Cuvintele acide nu ard limba care le spune, ci sufletul celui căruia îi sunt adresate.

aforism de George Budoi (2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă cuvintele acide, pe care le spunem atât de des, ne-ar arde limba, câţi am mai putea vorbi?

aforism de George Budoi din Aforisme (2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramele

Sunt un fel de strigături,
Adresate lumii,
Şi primeşti înjurături,
Adresate mumii...

epigramă de George Budoi din Epigrame despre epigrame (27 ianuarie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba română e limba în care Dumnezeu a spus "Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră!"

aforism de George Budoi din Limba română în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (10 ianuarie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba română e limba în care Dumnezeu a spus "Să fie lumină!", atunci când a creat lumea.

aforism de George Budoi din Limba română în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (10 ianuarie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dragoste, cuvintele sunt aripile care te duc în Paradis.

aforism de George Budoi din Dicţionarul dragostei (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipocrizia

E acea stupiditate,
Dintre vicii omeneşti,
De a-i spune "Mult stimate",
Celui ce-l dispreţuieşti.

epigramă de George Budoi din Epigrame (10 decembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba noastră

Limba noastră e dulce
Ca fagurul de miere,
E măreaţă şi frumoasă
Ca luceafărul între stele.

E ca soarele care răsare,
Sus pe cer.
Limba noastră e plină
De taină, tandreţe şi mister.

Altă limbă mai frumoasă
Nicăieri nu mai găseşti,
Limba noastră cea română,
Limba gliei strămoşeşti!

Chiar şi sufletul şi dorul
Au şi ele limba lor,
Acesta este limba vechilor cazanii,
Limba Românilor!

poezie de Vladimir Potlog (31 august 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba franceză se deosebeşte de limba rusă ca trilul privighetorii faţă de cârâitul ciorii.

aforism de George Budoi din Aforisme (9 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba română se deosebeşte de limba rusă ca Missa solemnis (de Beethoven sau Mozart) de o fanfară militară.

aforism de George Budoi din Limba română în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (9 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele şi cârnaţii

Când Grivei n-ajunge nícicum la cârnaţi,
Dă din nas şi spune că sunt prea săraţi;
E ca vulpea care spune despre struguri
Că sunt mult prea acri şi-i fac beteşuguri.

epigramă de George Budoi din Epigrame aforistice (4 ianuarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba română

Limba română este patria mea
A zis poetul demult cândva.
Limba română e sufletul meu
Zic acuma cu mândrie eu!

Limba română e dor nemuritor
A zis pământul pe care trăieşte al meu popor.
Limba română este a doua mamă a mea
A zis un copil cu ochi ca de stea.

Limba română e dulce şi frumoasă
A zis un bătrân care stătea singur la un colţ de masă.
Limba română e tot ce v-am dat eu mai sfânt.
A zis domnul cu glasul lui curat şi blând.

poezie de Vladimir Potlog (29 august 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba

Foaie verde lobodă,
Limba de-i prea slobodă
Şi te ţii cu ocărâtul,
S-ar putea să-ţi taie gâtul...

epigramă de George Budoi din Inspirate din proverbe, Nu frumoase, ci superbe (17 septembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba mea, cea română

Dintre toate ce sunt, ori au fost, ori devin
Dintre graiuri uitate, ori prezente şi vii
Limba mea, cea română, te învaţă să fii
Cum nici una nu poate, mai înalt, mai divin...

Sunt plecaţi de acasă peste mări, peste ţări
Milioane de fraţi şi surori, aprig chin...
Limba mea, cea română, cea în care mă-nchin
Cea în care mă rog, pentru ei, către zări...

Limba-n care gândesc, mă exprim şi iubesc
Mă hrăneşte din cărţi cu o hrană de vis
Limba mea, cea română, cea în care v-am scris
Cea în care iubiţi şi trăiţi har ceresc...

Şi-ntr-o zi, peste timp, când m-oi stinge de tot
Voi gândi către voi - rugă Celui de sus
Limba mea, cea română, mi-ar zâmbi la apus
Şi-ar grăi pentru mine, când eu n-am să mai pot...

poezie de Petrică Conceatu (2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele sunt schimbătoare - ca şi oamenii

Şi cuvintele au
(cel puţin)
doua feţe -
ca şi oamenii.

Cuvintele azi pot spune una,
Mâine - alta.

Cuvintele sunt oglinzi.
Vedem în ele atât,
cât ne lasă
sau nu
Lumina.

poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele înzăpezite

Cuvintele ştii,
Au propria lor existenţă
Nimicite, ele nu pot fi

Cel mult pot fi,
Cum poetul ar spune,
criogenate,
prăfuite,
Îngălbenite de timp,
Înlănţuite,
În gând ferecate,
Înzăpezite,
De zăpada vieţilor noastre,

În eter şi în om aruncate
Învolburate-n simţiri
Cântate în psalmi
Şi-n cântece deocheate

Cuvintele sunt începutul lumii

Ele sunt anotimpurile noastre

Sunt mânuite de limba
ce nu e tractor

Foc sunt,
ca în ziua Cincizecimii,

Sunt Alpha şi Omega,
Dumnezeul trăirilor noastre efemere

Cărămida, mortarul, mistria
Compasul şi geometria
Sunt temelia
arhitecturii poemului.

Cuvintele înzăpezite
În timp vor rămâne ca stâncile

După ce, zăpada odată topită
va curge în râuri şi destine
Adunate din munţi
De cuvinte
Ce-au fost cândva troienite!

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba noastră-i o comoară de care agramaţii îşi bat joc.

aforism de George Budoi din Limba română în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (9 iulie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul şi raţiunea sunt comune fiecăruia; ele nu aparţin mai mult celui care le-a spus întâi decât celui care le spune pe urmă.

Michel de Montaigne în Eseuri (1580)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul doare

Acela care spune
că sufletul nu doare,
Ori este prea fericit,
ori trăieşte sub soare,
ca un rătăcit.
El nu ştie că sufletul doare,
nici că este depozitarul
tuturor amintirilor triste.
Că în el sălăşluieşte tot amarul,
căruia,
omul este nevoit să îi reziste.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă am simţi durerea pe care o simte cel căruia îi facem rău, câţi le-ar mai face rău altora?

aforism de George Budoi din Bunătatea şi răutatea (2 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba română e formidabilă: ea a metamorfozat numele Cain, simbolul crimei, în cuvintele căinare şi a (se) căina. Conform Bibliei, Cain, fiul lui Adam, şi-a ucis fratele mai mic, pe Abel, din invidie, el fiind primul criminal din istoria umanităţii.

aforism de George Budoi din Limba română în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (11 noiembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!