Pentru Constantin Iordache, la lansarea volumului "Buchet de cuvinte"

Am vrut să-ţi fac o cronică mai dură,
Analizându-ţi cartea cu măsură,
Dar deschizând "Buchetul de cuvinte",
Am reflectat matur şi ia aminte:
Mi s-a uscat cerneala în peniţă,
Văzându-te cu doamna primăriţă
Şi atât de tulburat am fost încât
Mi s-a părut că te ţinea de gât.
Iar tu, sedus de-al AURULUI prag,
Râdeai de fericire şi de drag,
Gândind că eşti alături de nevastă,
Dar ai şi primăriţa într-o coastă.
Şi-atunci, pornirile de critic vehement
S-au estompat şi cu puţin talent,
Am zis, cu bănuială şi cam trist,
Că C. Iordache poate-i PSD-ist
Şi primăriţa, cu puterea-n vid
Mă critică-n biroul de partid,
De mă declară aspru, pe măsură
Non grata pentru Casa de Cultură
Şi-n consecinţă, lucru cel mai trist,
Nu voi mai fi o vreme cenaclist.
M-a speriat în plus şi vreau s-o spun,
Precuvântarea scrisă de Gorun.
Dacă Buchetu-acesta de umor
Este girat de domn' ambasador,
Cum să-mi înmoi peniţa-n vitriol
Şi să vorbesc ca un nebun în gol?
De ce să îmi expun greşit talentul,
Să supăr chiar prosteşte prezidentul?
Aşa cum dau adeseori din clanţă,
Punând umorul lui într-o balanţă,
Cu fabula, dar şi cu poezia,
Spre-a ţine în cenaclu armonia,
Îl laud, cu destule argumente,
Chiar dacă el a scris mai pe'ndelete
Şi-i spun cu drag părerea mea, în pripă,
Volumul lui e-o mare reuşită.

poezie de Laurian Ionică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În casa bunicilor

Chiar dacă cei ce mi-au dat viaţă sunt părinţii,
Cei ce erau mereu cu mine au fost bunicii
Acolo în căsuţă albă, văruită,
Cu drag am crescută de-un bunic şi de-o bunică.

Acolo, bunicii cu-a lor bunătate,
M-au învăţat câte puţin din toate,
M-au învăţat să spun o rugăciune,
M-au îndemnat să fac doar fapte bune.

În casa lor cu drag am fost primită,
Răbdarea lor fiind nemărginită,
Chiar dacă mai făceam şi rele,
Bunicii nu mă prea certau cu ele.

Şi astfel, mama-bună, tata-bun,
M-au dezmierdat cu tot ce-aveau mai bun
Şi-n casa lor cea albă, văruită,
Am fost mereu copila lor iubită.

poezie de Andrada Brînduşa Keszeg
Adăugat de Elzumina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronică rimată la volumul "Zâmbete şi lacrimi" al doamnei Any Drăgoianu

Tot citindu-ţi cărţulia
Zâmbetelor tale, Any
Şi prinzndu-mă soţia
Mi s-au înmulţit duşmanii.

M-a 'ntrebat, dar cu dojană
Luându-mi cartea ca pe-o pradă:
- Cine este această Ană
Şi cu igrecul în coadă?

Tensiunea se ridică
Şi îmi strigă fără zâmbet:
-Am văzut că ţi-o dedică
Chiar ca pe un dar de suflet!

Văzând, totuşi că repetă
Întrebarea şi-n amurg,
I-am răspuns că e poetă,
Prozator şi dramaturg.

Dacă-n jur aruncă drama
Zâmbetelor când îi vine,
Spune-mi tu, mâncate-ar mama
Lacrimile pentru cine?

Ăsta este titlul cărţii,
Dar ea e cum tu nu ştii
Şi deasupra judecăţii,
Scrisă e pentru copii!

