Broaştele şi barza (fabulă)

Era o oază mare
Rotundă, frumoasă, bogată
Şi cu stuf...
Iar ziua la amiază,
Pe când era năduf,
S-a invitat la baltă
Şi o barză!
Dar iat-o, survolând,
Coboară lin,
Ca-n vremuri câte-un zepelin...
Şi înfige,
În pământul mlăştinos, alene
Două înălţimi, de aprige -antene!
Şi zise,
-Recunosc împărăţia...
E a voastră!
Şi pe broaşte le respect!
Dar să intrăm în subiect.
Când vin...
Nu vin să guvernez!
Ci pentru ceva mult mai simplu;
... Ospătez!

Morala să se tragă,
Ar fi bine...
Însă vă asigur eu,
Că nu mai are cine!...

fabulă de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă de cuplu

Având copii, nevastă, un măgar
Se opintea din răsputeri la car,
Dorind să-l mulţumească pe stăpân
Ca să-şi câştige raţia de fân.
Nevasta sa, stătea mai mult acasă,
În capoţel şi doar punea pe masă,
Doar boabe de porumb luat din şură
Să nu îşi strice scumpa manicură,
Fiindcă măgăriţa păsămite,
Avea mai nou copitele vopsite.
Dar într-o zi măgarul cam stresat
C-avea povară mare de cărat,
Să ducă cu stăpânul la obor
O implora să-i fie de-ajutor.
Soţia a-ncercat să îl refuze,
Ba a ţipat si-a dat mărunt din buze,
Însă măgarul dur şi cam ursuz,
A zis că nu acceptă un refuz,
Aşa că fără multă veselie
Au început să tragă la cocie.
La inceput, o mie de ocale,
Au tras uşor, fiindcă era vale,
Şi soaţa a-nceput să comenteze,
Că n-ar fi trebuit s-o deranjeze
Pentru un lucru simplu si usor,
Ba chiar l-a invitat stăruitor,
S-o lase doar pe ea la car să tragă,
Că el e o nevolnică mârţoagă.

Măgarul enervat de-aşa atac,
Pe loc soţiei i-a facut pe plac,
Şi a lăsat-o ca să se descurce...
Văzând că drumul a-nceput să urce.
Rămase măgăriţa înhămată,
Să tragă la căruţa încărcată,
Ce se împotmolise-n porumbişte
Şi nu putea cu nici un chip s-o mişte.
I se-nfundau copitele în tină,
Mergând pe poante ca o balerină,
Efortul ei nevalorând un sfanţ
Căzu epuizată intr-un şanţ,
Pe când măgarul ce privea din vale
A tras grăbit vreo două-trei morale:

Morala 1:

Când trage greu al căsniciei car,
E demn de tot respectul şi-un măgar.

Morala 2

Chiar dacă-ţi dai cu ojă şi cu fard,
La greu, poţi da cu oiştea în gard.

Morala 3

Şi pe asfalt, dar şi când e noroi,
Căruţa-i mai uşoară când trag doi!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barcaz-MANEA...

Cui i-e bine-n ţara mea
Să ridice două deşte,
Recompensa? O manea
Cu Salam
C-altceva n-am,
Dar şi-un blid pictat c-un peşte!
Din sală, ca la comandă,
Un ins cu o faţă smeadă
Ridică mânuţa toată:
- Da, e drept, ţara-i bogată!
(Zise al lui Arăpaşu!)
Însă mie şi lui naşu
Nu ne este deloc bine.
Bine li-i la paţachine
Ce pozează-n fundul gol,
Dar pentru noi, e nasol!
Bine-i pentru manelişti,
Nu însă pentru artişti
Ce interpretează-un rol
Doar pe-un pol!
Cel mai bine şi mai bine
E pe la comenduire,
Unde unul mic de stat
Ce se dă mare bărbat
I-a înglodat pe săraci
Punându-le greu haraci!
Aferim, măi, aferim!
Da-l întreb pe moş Ifrim:
- Moş Ifrime, dumneata
Eşti mândru de ţara ta?
- Eu mi's mândru, zise, moşul,
Când se va oua cocoşul,
Dar pân' atunci, drept vă spun
Traiul meu nu-i deloc bun...
Eu, pe hoţi i-aş pune-n barcă,
Noe, parcă-i zicea arcă
Şi i-aş tot duce, pe unde
Până-ntr-un loc din Bermude,
Unde ia barcazul apă
Şi-i va astruca... în groapă!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balta

Abia după ce murise
I-a dat prin gând
- În fond, de ce nu?
C-ar trebui să-şi refacă viaţa.

