Pruncul din iesle
Lumină peste veacuri
Pe scena lumii

haiku de David Boia (11 decembrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pruncul Isus

S-a născut în Betleem
Pruncul Sfânt Emanuel,
Cel mai mare Împărat
Să ne scape de păcat.

Într-o iesle a fost pus
Pruncul cel venit de sus.
Şi eu vin la ieslea Sa
Să-i dau inimioara mea!

poezie de Elena Gherasim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

bibliotecă

Bibliotecă. Rezervă de lumină peste veacuri.

definiţie aforistică de David Boia (20 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa

Întinde iarăşi
Decorul de lumină
În regie sclipitoare
Cu fast şi strălucire
Pe scena lumii
Cât cuprinde privirea
Că să vezi cu ochii
O taină ce se repeta
Între paranteze
De splendoare.
Şi concomitent
La nesfârşit
Selfie după video clip.

poezie de David Boia (9 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe scena lumii

Femeia e vioara întâi
Femeia are rol de căpătâi.

distih de David Boia (23 august 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Finlanda

Se ştie de peste veacuri,
Ţara multor mii de lacuri.

distih de David Boia (16 octombrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetate total eternă (acrostih)

Avem o cetate absolut eternă la loc de onoare
Leagăn de civilizaţie şi unitate desăvârşită
Binecuvântată fie cetatea albă cu ziduri roşii
Aici bate o inima sacră de ţară unificată

Iată lumină mare pentru naţie a răsărit aici
Un vis sublim de veacuri tot aici s-a împlinit
Leii naţiunii au repus roata istoriei pe făgaş
Istorie sacră cu majuscule au scris acolo titanii
Acum şi peste veacuri să trăim în pace sfântă.

acrostih de David Boia (17 noiembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creşte pruncul

Mugurul se-înalţă pom,
Pruncul se ridică om.
Pomişorul înfloreşte,
Copilaşul mamei creşte.
Creşte pruncul în lumină,
Ca şi pomul în grădină.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi de primăvară
Petale de lumină
Peste orizont

haiku de David Boia (11 februarie 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pruncul

din bătăile de inimă
am zidit o biserică
în deschiderile de pleoape ale universului
ne descălţăm de gânduri la intrare
păşind pe trepte de lumină
destrămând întunericul lumii
ne naştem din lacrimi de iubire
în ţipătul primului cuvânt rostit pe pământ
creştem cu fiecare clipă a Înălţării
pe trepte către cer
clădim alte biserici de iubire
în jur, în noi
legănând în braţe pruncul vieţii

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara

Seara-i o cortină
Ce cade peste lumină.

distih de David Boia (26 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe scena politică majoritari sunt cabotinii.

aforism de David Boia (12 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântece

Mesaje vii
Din străbuni
Străfulgerări
Originale
Şi mistice
De suflet
Şi de iubire
Invocând
Universul
Sacru şi divin
Autentice
Şi nostime
Antologii
De bun augur
Ecouri subtile
Căi asimptotice
De urmat
Peste veacuri
Şi milenii

poezie de David Boia (15 mai 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm

De la Geneză
glasul Domnului
tunet peste veacuri
toţi munţii
au încremenit
definitiv în lanţuri
de frica Lui
vântul s-a spulberat
iar apa mărilor
mai tremură în valuri
la nesfârşit
numai aştrii
clipesc veşnic
în extaz.

poezie de David Boia (5 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pruncul cel mai drăgălaş

Cât de scumpă-i sărbătoarea
Naşterii Domnului Sfânt
Noi i-aducem azi onoarea
Şi îi cerem dar venirea
Să ne ia prin Duhul Sfânt
De aici de pe pământ

Cât de gingaş Doamne-ai fost
Când cu ochii Tăi lumina
Ai văzut-o — un adăpost
Căci Lumină ne eşti — rost
Şi ne eşti întodeauna
Cale Doamne — numai una

Cât de gingaş s-a-mplinit
Cuvântul Tău din Scriptură
Când în iesle ai venit
Scump Isuse — scump iubit
Cu plăpânda Ta Făptură
De raze — ce ne umplură

Căci iată Cuvântul spune
Peste cei din umbra morţii
Ce trăiau în astă lume
În păcat — deşărtăciune
Ca un soare-n largul bolţii
Ne-a luat din pragul porţii

Lumina din răsărit
Pruncul Cel din vremi promis
El — cadoul dăruit
Pentru omul rătăcit
Iar s-ajungă-n Pardis
După cum Tatăl ne-a scris

Din lumină prin lumină
Putem astăzi să umblăm
Să trăim fără de vină
Toţi acei ce i se-nchină
Viaţa-ntreagă să i-o dăm
Şi cu drag să îl urmăm

El este lumina noastră
El Cuvântul Minunat
Străbătând bolta albastră
Ne-a dat viaţa sfântă — castă
S-avem sufletul curat
Căci doar El ni l-a spălat

Pruncul Cel mai drăgălaş
Soarele ce străluceşte
Peste-al inimii sălaş
Şi al oilor imaş
El cu drag azi ne primeşte
Şi haina ne-o curăţeşte

Glorie dar Lui Mesia
Că să vină a acceptat
Să ne ofere veşnicia
Viaţa aici şi bucuria
Fie pururi lăudat
Căci doar singur ne-a salvat
25-12-2019 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pruncul

Romanii-şi cată zeii,
frumos afară ninge,
în staul zburdă mieii,
şi joaca nu se stinge.