Răsfoi în grabă cartea
Şi văzu cu bucurie
Estompându-şi răutatea
Cui şi pentru cine scrie.

Îi pieri întreaga frică,
Dar mi-aprinse un fitil:
- Bine-mi pare moşulică,
Ea te crede infantil!

poezie satirică de Laurian Ionică
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Marius Robu, la volumul "Degeaba"

De-aş fi găsit în standuri cartea
Eu aş fi ocolit taraba
Scăzându-mi curiozitatea
De vreme ce era DEGEABA.

Dar oferindu-mi-o poetul
Fără vreun preţ de librărie
Şi pentru că-i ştiam talentul,
DEGEABA, fu o bucurie.

Citind-o, nu de circumstanţă,
Chiar de-am lăsat o vreme treaba,
Găsii în versuri cutezaţă
Deci, Robu nu a scris DEGEABA.

Aprofundând tipăritura
Să-mi satur gustul de confort,
Văd, până chiar şi editura
Că nu-i DEGEABA "Contrafort".

Am zis cu toată greutatea
În ritmu-n care mai creez:
Ar fi DEGEABA răutatea
De-aş vrea să-l minimalizez.

Şi-acum, în zi de Bobotează,
Să-l laud şi să îl admir
Când Domnul nostru se botează,
Eu ung pe Marius cu mir.

Îl las unde îi e menirea
Fiind cu scrisu-n apogeu
Să îşi apropie iubirea
Şi sufletul de Dumnezeu.

Să stea acolo zi şi noapte
Ca şi epava unui vis
Şi fără grai şi fără şoapte
Pierdut o lună în abis.

Îngrijorat că el s-a dus
Prin stele făr' să fie sfânt
Mă voi ruga la Cel de Sus
Să dea cu Robu de pământ.

poezie de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

MUNCA DE PARTID

Ma numesc Popescu Lica,
Muncitor cu leafa mica
la o sera de tomate
de doi ani societate.
Membru de partid din vara,
c-o tinuta exemplara
si in fapte,si in vorbe,
am chiar un dosar cu probe.
Dar acum nu-mi fac reclama
si nici gind darea de seama
sa o laud ,sa o critic,
chiar va spun:sint apolitic.
In partid eu n-am intrat
ca sa fiu salariat
ci sa lupt in contra cui...
dar nu asta voi sa spui.
Vreau sa spun :ieri la sedinta,
si va jur am cunostinta
despre ce s-a petrecut
si fac totul cunoscut.
Actualul secretar
scoase-o cheie din sertar
si i-o-mpinse doamnei Mita
care pleaca cu cheita.
Iar cind paza s-a dat
secretarul s-a scuzat,
s-a-ncuiat in cabinet
spre-a citi un document,
zise el:"foarte secret".
Dar eu, om mai intimplat,
nu ma las manipulat
chiar asa de toti miseii
si fac uz de...borta cheii.
Secretarul si cu Mita
au continuat sedinta...
in ce fel sa-i pui la zid,
dar ,asta-i munca de partid.
Insa uite-comitetul
vrea sa stie,cabinetul
a fost folosit legal?
De-aia fac si eu scandal,
vreau procesul verbal,
nu ca sint gelos pe Mita,
dar...sa-nregistram sedinta.

poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la Cenaclu

Profesorul, om de cultură,
Dom' Pătraşcu, cum se ştie:
Doctor în literatură,
În cenaclu-i bogăţie.

O minte ageră, vioaie,
Chiar acum la nouăzeci.
Deplasarea nu-i greoaie
Fiindcă-i sănătos pe veci.

Din "Gorun" cu frunza mare,
Revista "Cugetul" apare.
Şi dacă sapi la baza ei,
Dai de-un redactor şef Ursei.

În cenaclu-i armonie,
Unii scriu, alţii citesc,
Se pricep la vorbărie
Într-un mediu prietenesc.