Dar unde? Când? Si mai ales cine?
Că acum nici nu mai ştia bine
Ce este? Cum este
Şi mai ales de ce să-şi mai refacă.
Şi ce? Când? Unde?
Şi iarăşi sâsâitoarea viespe: cine
Cine să-si refacâ. Şi ce?

Se repetă şi-a zis într-un târziu,
S-o lăsăm baltă.

(Balta era de altfel plină de el,
- Intrat de trei zile în circuit
Trestii gânditoare - aiurau -
Broaşte, mâl bolborosind în adânc, peştişori cât unghia
Fosfor, potasiu - şi deasupra un nor
Oglindindu-se - în treacăt - în luciul schimbăcios.)

Cine? Ce? Cum? De ce?
S-o lăsărn baltă.
Abia după ce-a murit
I-a dat prin gând
- În fond, de ce nu?
C-ar trebui să-şi refacă viaţa.
(Ei, bine, se repetă,
Că de-acum încolo tot aşa o să fie.)

S-o lăsăm baltă. Cine? Cum?
Circuit. Circuit închis? Baltă,
Norul oglindindu-se, luciul schimbăcios.
Schimbăcios.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năduf

O piatră încinsă la soare,
La margini de drum emana
Şi-o briză dansa ca o boare,
Prin ploaia ce nu contenea.

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare înspumată –
pe corabie
clandestină o barză.

haiku de Constantin Păun din O cupă de rouă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul şi maşina (fabulă)

- Că în "balanţă" sunt un singur cal...
Eu recunosc şi dau în scris!
Referitor la conduită,
Am;însă;eu ceva de zis;
Şi bunăoară, să luăm doar un aspect!
Eşti tehnică;modernă;delicată...
Şi totuşi eşti atât de fluierată...
Eu, însă nu-s!... trec maiestos
Şi atâta lume mă evită!
Să fluiere nu văd nici unul...

Morala
... Tu ai ceva scris pe copită!

fabulă de Constantin Păun (1987)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pot să ating zise el

Pot să ating zise el
(o să ţip zise ea
numai o dată zise el)
e plăcut zise ea

(pot să mângâi zise el
cât timp zise ea
mult timp zise el)
de ce nu zise ea

(hai s-o facem zise el
nu prea aproape zise ea
cât de aproape zise el
unde eşti acum zise ea)

pot să mă aşez zise el
(pe care parte zise ea
pe partea asta zise el
dacă săruţi zise ea

pot să mă mişc zise el
aşa-i dragostea zise ea)
mai vrei zise el
(dar o sa mor zise ea

aşa-i viaţa zise el
dar soţia ta zise ea
acum zise el)
ah zise ea

(super zise el
nu te opri zise ea
oh nu zise el)
mai lent zise ea

(gggata? zise el
îmmm zise ea)
ai fost grozavă! zise el
(eşti al Meu zise ea)

poezie clasică de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine poate spera
Să tragă ricşa
Dincolo de Stix.

haiku de Constantin Păun din Cristale haşurate (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În secunda în care nu ne mai putem folosi de celălalt pentru a ne satisface cele mai profunde, intime şi egoiste nevoi, reacţia noastră ne va spune câtă iubire, respect, grijă am purtat celuilalt de-a lungul timpului iar la despărţiri se vede cel mai limpede unde ne găsim şi cine suntem şi mai mult, cine am fost de-a lungul întregii relaţionări. Când nu poţi avea iubire, preţuire şi respect pentru o persoană când ea nu te mai serveşte, nu le-ai avut niciodată şi meriţi cu siguranţă un Oscar pentru cât de bine ţi-ai jucat rolul şi ce bine ai intrat în pielea personajului iubitor şi respectuos până la cer. Noroc cu despărţirile care ne mai arată cine suntem defapt. Cum ar fi dacă am rămâne ceea ce suntem şi am lucra cu adevărat la asta şi nu doar ne-am perfecţiona şi mai bine rolul şi mască?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Emily Dickinson

Du-mă spre înaltul tău
din cuvinte potrivite,
cum e stânca peste hău
şi tăcerea-n necuvinte.

