Poezie întâmplătoare

Sosind din oraşul meu natal,
Ar trebui să cunoşti toate noutăţile de acasă.
În zori, în faţa ferestrelor de mătase,
E oare încă prea frig ca să înflorească prunii?

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am păstrat o scrisoare din oraşul meu natal, de la o persoană care încă îşi păstrează farmecul tineresc...

citat din Abraham Sutzkever
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mary Wilke (despre fostul soţ): Mă săturasem să îmi ascund identitatea din faţa unui om strălucit, căruia îi place să domine. E un geniu.
Isaac Davis: Da, într-adevăr, era un geniu, ca şi Helen, şi Dennis. Cunoşti prea multe genii. Ar trebui să mai cunoşti din când în când şi nişte proşti. S-ar putea să înveţi ceva.

replici din filmul artistic Manhattan, scenariu de Woody Allen (25 aprilie 1979)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul ce geme în oraşul pustiu

cine-i ca mine în turnul din Senta! –
privind prea de sus dimineţa devreme
oraşul ce geme
la picioarele mele se apleacă o fiinţă
ce-i singură pe străzi şi e o femeie
în oraşul pustiu
la orele când şi copacii din faţa
primăriei mai dorm, visează, mai cresc

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

oraşul meu natal
acolo unde paşii mei
au lăsat urme adânci
în asfaltul încă neturnat
peste care s-a aşternut uitarea

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

De-a dura-i oraşul. Eu sunt în ochiul tău acasă.
Mă izbesc cu liniştea deasă de perdea
când treci prin faţa mea în doliu
de mireasă în rochie de stea.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurnal intim

Puţin îmi pasă mie
De noutăţile voastre.
Eu vin cu noutăţile mele.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Shylock: Dacă ne înţepi, oare nu sângerăm? Dacă ne gâdili, oare nu râdem? Dacă ne otrăveşti, oare nu murim? Şi dacă greşeşti în faţa noastră, nu ar trebui oare să ne răzbunăm?

replică celebră din piesa de teatru Neguţătorul din Veneţia, Actul III, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1598)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O magistrală în Londra – 2 A.M

Au spălat strada,
Iar acum luceşte în lumina lămpilor;
Frig, lămpi albe,
Întinsă ca un râu pe care curg ape leneşe,
Cu dungi argintii şi negre.
Coboară pe ea taxi-uri,
Unul,
Apoi încă unul,
Printre ele se aud şoapte şi paşi.
Vagabonzii picotesc sub pervazul ferestrelor,
Trecători noptatici se scurg de-a lungul trotuarelor.
Metropola e sordidă şi sinistră,
Cu dungile ei argintii pe mijlocul străzii
Se mişcă lent,
Un râu care nu duce nicăieri.
De cealaltă parte-a ferestrei,
Luna despică,
Rotundă şi clară,
O noapte sidefie, de culoarea unei prune.
Ea nu poate lumina oraşul:
El e prea lucios.
El are lămpi albe
Şi sclipiri reci.

Stau la ferestră şi privesc
Luna.
E subţire şi decolorată,
Însă eu o iubesc.
Cunosc luna,
Iar acesta este un oraş străin.

poezie de Amy Lowell,1874-1925, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

Renunţ oricând la toţi banii din lume,
La insula mult prea frumoasă,
La lumea perfectă-mbrăcată-n costume,
Ca să mă-ntorc sănătos acasă.

Ţara lui Shakespeare nu-i pentru mine
Şi simt cum alunec în ea,
Un dor năpraznic aievea mă ţine
Şi dezrădăcinarea e grea.

Prea multă ploaie mă-ntristează
Şi cerul prea gri mă apasă,
Copilul din mine încă visează
Şi vrea să se-ntoarcă acasă.

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcă văz încă maidanul plin de popor înghesuindu-se la o masă pe care o săptâmână a stat zi şi noapte o condică enormă deschisă. Era după 11 februarie. De câte ori ieşeam de la şcoală, iscăleam toţi da, şi fiecare de mai multe ori... De mici aveam sentimente civice în oraşul meu natal!