La şedinţe, lume multă,
Se nasc scântei, de bună seamă,
Iar cei prezenţi, atenţi ascultă,
Când se rosteşte-o epigramă.

Doamna Any Drăgoianu,
Scrie poezii de soi,
Are o sete de cultură,
Cu echilibru şi măsură.

poezie de Constantin Branzan din revista "Cugetul"
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul meu

Şi de vei vrea, copilul meu
Cartea vieţii să-mi citeşti
Vei înţelege ce simt eu
Acum, când şi tu părinte eşti

Doar pentru tine am existat
Şi am trăit doar pentru tine,
Din răsputeri eu am luptat,
Ca-n viaţă să-ţi fie bine.

Când somnul ţi-era tulburat,
Nu reuşeai deloc să adormi
Eu te vegheam, copile drag
Noaptea întreagă până în zori.

Şi paşii ţi i-am îndrumat
Ca tu să mergi fără să numeri,
Când ai căzut, te-am ridicat
Luând povara pe-a mei umeri.

Şi dacă crezi că ţi-am greşit,
Tu iartă-mă copile drag.
Poate prea mult te-am iubit...
Prea mult te-am aşteptat în prag.

poezie de Elena Bulancea (2014)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu spune: "eu aş dori binele...", ceea ce ar fi o cerere adresată pentru viitor, ci: "eu vreau binele acum." Căci ia aminte: dacă vreau să am un lucru, fie acesta situat la depărtare, îl am într-adevăr, îl am într-o mai mare măsură decât lucrul aflat pe genunchii mei, dar pe care nu-l vreau.

citat din Johhanes Eckhart
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul meu cel cristalin

Glasul meu cel cristalin,
Domnului cu drag închin.
Poezii recit frumos,
Domnului Isus Hristos.

Laud, slăvesc Numele Său,
Căci e Dumnezeul meu.
Mă veghează neîncetat,
Numele-I fie lăudat.

El mă ţine-n mâna Sa,
Şi veghează asupra mea.
Mă păzeşte de orice rău,
Mă păstrează-n harul Său.

Chiar din fragedă pruncie,
Vreau să-Ţi slujesc, Doamne, Ţie.
Te rog, mare să mă creşti,
De ce-i rău, să mă păzeşti.

Eu Te laud şi Te slăvesc,
Bunătatea Ta vestesc.
Spun la toţi în jurul meu,
Căci eşti mare Dumnezeu.
Amin

poezie de Ica Drăgoi (7 august 2013)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi acum ce să fac

şi acum... ce să fac,
să îţi mai scriu, să nu-ţi mai scriu,
mă tot gândesc, mă-ntreb şi tac,
şi-n mine totu-i arămiu

te înţeleg şi ai dreptate,
căci cine sunt şi de ce vreau,
să îţi vorbesc gânduri furate,
din noaptea mea în care stau

şi cum de îmi permit să-ţi cer,
să te mai chem din nou aproape,
să-ncerc o floare să-ţi ofer,
cu albul ei pătat sub pleoape

te înţeleg, chiar de sunt trist,
zâmbesc în colţul meu de gură
şi resemnat n-am să insist,
să-ţi fur privirea ce mă fură

mă mulţumesc să te privesc,
din când în când în câte-o poză,
visez şi-n vis îţi mai şoptesc,
că pentru mine îmi eşti roză

mă iartă dacă am greşit,
mă iartă şi mă înţelege,
mă plec în faţa ta spăşit,
e dreptul tău de a alege

acum, în prag de sărbători,
acum când noul an soseşte,
închide ochii, să-ţi dau flori,
deschide-i mari, şi-apoi zâmbeşte

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

Am să-ţi spun de ce zâmbesc,
Că vreau s-auzi tot ce gândesc,
N-am să mint, îţi spun de bine...
Da, drag prieten, e despre tine.