Te privesc dintre milenii,
din privire îmi vorbeşti,
din arhive pământenii
cât de-a proape-acum îmi eşti.

Versul tău concis, e fală,
te descrie cu-ntristare.
Lumea-naltă şi-abisală
au fost laturi vieţii tale.

Zborul tău ca o cometă
lumea rece a brazdat-o.
Şi când n-ai mai fost secretă
lumea zise: Iat-o! Iat-o!

Bezna lumii te-a ascuns,
alte vremuri te-nălţară.
Gândul tău e-acum ajuns,
către noi, din ţară-n ţară.

Du-mă spre înaltul tău
din cuvinte potrivite
să dărui prin gândul meu
stări de bine, negrăite!

poezie de Valentin Vasile Stanescu (16 ianuarie 2018)
Adăugat de Valentin Vasile Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paso Doble

Eu – poet, tu – soprană!
şi-un birou mult prea mic pentru noi;
tu, mai degrabă – fecioară; eu – bătrână cătană,
iar jur-împrejur doar strigoi...

Tu – cântăreaţă, eu – bard izgonit din cetate;
cine, oare, şi-o fi bătut joc?
eram pregătit absolut pentru toate,
mai puţin pentru tine, iubito, ca să-ţi fac în inimă loc...

Cu toate acestea, cărţile sunt atât de bine tăiate
încât, chiar că nu mai merge nimic;
ah, clipe cernute, clipe absurde, drogate,
ce vreţi voi e prea mult, ce vreau eu e ca la lozul în plic,

Unde numai trădaţii de soartă mai câştigă, din când în când
şi, de regulă, din doi în doi – ca noi acum, de pildă –,
câte-un strop, câte-un pic...

Tu, mai ales, ai câştigat un lup de stepă flămând,
iar eu, ce să zic, o floare cu mireasmă de cer,
cerul nostru deschis, uneori crud, ticălos, inamic...

Şi totuşi cineva ţine cu noi!
Dar cine?
De ce?
Până când?

poezie de Dan Gîju din Jurământ şi rugă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

duminică

Duminică

Ziua când dă bucuria
Că mai ieşi puţin la soare
Şi când ţi-a plasat soţia
Braţul mare de covoare.

definiţie epigramatică de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi.

replică din Sfânta Evanghelie după Matei, Predica de pe munte. Fericirile. Adevărata împlinire a Legii. - 5:3-12 de Sfântul Matei
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viu în capul viei

Nu mai vreau s-aud cântul de broaşte
Nici bălţile să le cutreier,
Voiu cel mult spre a cunoaşte
În feerica noapte cânt de greier.

Când stelele abia ivite clipocesc
Şi vulpile se dedulcesc la struguri
Viu în capul viei eu mă haiducesc
Cu o prepeliţă pârpălită-n ruguri.

Acompaniază seara surii greieri
Bucuria mea nemăsurată
Tu tristeţe poţi să mai cutreieri...
Cântecul de broaşte eu l-am lăsat baltă!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada fulgului de nea

Firav, cu teamă, rece, orb
Un fulg de nea coboară lin;
Se-apropie de pământul rob...
Şi-n dorul cerului îngerii se-nchin!

Uşor, uşor, mult prea uşor
Se-ascunde după alt fulguşor;
N-ar vrea să cadă, să se-atingă...
Statornicia, vai, să nu-l cuprindă!

Suav printre aripi de poezie
Ar vrea o flacără vie să fie,
Ar vrea putere, ar vrea tărie...
Dar cine ce va fi... cine să ştie?

Vor patina copiii peste el sau poate
Va fi o amintire-ntr-o singurătate
Or prins de un bătrân pe-o bancă
Sau de-un poet cu inimă bogată?!

