți dau ție păsări, tu lasă-mi lacrimi-ploi,
Acum nu mai e pic de primăvară-n noi!
E toamnă... dar iubirea noastră n-a rodit,
În urma ei rămâne un vis ne-mplinit;
Nimic nu mai poate durerea să-mi cearnă,
Mi-e ger! Mă aștept la o veșnică iarnă!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea Mariei
Ce să însemn în gând, în noaptea groasă,
Din ceasul rău, din apele tăriei?
Întinse moartea mâna fioroasă
Și, cald, culese sufletul Mariei.
Odihna veșnică îi stă acuma
Pe ochi, pe buze și pe mărțișoare,
N-o mai călca, zglobie, toamnele și bruma
Și n-o mai pune vara-n chiotoare.
Cinci oameni vor veni după amiază
Cu pași de pâslă și cu mâini uscate
O vor culege parcă ar fi trează
Și-or aștepta să-i dea niște agate.
Dar pân' la urmă rece va rămâne,
Cu cer și cu țărâna măritată;
Isuse 'nalte, nobile stăpâne,
Dece chemași, la tine, mândra fată?
poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum" (noiembrie 1938)
Adăugat de Marin Scarlat

Comentează! | Votează! | Copiază!

Este mult din partea prietenului nostru, dacă înălțându-se într-o mare funcție el mai rămâne o cunoștință a noastră.
citat celebru din Vauvenargues
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci când gândul recunoaște liniștea sclavia rămâne, Acum când Liniștea dinaintea gândirii se auto-recunoaște, libertatea veșnică rămâne.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, eu, L. N., eu, scriitorul, eu, cerșetorul, eu, țarul, este o mare rătăcire. De aici vin toate suferințele oamenilor. Există numai Unul și nenumărate manifestări ale Lui, dintre care una este cea pe care o consider sinele meu. Și ar fi bine să nu recunoaștem manifestarea Lui în sinea noastră ca pe "eul" nostru separat, ci să simțim în noi acel "EU" și să trăim prin El. Trecem prin cele mai diferite și inevitabile amărăciuni și suferințe dacă trăim în rătăcirea că "Eu" este "eul" nostru.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94

Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăim într-o lume condusă de viteză, așa că de multe ori nu reușim să observăm faptele bune din jurul nostru. Mulțumirile adresate partenerului vor aduce energie pozitivă în relație și, în consecință, îi vor îndulci atitudinea.
citat din Carin Goldstein
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Putem să trăim într-o societate la a cărei temelie să află cartea și, cu toate acestea, să nu citim, sau să putem să trăim într-o societate unde cartea este un simplu accesoriu și să fim, în cel mai profund și adevărat înțeles al cuvântului, cititori.
Alberto Manguel în Biblioteca nopții (2011)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!