Ştiu că acum citeşti atent,
Chiar dacă sunt absent,
Căci mă-nţelegi, nu eşti oricine,
Iar tot ce-i scris e scris de mine.

Întâi de toate, îţi mulţumesc,
Am mâncat, deci nu glumesc,
Îţi mulţumesc că ştii s-ajuţi,
Mulţumesc că mă asculţi.

E greu, când spun ce simt cuiva,
Devin nesigur, şi nu aş vrea,
Dar vreau să ştii de ce zâmbesc,
Vreau să ştii tot ce gândesc.

Te admir că mă-nţelegi,
N-am crezut că vrei să-ncerci,
Sunt dificil, ciudat în toate
Dar tu mi-ai spus că nu se poate.

Mi-ai zis direct că sunt special...
Nu ciudat, şi nici normal,
Aveai dreptate, ai zis bine,
... special, căci te cunosc pe tine.

Din nou, repet: îţi mulţumesc,
M-ai învaţat ceva firesc,
Mi-ai amintit ce am uitat:
Că am un prieten adevărat.

Ţi-am scris ce simt, nu am minţit,
M-am deschis, m-am străduit,
Am vrut să ştii de ce zâmbesc,
Am vrut să ştii tot ce gândesc.

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

În librării

Chiar de-o spun cu ton glumeţ,
Este trist, de multe ori:
Astăzi, pentru cititori,
Cartea e... la mare preţ.

epigramă de Mihaela Kerestely din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bulboana

Bulboana...

mereu te-ndrăgosteşti în strainie
adânc, că-ntr-o bulboană fără prag
iubind cu inocentă ironie
ce ai deja. Alăturea şi drag...

mereu te zbaţi în diferite ipostaze
ca peştele şi-n mregi şi pe uscat
mereu împleticeşti priviri în fraze
şi gânduri printre aşchii de păcat

mereu eşti sentiment şi eşti dorinţă
eşti gata pentru orişice, oricând
chiar dacă -i dintr-o primă cunoştinţă
trecândă-n act de silă ori de jind

mereu te -apăsa dur subconştientul
şi-n vene curge sânge cu mercur
se sparg supape şi transpiră gradientul
ca un yankeu la curtea regelui Arthur

şi iar te-ndragostesti în strainie
şi iar în urmă laşi un suflet drag
şi noul sentiment de nebunie
te-afundă în bulboană fără prag....

poezie de Iurie Osoianu (19 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu spun că nu trebuie să-l folosim pe Aristotel; dimpotrivă, eu îi aprob pe aceia care-l aprofundează şi-l stuadiază cu atenţie. Eu nu combat decât înclniarea de a te lăsa în puterea lui Aristotel într-o măsură atât de mare, încât să iscăleşti sub fiecare cuvânt al său şi abandonând speranţa de a găsi alte argumente, să consideri cuvintele lui drept lege absolută.

citat celebru din Galileo Galilei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să pun doru-n cuvinte

Cum să pun doru-n cuvinte,
Dacă totu-n jur mă minte?
Cum să spun dorului dor,
Dac-a fost prea călător?!

Cum să spun: dor de iubire,
De-ai dat bici în fericire?!
Cum să spun: mi-e dor de viaţă...
Dacă n-a fost decât piaţă?!

Cum să spun: mi-e dor de tine,
Dacă n-ai fost lângă mine?
Cum să spun că doru-i bun,
Când sădeai numai venin?!

Cum să spun: amor curat,
Pe când tu erai plecat?!.
Cum să spun: dor împlinit,
Când iubirea n-a rodit?!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mireasă scumpă, mire drag

Mireasă scumpă,
mire drag,
am vrut s-aştern şi eu,
voioasă,
pe-al căsniciei voastre prag,
urarea cea mai călduroasă.

Şi-am întrebat din zori
pe-oricine,
pe crini,
pe nuferi:
Ce să spun?
Ce gânduri bune să le-adun?
Şi ce urări din zări senine?