Se va topi ca alţii când razele solare
Nu vor avea credinţă, iubire, nici răbdare...
Va plânge inima în el şi-i va spune
Că totu-i pieritor în acestă oarbă lume?!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor. Căci zic vouă: Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.

replici din Sfânta Evanghelie după Matei, Predica de pe munte. Fericirile. Adevărata împlinire a Legii. - 5:17-20 de Sfântul Matei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă cale

Când vrei s-ataci câte-un subiect
Concis şi clar şi la obiect,
Nu epigrama este prima,
Mai eficace-i anonima.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Berbecul şi cocoşul

Seara-n zilele de vară
Când se-ntunecă, pe seară,
Un berbec şi un cocoş,
Stau pe-afară.

Berbecul nostru mândru, fălos,
Încăpăţânat şi mofturos,
Tot dădea cu cornu-n gard,
Ccum că el e împărat.

Dar cocoşul nostru drag,
Nici el nu se lăsa călcat.
Colorat şi plin de pene,
Îi zise berbecului: "Hei, nene,

Iată-mă, de-acum sunt mare!
Nu sunt pui de călcat în picioare.
Zise mândru cocoşelul
Înfoiat şi el în pene."

"Cine, tu?! spuse berbecul.
În ogradă eu sunt şeful!
Sunt voinic cu coarne-ntoarse
Şi pe-acel ce nu m-ascultă,
Iute îl înţep în coaste."

"Oi fi tu mare şi în coarne tare,
Dar la prima sărbătoare,
Pe grătar eşti, frăţioare!
Hai, acum te mai crezi tare?!

La mine ai durează tăiere.
Dimineaţa eu trezesc muierea.
Dau de veste când cineva soseşte
Şi datorită mie, păsările trăiesc regeşte."

Morala: nu întotdeauna cel mare poate face ceva care cel mic nuu reuşeşte. E posibil ca cel mic să fie mai înţelept şi mai deştept.

fabulă de Camelia Rogojinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două mâţe şi-un căţel (poezie pentru copii)

Două mâţe şi-un căţel
Au găsit în fân un miel;
Mielul mic şi frumuşel
Se mai odihnea niţel.

Mâţele, când l-au văzut
Au zis a fi câine mut:
Şi-au chemat şi pe căţel
Ca să-l privească şi el.

"O fi câine care muşcă:
N-are casă, n-are cuşcă"
Au gândit mâţele proaste
Miorlăind ca nişte broaşte.

Dar săracul mititel
Era simplu... mieluşel:
Fătat de mămica lui
De o zi pe lume pui.

Căţelul când l-a văzut
Câine mare l-a crezut
Şi-a-nceput lung al lătra
Mieluţul al speria

Mieluţul, s-a speriat
În picioare s-a sculat,
Mâţele când l-au văzut
Au fugit, cât au putut!

Dar mieluţul, nu era...
Şi nici câine nu lătra,
Era, me-e-e... un miel
Şi se odihnea niţel

- Vai, ce mai sperietură
Pentru astă creatură:
Bine că e mieluşel
Şi nu e... mare căţel!
***
Pe lume, multe mai vezi
Multe lucruri le mai crezi:
Trebuiesc, doar cercetate
Şi apoi, pe loc, "lătrate".

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omagiu femeii

Alegerea-i o-nţelepciune,
Ca ziua ei, femeii-n lume,
Să fie la-nceput de martie,
Omagiu şi protest pentru dreptate.
La noi, pe plaiul plin de soare,
De ziua ei e sărbătoare,
O sărbătoare a primăverii,
A bucuriei şi-afirmării.
E dârză şi are îndemânare,
La trup mai mic, un suflet mare!
Gândirea ei, ca rod al minţii,
Întregeşte sensul biruinţii.
Prezentă-i pe scena mare,
Frumoasă... cuceritoare,
La patul greu de suferinţă,
Cu dăruire, cu ştiinţă.
O ne-ntrecută ţesătoare,
Profesoară, învăţătoare,
Aduce auru-n ogoare,
Cu chipul vesel, ars de soare.
Cu mâna ei oferă pâine
Părtaş ne e la greu şi bine,
Chiar de-i tăcută şi sfioasă
Aduce primăvara-n casă.
Pentru iubire, pentru fapte,
Respect deplin şi-ntâietate,
Doar pentru al dragostei temei
Aduce vieţi prin viaţa ei!

poezie de Constantin Iordache din Gânduri în patru rânduri – de 8 martie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!