Ţinându-le isonul,
micuţul lor stăpân,
din nou şi-ascude
nimbu-n
miresmele de fân.

Cu Pruncul, ieslea pare
o ramă de icoană,

cu Iosif şi Maria,
podeaua pare
strană.

Tămâie, aur, smirnă,
trei magi aduc în dar,
se gată cerul clipei
cu înstelări de har.

Din iesle, Pruncul sfânt
le-ntinde-ncet o mână
şi magii pleacă, pleacă,
în Biblii să rămână...

La Betleem, zâmbind,
ieri s-a născut un Făt.
O stea vestit-a faptul
până departe-hăt.

"Balaurul" Irod
pândea cu-o ură-adâncă,
iar, Doamne, Sfântul Gheorghe
nu se născuse, încă!...

poezie de N. Petrescu-Redi (7 ianuarie 2020)
Adăugat de Njcolae Petrescu Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Ce sfântă icoană, iubirea de mamă!
Ca un Sfânt Dumnezeu,
Chipul tatălui meu.
Şi ce sfântă minune
Un prieten pe lume.
O lumină în noapte
E iubirea de frate.
Şi iubirea de soră
Este blând lampadar,
O scânteie de aur
Pe tărâmul de jar.
Şi ce blândă lumină
Pentru pruncul din pântec,
Viaţa-ţi este deodată
Şi miraj, dar şi cântec.
Dar ce sfântă iubire pentru pruncul născut –
O suflare de viaţă
Într-un pumn de pământ.
Ce creaţii divine!
Dumnezeu e stăpân
Peste toate acestea...
Slavă Lui de acum!
Căci ce sfinte biserici ne-au unit cu Hristot,
Şi în rugi şi-nchinare
Ne-au hrănit voluptos
Cu aleasă credinţă...
Drumul nostru spre cer
Peste crucea purtată,
Este parte din El.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Ce sfântă icoană, iubirea de mamă!
Ca un Sfânt Dumnezeu,
Chipul tatălui meu.
Şi ce sfântă minune
Un prieten pe lume.
O lumină în noapte
E iubirea de frate.
Şi iubirea de soră
Este blând lampadar,
O scânteie de aur
Pe tărâmul de jar.
Şi ce blândă lumină
Pentru pruncul din pântec,
Viaţa-ţi este deodată
Şi miraj, dar şi cântec.
Dar ce sfântă iubire pentru pruncul născut –
O suflare de viaţă
Într-un pumn de pământ.
Ce creaţii divine!
Dumnezeu e stăpân
Peste toate acestea...
Slavă Lui de acum!
Căci ce sfinte biserici ne-au unit cu Hristot,
Şi în rugi şi-nchinare
Ne-au hrănit voluptos
Cu aleasă credinţă...
Drumul nostru spre cer
Peste crucea purtată,
Este parte din El.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * * (La fel ca-n teatru scena lumii este)

La fel ca-n teatru scena lumii este.
Jucăm într-un balet fără de veste:
Când cineva ar vrea fierbinte
Să-şi facă drum spre titluri mai propice,
Nu-i bai să-şi obosească mintea -
De-ajuns piciorul să-şi ridice.

poezie clasică de Mihail Lermontov, traducere de Ion Hadârcă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua de la Betleem

Pe timp friguros, în locuri mai mult cu arşiţa date
decât cu frigul, cu reliefuri late decât înalte
născut a fost Pruncul în grotă, lumea pentru-a salva.
Ningea cum doar în pustiu iarna poate ninsoarea a da.
Lui totu-i părea uriaş: sânul Mamei, galbenul abur fugar
Din nările boilor, acei trei crai Baltazar, Gaspar,
Melchior cu darul lui fiecare încoace adus.
El era doar un punct. Şi punct era Steaua de sus.
Atentă, fără clipire dintre nourii rari şi mărunţi
La Pruncul din iesle din depărtarea de peste munţi
Şi-a Universului parte ce nu poate fi calculată
În peşteră Steaua căta. Şi era Ea privirea de Tată.

poezie de Iosif Aleksandrovici Brodsk (24 mai 1987)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venim de la iesle...

Venim de la iesle cu-n gând mai profund
Să spunem la mulţi ce-nseamnă-ntrupare
Să ştie că cei ce în El se ascund
Putea-vor să-nvingă necazul cel mare.

Plecat-am spre-acolo cu suflet deschis
Dorind să primim priviri penetrante
Şi iar ne-am convins că tot ce e scris
Ne leagă de Fiul, de stări importante.

O încăpere modestă, o iesle la fel
Toţi pot să intre: nu-s interdicţii
Să poată afla că încrederea-n El
Înlătură gânduri ce nasc contradicţii.

Cuprinşi fiind de atmosfera divină
Ce-a Lui prezenţă o poate crea
Ne-a copleşit înfăţişarea-I senină
Ce poate lumini cereşti să ne dea.

Va fi amintire cum alta n-a fost
Care, niciunde, nicicând, nu se şterge
Îl vom sluji, vom plăti orice cost,
Fiinţele noastre spre El vor s-alerge.

Înţelegere clară în noi s-a format
Privindu-L uimiţi, copleşiţi de candoare
Şi-am înţeles o taină: El ne-a chemat
S-aline tristeţea şi tot ce ne doare.

Venim de la iesle decişi să vestim
Tot ce în Carte-aşternut-au profeţii
Ca-n Pruncul cu chipul atât de sublim
Milioane să afle rostul vieţii.

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!