Un trandafir
m-a agăţat
şi,
fără să mai dea bineţe,
mi-a zis:
Urează FRUMUSEŢE!...

Pe vale,
firele de grâu,
crescute-n brazdele de plug,
mi-au zis:
Urează-le BELŞUG!
Să fie casa veşnic plină,
precum e sacul de făină.

Apoi,
în cale,
un bujor
cu chip aprins
mi-a zis:
Frate!
Ce vrea tot omul?
SĂNĂTATE!

Urează-le, aşa zic eu,
să aibă chipul ca al meu!

Mai sus,
pe-o coastă,
un stejar
îmi zise grav:
Sunt de părere
să le urezi atât:
PUTERE!

Şi-apoi,
din viţa cea de vie,
doi strugurei chilimbarii
mi-au zis:
Urează
BUCURII!

Dar m-am oprit şi la furnică.
Vreţi să vă spun ce-a zis?
Mi-e frică...
A zis:
Urarea ta să fie
atâta numai:
HĂRNICIE!

Şi cum stăteam aşa pe gânduri...
(să spun cumva tot şiru-ntreg?...
sau numai una să aleg?...)
deodată,
mai de către seară,
doi porumbei
de nea
zburară
din ceru-albastru
către mine
când coborând în serpentine,
când iar urcând în joc duios.
Apoi veniră tot mai jos
şi,
după cercuri fără număr,
s-au aşezat încet pe umăr,
ca să-mi şoptească la ureche:

Am fost trimişi din Cer,
pereche,
cu-acest cuvânt
de la Isus:
Pentru mireasă,
pentru mire,
un singur lucru ai de spus:
IUBIRE!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alina Barbu: Ştiam... Ştiam că nu sunt aceea pe care ţi-o închipuiai. Şi chiar dacă aş fi fost... la ce bun? Viaţa mea e atât de tristă - chiar o glumă pe care vreau s-o fac, tot trist se sfârşeşte... De aceea, visează cât poţi... Şi, dacă poţi, nu te mai trezi din visare... Ţi-am sfărâmat un vis, clădeşte-ţi altul, mereu altul... Doamne, cum m-ai tulburat!

replică celebră din romanul Elevul Dima dintr-a şaptea de Mihail Drumeş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi scriu cuvinte pline de iubire

Să-ţi scriu cuvinte pline de iubire
Cum frunzele pe uliţă foşnesc,
Când tu îmi ceri un gram de fericire
Eu reuşesc cu toamna să-ţi vorbesc.

Iubeşte-mă cum n-ai iubit vreodată
Că numai tu eşti dorul meu nebun,
Cea mai strălucitoare nestemată
Răspuns la toate câte nu se spun.

Ascunde-mă în ochi tăi o noapte
Vreau să renasc cu visele în zori,
Şi să ascult iubito printre şoapte
Cum spui că mă iubeşti şi mă adori.

Să-ţi scriu cuvinte pline de iubire
Pe frunzele ce-n dansul lor plutesc,
Tu să-mi citeşti iubito în privire
Că doar să-mi fii aproape îmi doresc...

poezie de Nicolae Panait
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bebe ştrumf

Bebe ştrumf, micuţ, modest
Am să-ţi spun de ce zâmbesc
Căci vreau s-auzi tot ce gândesc,
Când pe tine te privesc.
N-am să mint, îţi spun de bine...

Da, drag ştrumf, e despre tine.
Ştiu că acum citeşti atent,

Chiar dacă eu sunt absent.

Tu mă-nţelegi, nu eşti oricine,
Eşti un ştrumf, iar tu ştii bine,

Tot ce-i scris e de la mine,
Din inimă pentru tine.
Întâi de toate, îţi mulţumesc,

Iar acum eu nu glumesc. 

