Prefacere

În bufet aveam un pahar.
În el se turna votcă.
Am făcut ceva neaşteptat
pentru mine
şi pentru pahar.
Am turnat apă
şi am pus în el o floare.
Paharul şi-a schimbat specialitatea.
Oare poate proceda la fel vecinul meu.
Încă nu l-am întrebat
deoarece tot timpul este beat.

poezie de Aleksander Sokolowski din Umykajace chwile (2003), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea şi vinul

Într-o discuţie recentă cu vecinul
Un tip vârstnic destul de înţelept,
Îl întrebam, cum ne domină vinul?
Si mi-a schiţat traseul lui ca efect.

De omul bea vin, la primul pahar,
Mintea îl îndeamnă să se oprească,
Si-i spune că dânsul nu are habar,
Ce poate în curând să pătimească.

Când omul încă îşi mai face plinul
Neştiind că astfel se joacă cu focul,
Spunem că mintea se ceartă cu vinul,
Care, o împinge dorind să-i ia locul.

De la al treilea pahar cu vin, în sus,
Loc, mintea la om deja nu mai are,
Vinul de acum are cuvântul de spus
Si nu-l deosebeşti pe om între fiare.

Când lui Diogene, un pahar i s-a dat,
A răsturnat vinul fără să-i fie ruşine.
Înţeleptul apoi, zâmbind, s-a explicat:
Astfel, nu mă va răsturna el pe mine.

A zis vecinul că şi otravă e băutura,
I-am acordat, desigur, totală dreptate,
Despre cele naturale îi era învăţătura
Însă, cum or fi oare cele falsificate?

poezie de Constantin Bălăşanu (27 decembrie 2007)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

pahar

Paharul

Paharul este un cercel:
Mai cere unul pentru el.

distih de Imperiu Matheescu din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pahar după sticlă

pahar lângă pahar de vin
trag ca un secretar general
adjunct torn aproape de soţia
care ridică pahar după pahar
mihaela, dragostea mea
termină sticla ei de vin
filmat de cineva răutăcios
pentru discreditarea organizaţiei
mă urc la volan
şi pornesc infracţiunea
odată cu prima călcare a pedalei
ţin volanul greu în mână

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul este beat. Beat, beat. Muzică globalizată. Există bucăţi de piese, ritmuri prefabricate. Sunt ca o pizza de-a gata pe care o iei şi o pui în cuptor şi ai făcut o masă pentru prieteni. N-are gust şi o poate face şi vecinul de la etajul doi, dar ce contează?

citat din Tudor Chirilă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţie

supărat am deschis o sticlă cu vin
noaptea târziu sub cerul curţii mele
stelele îmi sclipeau şi mă mustrau
dar eu de singurătate beam şi tot beam
până am prins un pic de curaj
şi m-am luat la harţă cu dumnezeu
l-am anunţat direct că el nu mai există
de ceva vreme aici pe pământ un nebun
îi bâlbâiam numele l-a declarat mort
şi eu preacredinciosul îl cred mă jur
i-am spus că n-are cruce şi nici măcar mormânt
l-am întrebat la cine doamne-acuma să mă-închin
n-a zis nimic mi-a mai turnat înc-un pahar cu vin
cu teamă ca pe împărtăşanie l-am băut
mi-am zis în gând că-i vremea să mă spovedesc
şi spus-am despre mine toate bune şi cele rele
i-am pomenit apoi din nou de filozof
despre acel afront imensă imensă blasfemie
mă aşteptam să-l fi înfuriat în aşa hal
că o să mă scuture din pomul vieţii
însă nimic nimic nu s-a-întâmplat
de enervare am muşcat cu dinţii din pahar
nu se poate nu se poate cum doamne cum
un eretic în loc să-l arzi în iad tu îl proclami geniu
nimic pocalul spart pe jumătate plin de sânge
mă îmbia cu mirul lui dumnezeiesc
sfios descumpănit am vrut să-l dau pe gât
însă ceva o mână nevăzută parcă m-a oprit
aud şi-acum în jur cum noaptea îmi şoptea
sunt viu e gol mormântul meu în tine
cum vezi te las să îmi putrezeşti crucea
şi-apoi o să mă-ntorc din nou la mine

poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un poet a spus odată: "Întregul univers este un pahar de vin." Noi probabil că nu vom şti niciodată în ce sens a spus-o, pentru că poeţii nu scriu pentru a fi înţeleşi. Dar este adevărat că dacă ne uităm la un pahar de vin destul de aproape noi putem vedea întregul univers. Avem lucrurile din fizică: lichidul stors care se evaporă în fucţie de vât şi vreme, reflexia din pahar; şi imaginaţia noastră adaugă atomi. Paharul este un distilat din rocile pământului, şi în compoziţia sa vedem secretele vârstei universului, şi evoluţia stelelor. Ce mulţime ciudată de chimicale sunt în vin? Cum s-au format? Avem fermenţii, enzimele, substraturile şi produsele. Acolo în vin se găseşte o mare generalizare; toată viaţa este o fermentaţie. Nimeni nu poate descoperi chimia vinului fără să descopere, precum a făcut Louis Pasteur, cauza atâtor boli. Cât de viu este vinul roşu imprimându-şi existenţa în conştiinţa celui care îl priveşte! Dacă minţile noastre mici, pentru convenienţă, divid acel pahar de vin, acest univers, în bucăţi - fizică, biologie, geologie, astronomie, psihologie şi aşa mai departe... -- amintiţi-vă că natura nu ştie asta! Aşa că să asamblăm totul la loc, şi să nu uităm în cele din urmă pentru ce este. Să-l lăsăm să ne dea încă o ultimă plăcere; beţi-l şi uitaţi tot!

citat din Richard P. Feynman
Adăugat de Cătălin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satyricon

Hai iubito dă-mi paharul
trupul tău e un pahar
să-mi înec în el amarul
n-o fi totul în zadar

Trupul tău e un pahar
o nu fie de deochi
ce şampanie cu har
ţi se varsă vai din ochi

Să nu fie de deochi
îmi înec în ea amarul
mai înalt decât cei plopi
hai iubito dă-mi paharul

Trupul tău e un pahar
şi-am să-l beau cât mai amar

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (11 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satyricon

Iubito dă-mi paharul

trupul tău e un pahar

îmi înec în el amarul

n-o fi totul în zadar

Trupul tău e un pahar

să nu fie cu deochi

ce şampanie cu har

ţi se varsă din ochi

Să nu fie cu deochi

îmi înec în el amarul

înalt cât cei doi plopi

iubito dă-mi paharul

Trupul tău e un pahar

dintre toate mai amar

poezie de Costel Zăgan din Poeme hai hui (antologie de poezie) (2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pahar

într-un pahar
mi-am turnat doi
centimetri de iubire
şi-am adăugat ghimbir
şi-un sărut dulceag
lămâie şi extracte afro
disiace

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui avar

La un bufet când l-am cinstit,
L-am întrebat: E bună berea?
Dar el e-atâta de zgârcit,
Că nu şi-a dat măcar părerea.

epigramă de Vasile Huţu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pahar cu vin

O frunză de geam se loveşte
O fată in gol priveşte,
O lacrimă curge lin
Într-un pahar cu vin.

Un sunet nesfârşit
De plânset răguşit,
O viaţă ce se duce lin,
Într-un pahar cu vin.

O continuă dilemă
Într-o gândire fermă,
Un gând ce apare lin,
Dintr-un pahar cu vin.

Pe masă o pată
Şi-o tigară sfărâmată,
Scrumu-i împraştiat lin
Lâng-un pahar cu vin.

O rază rătăcită
De lună înngalbenită,
Luminează lin...
Un pahar cu vin!

poezie de Radut Simina
Adăugat de gandesc deci exist
Comentează! | Votează! | Copiază!

În bar

Într-o dimineaţă trei bushmani* au intrat într-un han
Şi-unul a cerut de băut pentru toţi, c-un rictus amar;
Veneau din savană, din părţile dinspre miazănoapte.
Hangiul le ţinea companie, plin de curiozitate.
A turnat fiecăruia, gânditor, bere-n pahar
Şi-a pus apoi pe tejghea o sticlă pe care scria Three Star.

"Asta-i pentru Harry", a spus, "nu ştiu cum s-a făcut,
Dar ăsta-i paharul din care-a băut şi anul trecut;
Numele lui pe pahar se vede şi-acum destul de clar,
L-a scrijelit el însuşi cu propriul amnar.
Băutura lui favorită e berea Three Star" –
Şi hangiul a aruncat o privire-afară pe uşa de la bar.

