Înălţare de buzunar

Să mă înalţ
cât
îmi permite
plapuma

Dar
bine
domnule

Eu
nu
dorm

Eu
visez

Trezeşte-te
totuşi

Eşti
în
PATUL LUI PROCUST

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patul lui Procust e nonoximoronic.

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (iunie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Procust şi-a mutat patul pe cruce: vrea să-şi probeze moartea!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (iunie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia se întinde cât îi permite cuvântul. Plapuma... cuvântului?

aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avocatul lui Procust

Vrei să scrii o poezie
bine cheamă-ţi avocatul
dar să-i spui fir-ar să fie
doar cât îţi permite patul

Uite ăsta-i avocatul
poţi să scrii tot ce te doare
însă versurile de-a latul
să le pui sau în picioare

Poţi să scrii tot ce te doare
întinde-te fir-ar să fie
ca zăpezile la soare
dup-un dram de poezie

Apoi ia-ţi cu tine veacul
şi te du urgent la dracu'

rondel de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcală: Domnule, cel mai bine văd, totuşi, fără ochelari de cal!
Tândală: Şi-atunci, de ce-i foloseşti, Păcală?
Păcală: Din respect pentru ceilalţi, domnule!

replici din Braşovisme de Costel Zăgan (14 februarie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemele Apocalipsei

-I-

Trezeşte-te Mamă
trezeşte-te Ţară
copiii te cheamă
ieşi Mamă afară

Trezeşte-te Ţară
trezeşte-te Neam
ce vremi de ocară
prieteni nu am

Trezeşte-te Neam
copiii te cheamă
un dor vai mai am
trezeşte-te Mamă

Trezeşte-te Ţară
şobolanii se cară

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (24 februarie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patul lui Procust

În mica mea mansardă când veneai
te-ntâmpina acelşi pat îngust
şi ore-n şir parcă pluteai prin rai
gustând păcate-n patul lui Procust.

Deasupra se găsea un raft de cărţi,
se răsturnau când ne iubeam barbar
călătorind prin locuri fără hărţi
conduşi prin pat de un destin bizar.

Sub geamu-ngust era un telefon
şi uneori parcă râdea de noi,
sunând hodorogit şi monoton
când ne vedea îmbrăţişaţi şi goi.

Ca să mai treacă timpul fără rost,
se prăbuşea chiar raftul uneori,
iar cărţile se desfăceau anost
pe trupurile-ncinse de fiori.

Şi ajungeau cu zgomot pe podea,
găsind întotdeauna timpul just,
când apogeul din eter venea
să se producă-n patul lui Procust.

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aţi văzut, domnule profesor, că numai eu ştiu să tac cel mai bine!

Costel Zăgan în Profesorul meu, elevul (15 ianuarie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patul zburator

Noaptea

Am
patul
plin
de
stele

În
rest
e-
nourat

Halal
pat

poezie de Costel Zăgan din Interludiu (22 ianuarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fir-ar să fie de civilizaţie

Domnule maior acuma iar
mă tratezi ca militar
însă boala asta-i deasă
din mine nu vrea să iasă

Eşti mata cică expert
însă oul fiert e fiert
nu mai face niciun pui
în ograda nimănui

Domnule maior ceva-ceva
are dracu-n treaba mea
şi să vezi că nu mi-e frică
îi donez o rămurică

Domnule maior viaţa-i butoi
plin cu pulberea din noi

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (28 noiembrie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tândală: Eşti fericit, Păcală?
Păcală: Nu, domnule, doar îndrăgostit.
Tândală: Iar, Păcală?!
Păcală: Totul se plăteşte, domnule!

replici din Braşovisme de Costel Zăgan (8 februarie 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tândală: Păcală, eşti proamerican sau...
Păcală: Sunt român, domnule!
Tândală: Get-beget, Păcală?
Păcală: Geto-dac, domnule!

replici din Braşovisme de Costel Zăgan (aprilie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsaţi-mă azi să dorm mai mult

Lăsaţi-mă să dorm mai mult,
patul mă tot strigă,
în vreme ce îndatoririle-mi bat la uşă.
Lăsaţi-mă să dorm mai mult
pentru că ochii mei obosiţi au nevoie de odihnă,
lăsaţi-mă să visez mai mult.