Îţi mulţumesc că ştii s-ajuţi,

Mulţumesc că mă asculţi.
E greu, când spun ce simt cuiva,

Devin nesigur, şi nu aş vrea,

Dar vreau să ştii de ce zâmbesc,

Vreau să ştii tot ce gândesc.
Te admir că mă-nţelegi,

N-am crezut că vrei să-ncerci,

Sunt dificil, ciudat în toate,

Dar tu mi-ai spus că nu se poate.
Mi-ai zis direct că sunt special, 

Nu ciudat, şi nici normal,

Aveai dreptate, ai zis bine,

... special, căci te cunosc pe tine.
Din nou, repet: îţi mulţumesc,

M-ai învaţat ceva firesc,

Mi-ai amintit ce am uitat:

Că eşti un ştrumf adevărat.
Ţi-am scris ce simt, nu am minţit,

M-am deschis, m-am străduit,

Am vrut să ştii de ce zâmbesc,

Am vrut să ştii tot ce gândesc.
Si să ştii destul de bine,
C-am scris numai pentru tine.
Iar ca mesaj de încheiere,
Hai pa-pa, la revedere.

poezie satirică de Dacian Nemeş
Adăugat de Dacian Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi aduc Isus onoare

mă închin Isuse Ţie
şi te laud şi îţi cânt
fii slăvit în veşnicie
de aici de pe pământ

în lumina Ta Divină
vreau Isuse să mă-nchin
de har cu inima plină
înaintea Ta eu vin

îţi aduc Isus onoare
şi te laud te slăvesc
căci îmi dai a Ta salvare
pentru veci eu te iubesc

o Isuse scump şi drag
îţi cânt azi Numele Tău
şi-ţi dau inima din prag
că-mi eşti Domn şi Dumnezeu

Doamne-ţi cânt a Ta iubire
şi te laud — te slăvesc
că-n a Ta neprihănire
eu şi azi mă adâncesc

vin acum în faţa ta
o Isuse prin credinţă
îţi dau ochii — inima
şi întreaga mea fiinţă

fă-mă Isus cum Tu ştii
viaţa-ntreagă mi o schimbă
ca să-ţi cânt în veşnicii
păcatul — să nu mă frângă

fă-mă Doamne un izvor
de milă şi îndurare
Tu să-mi fii Mângăitor
pentru veci de veci salvare

Ţie Isus mă închin
iată azi din Mănăştur
fă-mă Domne mai deplin
să-mi fie sufletul pur

pune-ţi Doamne Isus mâna
chiar acum pe fruntea mea
ca să-ţi cânt întodeauna
Tu îmi eşti neprihănirea

Tu — al vieţii Sfânt Cuvânt
şi-al vieţii Creator
de iubirea Ta înfrânt
vreau să fiu — în vecii vecilor

eu să cad la umbra Ta
sub privirea Ta Divină
să-ţi dau viaţa —inima
ca s-o umpli de lumină

fii slăvit în veşnicie
o Isuse scump iubit
căci ne dai lumina-ţi vie
doar Isus — ne-ai mântuit

poezie de Ioan Daniel Bălan (7 august 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetu' lu' Gică Sonetistu'

Mi s-a părut, ori iar ai vrut să-mi dai,
Aşa cum o mai faci din când în când,
Papucii, draga mea cu păr bălai?
Păi, tu nu ştii răspunsul meu? "Nici gând!"

Când tu mi-i dai, să mor eu de-i încalţ!
Poţi tu să-ţi dai ceva-ul de pământ,
Căci eu, spre tine, ode îmi înalţ,
Chiar de sunt vorbe goale şi în vânt.

Iar dacă eu îţi spun, cumva, "Te du!",
Ar trebui să mă cunoşti, să ştii
Că eu nu vreau să pleci, eu vreau ca tu
Să-mi vii în braţe, pururea să-mi fii.

Aşa că, blonda mea şi, încă, iubiţică,
Să nu uiţi că mă cheamă Contra Gică!

sonet epigramatic de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!