Este atât de frumos ceea ce trăim, încât nici nu îndrăznesc să vorbesc prea tare despre asta, să nu sperii frumuseţea.

Chris Simion în Ce ne spunem când nu ne vorbim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiesc stări sufleteşti atât de stranii, încât, cu toată deprinderea mea de a mă introspecta, mă sperii de ceea ce mi se întâmplă; mai mult decât asta, mă mir întruna...

Mihail Drumeş în Scrisoare de dragoste (1938)
Adăugat de Katy2o
Comentează! | Votează! | Copiază!

a face politică

A face politică înseamnă să-i sperii pe oameni atât de tare încât să creadă că orice soluţie este cea bună.

definiţie de Norman Mailer
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

In ceea ce priveşte problematica europeană, s-a vorbit atât de mult la Helsinki, încât acum cuvintele nici nu mai au prea mare importanţă. Ceea ce va fi cu adevărat important este acţiunea de realizare, modul în care fiecare stat se va conduce după ceea ce a declarat şi a semnat.

Nicolae Ceauşescu în Convorbiri, Nicolae Ceauşescu - Gerald Ford 2-3 august 1975
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu poţi accepta frumuseţea a ceea ce este, pentru că eşti prea îmbâcsit cu gânduri despre ceea ce ar putea fi.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt un scriitor liric ca să fac declaraţii. Ceea ce îmi place să fac este să pictez cu versurile, să creez imagini colorate. Cred că despre asta ar trebui să fie spectacolul şi muzica mai mult.

citat din Chris Cornell
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. Cox: Şi poc! A dispărut luciul mărului. Şi asta e atunci când afli că fata drăguţă cu care te-ai căsătorit nu mai e deloc o fată drăguţă. Nu. E o devoratoare de bărbaţi. Şi nu vorbesc despre tipul ală de "uau, uau, uite-o că vine"; vorbesc despre genul ală care îţi foloseşte demnitatea ca pe un prosop de vase să-ţi şteargă urmele bărbăţiei blocate în chiuvetă. Bineînţeles, se poate să o fi chinuit din când în când, dar, sincer, credeam că despre asta e vorba într-o căsătorie. Atât de mult încât la sfârşitul căsătoriei nu ştiu pe cine uram mai mult - pe ea sau pe mine. Stăteam şi mă gândeam... de ce nu încercau prietenii noştri să se distrugă unul pe celălalt cum făceam noi. Si se pare că răspunsul e destul de simplu: Ei nu erau nefericiţi... noi eram.

replici din filmul serial Stagiarii
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chris: Asta vrei de ziua ta? Să dea toată lumea mai departe?
Trevor: Nu pot cere asta.
Chris: Bineînţeles că poţi. De ce nu?
Trevor: Nu s-ar îndeplini.
Chris: De ce?
Trevor (după o pauză lungă): Am suflat deja în lumânări.

replici din filmul artistic Dă mai departe!
Adăugat de Liliana Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu este vorba despre ceea ce este real, ceea ce se întâmplă chiar acum, nu este blues.

citat din Chris Thomas King
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu este atât de generos încât îţi dă libertatea de a planta ceea ce vrei. Dar El este atât de corect, încât culegi exact ceea ce ai semănat. Seamănă vorba buna şi iubire!

citat din Ioana Creţu (19 august 2021)
Adăugat de Creţu Ioana ( şoapte€
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito, de ce-mi ascunzi ceea ce ţii atât de secret, încât nici tu nu ştii prea bine ce?

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce eşti îmi răsună atât de tare în urechea mea, încât nu pot auzi ceea ce îmi spui.

citat celebru din Ralph Waldo Emerson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce eşti este atât de simplu, încât nici unul din gândurile minţii nu te poate prinde, nici măcar gândul Dumnezeu/Sine. Dacă ai înţeles cu adevărat asta, dă divorţ de minte chiar acum. De ajuns cu această căsătorie cu gândul, care a devenit sufocantă prostituţie a devenirii. Pur şi simplu, las-o să sară în aer. Niciodată asta, nu ai fost tu!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E atât de frumos

E atât de plăcut să miroşi o floare,
E atât de frumos să scrii un vers
Şi să priveşti la soare,
Soarele care încălzeşte întregul univers.
E atât de gustos fructul
Care să coace încet pe ram,
Şi e atât de misterioasă lumina lunii
Care bate în geam.
E bine să ne bucurăm în lumea în care ne-am Născut şi trăim,
Pentru asta lui Dumnezeu trebue să-i mulţumim,
Căci o viaţă avem şi trebue s-o iubim.