Lăsaţi-mă să dorm şi să mă odihnesc mai mult,
permiteţi acestei zile să fie una deosebită,
când reuşesc să-mi alint trupul.
Lăsaţi-l să stea întins fără griji,
fără termene limită şi lucruri care trebuie făcute,
fără apeluri telefonice, internet şi TV.
Lăsaţi-mă azi să dorm mai mult.

poezie de Elizabeth Padillo Olesen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Angajatul: Domnule director, recunosc că uneori dorm cu capul pe birou, dar, vă jur, întotdeauna visez numai firma!

replică
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insomnii violete

Noaptea te visez întruna

ziua-ntreagă-i un coşmar

în cerneală totuşi luna

pare-o lacrimă de jar

Ziua-ntreagă-i un coşmar

scriu cu litere de foc

dragoste nu ai habar

dacă-n lume am un loc

Scriu cu litere de foc

în cerneală totuşi luna

are un poem în stoc

noaptea te visez întruna

Ziua-ntreagă-i un coşmar

restu-s aparenţe doar

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (3 septembrie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea sfărmând patul lui Procust

Eşti liberă să-şi faci de cap cu trandafirii
să faci nudism pe plajele din tei
să-ţi acordezi cu sentimente coarda firii
să dai cu tifla celor ce-şi spun zei

Eşti liberă să cochetezi iar cu infernul
să vină Proserpina la mine să reclame
să văd cum într-o clipă m-ar bărbieri eternul
cu razele de lună de-a pururi lame

Eşti liberă să-mi deturnezi orice tristeţe
să plângi cu lacrimile într-un vers
să insulţi ninsoarea cuprinsă de tandreţe
scurcircuitând toţi sorii rămaşi în Univers

Eşti liberă să faci din voluptate-o armă
să strângi de gât tăcerea când vrea să mă seducă
să negi că lacrimile-s semnale de alarmă
iar depărtarea dragă s-o spargi ca pe o nucă

Eşti liberă să spui că paradisul locuieşte-n tine
să-mi arzi aripile şi azi la fără-un sfert
când îmi dezbrac singurătata fără de ruşine
să te iubesc şi iar să nu te iert

poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (8 martie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi...

Privind la vale cu trăiri extreme,
Constat o evidentă prăbuşire,
Ce nu-i de azi, de ieri, ci de o vreme...
Şi totuşi... mai visez la fericire!

Mai am în gând trecutele ispite,
Scăldate în cascade de iubire,
Ce sunt acum buchete veştejite...
Şi totuşi... mai visez la fericire!

Mai am în minte leacuri ce se ştie,
Că pot preface visul în trăire,
Deşi ce-i mort, în veci nu mai învie...
Şi totuşi... mai visez la fericire!

Mai am în suflet minima speranţă,
Că loc mai e de-o minunată ştire,
Chiar dacă şandramaua-i în vacanţă...
Eu totuşi... mai visez la fericire...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Smalţ

Plâng şi mă înalţ

monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (10 iunie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcală: Cum, domnule, nu ştiai că funcţia creează organul!?
Tândală: Cum să nu, Păcală!
Păcală: Şi nu te-ai uitat în oglindă, domnule?
Tândală: De ce, Păcală?
Păcală: Să vezi ce organ spongios ai ajuns, domnule!

replici din Braşovisme de Costel Zăgan (15 decembrie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tândală: Şi cum te înţelegi cu lumea, Păcală?
Păcală: Bine, domnule, o hărţuiesc şi eu!

replici din Braşovisme de Costel Zăgan (10 februarie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!