Ion Luca Caragiale în Grand Hôtel „Victoria Română” (1890)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parisul este oraşul natal al sufletului meu!

citat celebru din romanul Mizerabilii de Victor Hugo
Adăugat de Mademoiselle S
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul din zori

Să îmi fii oare visul meu din zori!
Cu ochii degetelor, îţi simt emoţia în suflet.
Să îmi fii oare visul meu din zori?
Scânteie sau orizonturi noi de viaţă!
Dar eşti mai mult, te simt, eşti seva vieţii
Cu ochii degetelor îţi simt emoţia în suflet
Iar palma mea şi palma ta, decât o umbră vinovată,
Ce mângâie plăceri!
E încă noapte... Şi eu aprind o stea în calea ta
Să nu orbecăim în şoapte...

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Almée să fie?...

Almée să fie?... În primele ore albastre,
Se va distruge pe sine ca florile moarte în glastre...
În faţa superbei întinderi, în care simţi cum
Răsuflă oraşul, enormă livadă-nflorită acum!

E prea frumos, prea frumos! dar şi necesar
- Pentru Pescăriţă şi mult lăudatul Corsar,
Şi pentru că măştile cele din urmă crezuseră încă
În sărbătorile nopţii pe marea curată şi-adâncă!

poezie celebră de Arthur Rimbaud din Scrieri alese (iulie 1872), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vreme ce trandafirii se scutură

Zori după zori aduc ultimul răsărit mai aproape.
Ah! Mai are vreun folos întoarcerea sfioasă-a primăverii?
Atunci, umple cu vin paharul acestei zile şi lasă
Noaptea să cadă, trandafirii să se scuture, uitarea să se-apropie.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a zis să dau exemplu de o celebritate născută în oraşul meu natal. Hmm...

aforism de Cristinel Mortici (26 iunie 2020)
Adăugat de Cristinel Mortici
Comentează! | Votează! | Copiază!

prunii înfloriţi -
niciodată acasă
aşa devreme

haiku de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legenda Nemuritorului

Legendele povestesc despre cei nemuritori,
dar viaţa este scurtă.

Despre pasărea Phoenix se spune că şi-a dat foc
şi c-a înviat din propria cenuşă,
deşi n-ar fi trebuit să-şi supravieţuiască.

Când priveşti un bătrân cal de luptă stând nemişcat în grajd,
îi poţi bănui oare potenţialul de-a străbate o mie de mile încă?

Când priveşti ridurile tăind adânc faţa unui veteran,
poţi bănui oare aspiraţia acestuia de-a îndeplini
mai mult decât credem noi c-"ar trebui?"

Noi credem în Dumnezeu,
dar mai presus de toate-ar trebui să credem în noi.

Putem învinge orice, dacă ne învingem pe noi înşine.

poezie de Cao-Cao, 155 – 220, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a zis să-i dau exemplu de o celebritate născută în oraşul meu natal. Hmm... păi eu ce sunt?

aforism de Cristinel Mortici (26 iunie 2020)
Adăugat de Cristinel Mortici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sosind de la Bar

A călcat, venind spre casă
-N murdărie de căţel,
Vezi, norocul nu îl lasă
... Că e soacră-sa la el.

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (16 octombrie 2009)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul cel alb

Sunt în oraşul cel alb.
O ceaţă deasă îmi
Străpunge speranţele.
Sunt oameni care visează
Lumi inexistente,
Sunt oameni dezorientaţi,
Care merg pe trotuare.
Lumini se aprind şi se sting haotic
În oraşul cel alb.
Sunt strigăte care se ascund în noapte
Şi în sunteul ploii,
Acea ploaie, care cade continuu
Şi monoton.
Sunt victime în oraşul cel alb,
Care încă nu inţeleg că sunt victime,
Dar sunt şi flori,
Sunt şi chioşcuri cu fast food,
Sunt şi grădini botanice
Cu arbori exotici
Şi mai sunt şi cinematografe cu filme horror.
Ca nişte umbre se desprind din ceaţă
Paşii pierduţi.
Sunt paşi care se caută,
Sunt şi paşi care se despart definitiv.
Zgomotul ploii
Vibrează în ochiul ferestrelor,
Vibrează în pietrele mortuare,
Vibreaza şi în vise,
Acele vise
Pentru o zi mai bună decât ieri.
Aparent,
Cineva mai strigă în întuneric
Din ceaţa albă.
Poate că e victima unui viol,
Poate că e victima unui furt,
Poate că e victima unei agresiuni,
Sau poate că e cineva care a pierdut iubirea.
Poate că e doar ecoul ei......
Sunt în oraşul cel alb
Şi te caut în noapte...

poezie de Marieta Măglaş din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!