Oamenii pe care îi iubeşti devin fantome înlăuntrul tău şi în acest fel îi ţii în viaţă.

citat din Rob Montgomery
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Montgomery: Am făcut parte din grupul operativ care a investigat acele şase crime. Nu am ajuns prea departe cu identificarea suspectului; cel mult avem un profil psihologic alcătuit de FBI. Se presupune că e un bărbat alb, cu vârsta între 25-45 de ani...
Castle: Ăsta aş putea fi eu.
Montgomery:... care are o relaţie anormală cu mama sa....
Castle: Tot eu.
Montgomery: Are un serviciu umil şi neimportant.
Beckett: Chiar eşti tu.
Castle: Poentru asta, următorul meu roman va fi inspirat de Esposito.

replici din filmul serial Castle
Adăugat de Diana Maftei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşti ploaia şi nu ţi-e frică să te uzi, iubeşti oamenii şi nu eşti preocupat că vei fi dezamăgit, iubeşti viaţa şi nu laşi frica de moarte să te stăpînească.. Chiar dacă indiferenţa este considerată esenţa inumanului, prefer să fiu aşa... Îmi place acest sentiment mai mult decît oricare altul...

Guţu Anna Igorevna în Supradoză de gânduri
Adăugat de Simona Micu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să-ţi fie drag să trăieşti trebuie să iubeşti oamenii. Să-i iubeşti. Măcar câţiva într-o viaţă.

Ileana Vulpescu în Viaţă, viaţă, legată cu aţă
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astfel, oamenii, în sfârşit stăpâni pe propria lor existenţă socială, devin totodată stăpânii naturii, propriii lor stăpâni, devin liberi. A înfăptui acest act de eliberare a omenirii este menirea istorică a proletariatului contemporan. A cerceta condiţiile istorice şi, prin aceasta, însăşi natura acestui act, a face astfel din clasa chemată să înfăptuiască acest act, azi asuprită, o clasă conştientă de condiţiile şi natura propriei ei acţiuni este sarcina socialismului ştiinţific, care este expresia teoretică a mişcării proletare.

Friedrich Engels în Dezvoltarea socialismului de la utopie la ştiinţă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

de ce iubeşti, când iubeşti?

iubito, eu nu ştiu ce iubire e aia
care poate să se retragă fără torţe?
adică, ori o iubeşti, şi-o iubeşti cu defectele ei,
ori n-o iubeşti, şi n-o iubeşti cu defectele ei.
când iubeşti pe cineva, nu mai ai spaime,
îl iubeşti şi-l duci în iubire.
până la marginea vieţii şi a morţii
nu-ţi impun să joci, iubito
să iubeşti ce iubesc eu,
ci să iubeşti ce iubeşti tu,
dar să iubeşti până la cer şi dincolo de cer
cred că ăsta e marele mister: iubirea.
dacă oamenii ar putea să-şi însuşească asta,
lumea ar fi o veşnică bucurie,
o odisee cu sensuri adânci.
când poţi să spui pentru ce iubeşti o femeie,
n-o iubeşti cu adevărat, doar o infuzi
şi mireasma nu ţine până la capătul iubirii
de ce oare trebuie întotdeauna să suferi
pentru a avea dreptul să iubeşti ceea ce iubeşti?
nu te iubesc, femeie, pentru frumuseţea ta,
ci te iubesc pentru că frumuseţea ta cântă un cântec
pe care doar eu îl aud şi-l arunc la ceruri înapoi.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

viaţă

Viaţa este un dans pe care-l înveţi pe parcurs, în care uneori tu conduci, iar alteori te laşi condus.

definiţie de John Michael Montgomery
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii care sunt adepţii unei ideologii fanteziste devin foarte singuri în lume, iar uneori, realitatea este foarte ameninţătoare pentru acest mod magic de gândire.

citat din Mark Ruffalo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Similitudine

Este un plâns,
înlăuntrul pietrelor,
care nu se vede.