A văzut caii din curte şi cum numai trei a numărat,
"Voi umblaţi întotdeauna-n patru – unde-i Harry?" a strigat.
Cei trei au privit trişti paharul şi-unul, sprijinit într-un cot:
"Ia-l de-aici," a zis, "bătrânul nostru prieten e mort,"
Dar altul, contemplând culmile dealurilor din zare,
"Lasă-l pe tejghea – îi datorăm o ultimă urare."

Şi-au amintit mormântul din savana pustie şi uscată,
Şi-au amintit tovarăşul pe care nu-l vor mai vedea niciodată,
Au ridicat paharele,-n depărtare răsunau bătăi de clopot,
"Să-nchinăm pentru prietenul nostru, acum mort."
O rază de soare s-a strecurat pe fereastră şi, ca o stea,
A aprins o luminiţă-n paharul lui Harry de pe tejghea.

În han, lângă ceas, i-acolo şi azi acel pahar,
Întotdeauna bine lustruit, curat cleştar;
Străinii-n trecere, sorbind lichidul galben chilimbar,
Pot vedea numele lui Harry gravat pe pahar;
Şi deşi pe raft sunt o duzină, cel însemnat cândva de-amnar
E întodeauna singur, departe de-alte pahare din bar.

* Bushman – om care trăieşte sub cerul liber, în savana australiană.

poezie de Henry Lawson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am băut un pahar

cu apă şi acesta era
plin de schije! – spune soldatul.
în priceperea mea
am băut un pahar
cu apă sfinţită... şi apa era
plină de rugăciuni! – spune soldatul.
în priveliştea mea
apa vorbea, iar paharul
paharul tăcea.

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la o sticla de gin

e o sticla de gin,
pe care o golim in delir,
fiecare avem un pahar,
in fiecare - un vis amar

si ti-l bei,
si mi-l povestesti,
ma ingrozesti,
ajungi sa te indragostesti

si mai beau un pahar,
si mai bei un pahar,
zburam, visam,
indraznim, ne drogam

imi iau sticla cu gin,
ma ascund -
ma gasesti,
iti umpli paharul,
ajungem sa mai bem,
ajungem sa mai vrem.

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cliff Klingenhagen

Într-o zi Cliff Klingenhagen m-a invitat la cină,
Iar după aperitiv, supă şi friptură,
Şi-alte bunătăţi care se topeau în gură,
Clifff a luat două pahare şi, cu masculină
Eleganţă, a turnat în unul vin, iar în celălalt pelin.
Apoi, l-a ridicat pe cel cu conţinut amar
Şi a sorbit, tuşind uşor, toată otrava din pahar,
Spunând c-al meu e celălalt, cel plin cu vin.

Iar când l-am întrebat ce fel de parteneriat propune,
El a făcut din ochi – de-ai fi crezut că tocmai ar zâmbi –
Şi mi-a spus că era vorba doar de felul al lui de-a fi.
Mie, deşi-l cunoşteam, mi-au trebuit zile bune
Să mă-întreb dac-am fost vreodată până azi, încă din leagăn,
Sau voi fi cândva la fel de fericit cum este Cliff Klingenhagen.

poezie de Edwin Arlington Robinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cinstea ta, Omule!

Haide să ridicăm paharul,
Azi, pentru mâine şi pentru ieri!
Pentru speranţe şi realizări!
Pentru părinţi, pentru noi şi ai noştri copilaşi...
Să facem chef şi să ne bucurăm de viaţă, aşsa cum ne-a fost dată a o trăi şi a o înţelege.
Haideţi să o colorăm cu un pahar de vin şi puîină speranţă!
Să nu dăm importanţă la acest secol al vitezei!
Să nu lăsăm ca timpul să zboare pe langă noi.
Căci scopul nostru şi al vieţii noastre
Este să dăm naştere viitorului...
Să ne căutăm şi să ne găsim, să ne iubim!
Căci tu găsind iubirea găseşti fericirea!
Învaţă să dărueşti şi să accepţi şi vei fi fericit!
Chiar de ai o vâarstă, transformă-te înr-un copil!
Râzi ca el şi fii mulţumit cu puţin!
Vei fi mai fericit...
Căci eu o fac în fiecare zi, fără să vreau
Aşa sunt eu, trăiesc viaţa!
Mă joc eu însămi cu EA, o iau în râs
Şi i-mi dau seama că seriozitatea mă deprimă...
Sunt încă un naiv care mai crede în dragoste, în oameni şi în
Cuvântul lor!
Aşa că eu mă joc ca un copil,
Iubesc ca un adolescent,
Încerc să gândesc, ca un adult
Şi sunt fericit că vă am pe voi.
Şi cât trăiesc vă voi iubi
Şi voi ridica în cinstea noastră şi a vieţii, un pahar cu vin!