poezie de Vladimir Potlog (23 aprilie 2015)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rata progresului este atât de rapidă încât ceea ce înveţi la şcoală sau la universitate este întotdeauna un pic depăşit. Doar câţiva oameni pot ţine pasul cu frontiera cunoştinţelor, care avansează rapid, şi ei trebuie să îşi dedice tot timpul pentru asta şi să se specializeze pe o zonă mică. Restul populaţiei are doar o idee vagă despre progresele care se fac sau despre surescitarea pe care acestea le generează.

citat celebru din Stephen Hawking
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colinda pe loc

Niciodată nu putem greşi prea mult
din pricina propriilor noştri ochi care văd aceasta.
Şi nici minţi nu putem prea mult să minţim
din pricina spaimei de-a rămâne noi înşine surzi.

Nici prea mult nu putem să trăim
şi nici prea frumos nu putem să trăim.
Altfel am putea să ne dezamăgim strămoşii.
Altfel am putea să ratăm şansa de a se naşte
cei care nu s-au născut.

Ne putem bucura numai atunci când nu ne vede nimeni,
Când nu ne vedem nici măcar noi înşine.
Nu, noi nu ne mulţumim cu puţin,
dar ştim că mai mult nu ni se cuvine.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi avem parte de o lecţie de viaţă. Eu vreau să cred că, din toată mizeria asta, o să îmi găsesc din nou mătura şi o să pot din nou să zbor şi să fiu liberă.

Chris Simion în Ce ne spunem când nu ne vorbim
Adăugat de Iustina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul n-are praf şi nici vreun lucru grosolan; el trebuie să fie mai fin decât aerul, mai impalpabil decât lumina, mai pur ca esenţa – este viaţa în puritate absolută... N-are rost să vorbesc cu tine despre lucruri de prisos, cum ar fi forma sufletului, sau unde sălăşluieşte, sau dacă bea şi mănâncă, sau dacă are aripi; căci nu ştiu nimic din toate acestea. Nu. Este mai potrivit să ne încredem în Dumnezeu. Frumuseţea din lumea asta vine toată din mâna Lui, grăind despre perfecţiunea gustului. El este Creatorul tuturor formelor; El îmbracă crinul; El colorează trandafirul, El picură boaba de rouă. El face muzica naturii. El a alcătuit lumea asta cu tot ce e în ea, şi de aceea, încrezător ca un copil, las în seama Lui să alcătuiască şi Sufletul meu.

Lew Wallace în Ben Hur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pot să aud cum vorbesc două femei în metrou, şi una zice că a văzut un câine tăiat de un tramvai – iar chestia asta mă poate lovi atât de tare, ca un pumn în plex, încât să-mi vină în minte ceva, în continuarea acelei replici. Îmi notez imediat pe hârtie şi încep un poem. Am făcut asta de multe ori pe stradă. În orice situaţie. Şi în bucătărie, când gătesc, şi un bondar se loveşte de geam şi-mi evocă nu ştiu ce, îmi notez imediat.

citat din Nora Iuga
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre strânsul curelei la români

M-am conformat atât de tare
Încât atât mi-a mai rămas:
La blugii antici din dotare
Să-mi pun cureaua de la ceas!

epigramă de Sorin Olariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât mai ales

o vreme am spus
n-o să mai vorbesc despre mine
nici măcar n-o să tac despre

! dar nu avem încotro

atâta vreme
cât cireştii care nu-şi aduseseră încă
florile pe lume erau
cu ochii pe mine
fără să pretindă ceva în schimb
îmi împrumutau uitătura
retragerea grabnică spre alt habitat
gesturile speciei pe cale de a se sălbătici
într-o lume scufundându-şi contururile

şi poate nu atât cireşii
nici florile lipsă
mult prea puţin
transferul acela cromatic
de incertitudine de spaimă
nici răsfrângerile vegetale
în ultimele rămăşite
de constituţie umană

nici atât
pocnetul sufletului
ca un furuncul mult prea timp
păstrat sub pielea adâncită
asemenea crimei primordiale

cât mai ales

nesupunerea întâmplării
în faţa deciziei personale
de-a nu mai fi niciodată
eu.

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!