Este un zâmbet,
înlăuntrul nostru,
asemănător pietrei.

poezie de Aneta Timplaru Horghidan (ianuarie 2013)
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teoria mea este că longevitatea se datorează actului iubirii. Suntem născuţi pe lume pentru a iubi. Orice. Nu-ţi impun să joci, să iubeşti ce iubesc eu, ci să iubeşti ce iubeşti dumneata, dar să iubeşti cu adevărat. Cred că ăsta e marele mister: iubirea. Dacă oamenii ar putea să-şi însuşească asta, lumea ar fi o bucurie.

citat din Radu Beligan
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciunile reprezintă o mică fortăreaţă; înlăuntrul lor te poţi simţi puternic şi în siguranţă. Graşie micii tale fortăreţe de minciuni, poţi să-ţi guvernezi viaţa şi să-i manipulezi pe alţii. Fortăreaţa are însă nevoie de ziduri, aşa că o să construieşti multe. Ele sunt justificări pentru minciunile tale. Ştii, ca şi cum ai încerca astfel să protejezi o persoană pe care o iubeşti, să o ţii departe de dureri. Orice anume funcţionează în acest fel, te face să te simţi foarte bine cu minciunile tale.

citat din W. M. Paul Young
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În excepţionalul omenescului (dar care ar trebui să fie regula lui), un om care nu a sfârşit prin a avea un drum de geniu, prin a fi "un element" pentru ceilalţi, adică un sens de viaţă, o valoare specifică, o tonalitate umană, un prototip uman, nu a trăit cu adevărat. Căci spiritul se defineşte, nu atât prin obiectivările lui în produse, cât prin puterea sa de iradiere şi modelare, adică prin elementul pe care-l suscită la viaţă; astfel încât oamenii adevăraţi sunt mai mult decât o operă, ei devin un principiu de viaţă.

Constantin Noica în Tratat de ontologie
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

E uşor de zis: nu trebuie să-i urăşti pe oamenii răi, ci dimpotrivă, să-i compătimeşti şi să-i iubeşti. Aşa este. Dar pentru a face sincer acest lucru, există numai o singură cale: a-L vedea, a-L simţi şi a-L iubi în ei pe acel Dumnezeu care se află şi în tine şi în ei. Pentru a fi in stare de asta, trebuie să devii conştient că Dumnezeu e în tine şi să-L iubeşti. Şi de aceea totul, totul depinde de asta.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinuciderea este cea mai prostească cale de răzbunare. De ce? Pentru că oamenii pe care vrei să-i loveşti astfel sunt aceiaşi care nu-şi vor mai aminti de tine la o săptămână după ce te-ai dus, în vreme ce oamenii pe care vrei să-i cruţi - oamenii pe care îi iubeşti - vor fi cei care vor trebui să trăiască cu durerea sinuciderii tale tot restul vieţii lor.

citat din David J. Lieberman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru birocraţi, oamenii devin hârtii, iar birocraţii devin părinţii lor şi tind să aibă suflet de hârtie.

aforism de Ştefan Mîrzac din Natura din om, Birocraţi (2018)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragă, eu nu ştiu ce iubire e aia care poate să renunţe... Adică, ori îl iubeşti, şi-l iubeşti cu defecte cu tot, ori nu-l iubeşti, şi nu-l iubeşti cu calităţi cu tot. Când iubeşti pe cineva, nu-ţi mai faci probleme; îl iubeşti şi-l duci în iubire.

Teofil Părăian în Din ospăţul credinţei (2007)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este o veche constatare, că oamenii cuminţi devin, de obicei, mai înţelepţi datorită vârstei, iar cei proşti devin cu trecerea anilor, tot mai neghiobi.

citat din Wieland
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Garanţie pentru o viaţă grea şi fericită: află ce iubeşti să faci mai mult pe acest pământ; fă-l indiferent de ce îţi stă în cale; dăruieşte ceea ce ai câştigat în urma acestei iubiri, acelora care se arată interesaţi.

Richard Bach în Îndrumar pentru Mesia - Învăţături pentru suflete avansate
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea doare, când divinul se transformă în omenesc, adică din Lumină în Umbră. Puţini sunt oamenii care devin Lumină, iubind. Cei mai mulţi se pierd în umbră sau devin ei înşişi umbre. Umbrele celuilalt.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să-ţi iubeşti oamenii mai mult decât îţi iubeşti poziţia.

citat din John C. Maxwell
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub cerul cu fantome

Din ochii toamnei curg boabele de rouă,
Pământul suflă în oglinzi cu pene,
Totu-i aşteptare când pe ostroave plouă
Cu fluturi puşi fantome peste gene.

Legende minunate în ochii toamnei curg
De-atâta aşteptare să fii oglinda mea,
Să intru vis cu vis, ca rugile-n amurg,
Sub cerul cu fantome ascunse-n steaua ta!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!