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pahar de dor

Luna coboară în pahar
Pe o plajă fără habar
Să-ndulcească vinul amar
Cu chipul tău de avatar

Torn gânduri şi reapari
Din ce în ce mai frumoasă,.. iar.
Uit să mor, să mai respir
Să nu te pierd în valuri

In paharul plin de dor
Al ochilor,.. muză de ador

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castravetele...

Când m-am trezit...
Aveam în mine foame...
Şi-aş fi mâncat,
Ceva deosebit...?
Un castravete...
De exemplu,
Cât mai mare,
Mă duc să -l iau...
Din sacul de dormit.

Îmi pregătisem,
Hrană...
Pentru o plecare.
Vroiam...
Pe muntele cel,, NEGRU"
Să mă sui.
Şi-acum...
Când mi-e atât de foame...!!!
Vreau doar un castravete...
Ce e al nimănui.

Dar... ţi -ai găsit...
Se-n'tămplă... o minune!
Un castravete...
D-un mână mi-a fugit.
Şi mi-a vorbit...
Spunându-mi chiar pe nume...
Să nu-l mănânc,
Că nu e pregătit.

Mirat...?
L-am întrebat...
,, Ce se petrece"?
De ce...
Pe mine tocmai...
M-a ales?
Şi ce minune-l ţine,
Aşa rece...
Când are peste-o lună
De-cănd a fost cules?

A început să râdă...
Să... zămbească,
Un castravete...
Cum... n-am mai văzut.
Era vrăjit...
Cum poate să -mi vorbească,
De parcă...
De o viaţă...
M-ar fi cunoscut?

Am şi uitat de foame,
De plecare...
Am stat şi-am zis...
,, Aici e necurat"!
Şi mi-am făcut o cruce...
Cruce... mare...
Că poate...
Nu sunt treaz
Şi... am visat?

Din nou mi-am aruncat,
Pe jos privirea.
În jurul meu,
Totul părea normal.
Pe jos...
Un castravete...
Ce avea menirea,
Să -mi potolească foamea
De-..'. animal...!

L-am ridicat...
Şi... mi l-am pus pe masă,
Şi tot ce a fost straniu...
Din jur...
A dispărut!
Nu l-am mâncat,
L-am pus n'apoi...
În straiţă,
Şi mă întreb...
Ce oare...
Aici s-a întâmplat?

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pericolul celebrităţii este ca un pahar plin în care nu mai poate intra nimic, de aceea acest pahar trebuie golit în permanenţă.

aforism de Betty Marcovici
Adăugat de Emilia Cornateanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am să îmbrăţişez un vis

M-am înecat într-un pumn de gânduri,
am făcut baie în foc,
mă spăl în vântul lin,
şi mă sting în umbră.
Pentru tine am să îmbrăţişez un vis,
am să m-adăpostesc în întuneric,
ca o firimitură scufundată într-un pahar cu apă.
Goală, fără ruşine, voi ieşi din pahar
şi fără nici o frică, voi merge pe jos.
Cu ochii unui copil, am să iau înapoi aerul
pe care l-am ţinut în mine
şi dacă în genunchi am căzut,
o să-mi aduc aminte de lacrimile mele,
ce le voi face să strălucească
la răsăritul soarelui.
Mi-ar plăcea să te îmbrăţişez,
dar, eşti atât de departe de mine,
soarta a vrut aşa,
ca numai eu să te pot visa,
dar va fi un secret între noi, nu-i aşa?
Mi-e teamă că soarta se simte geloasă pe tine,
şi eu nici măcar nu mă voi deranja...
să mă gândesc la tine.

poezie de Eugenia Calancea (29 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!