Aproape toţi copiii din ziua de azi erau îngrozitori. Cel mai rău era că, prin intermediul unor organizaţii ca Spionii, erau transformaţi, în mod sistematic, în nişte mici sălbatici imposibil de stăpânit; şi totuşi, lucrul ăsta nu trezea în ei nici un fel de dorinţă de a se revolta împotriva disciplinei Partidului. Din contră, adorau Partidul şi tot ce avea legătură cu el. Cântecele, marşurile, steagurile, mersul în excursii, instrucţia cu arme de exerciţiu, urlatul de slogane, adularea Fratelui cel Mare – toate erau pentru ei un fel de joc de-a eroii. Sălbăticia specifică vârstei le era în întregime canalizată împotriva duşmanilor Statului, împotriva străinilor, trădătorilor, sabotorilor şi criminalilor în gândire. Era ceva aproape normal pentru oamenii de peste treizeci de ani să le fie frică de proprii lor copii.

George Orwell în 1984
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecele legionare erau create de legionari. Unii fără nici o cultură muzicală, dar pline de conţinut şi melodie. Toate momentele de bucurie, de avânt sufletesc, cât şi de tristeţe şi durere, erau cuprinse în cântecele legionare. Fraţii de Cruce se îmbărbătau cu o "Sfântă Tinereţe Legionară" şi îşi cântau tristeţile şi durerile pentru camarazii lor căzuţi, cu "Imnul Legionarilor Căzuţi". Toate stările lor sufleteşti erau îmbrăţişate în cântecele lor.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am iubit-o împotriva raţiunii, împotriva promisiunii, împotriva păcii, împotriva speranţei, împotriva fericirii, împotriva tuturor descurajărilor ce pot exista.

Charles Dickens în Marile speranţe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram la stânga, împotriva forţei brutale şi a brutelor, împotriva demagogiilor, a demagogilor şi a mistagogilor, împotriva oricărei şarlatanii, împotriva oricărui ecxorcism, împotriva maidanocraţiei cu toate cohortele ei înarmate, zbârlite şi zgomotoase, împotriva lozincarilor de uliţă şi a evangheliştilor, cu capetele lor patibulare, în deliruri de ură, de asmuţiri şi de prigoane...

Leon Kalustian în Conspiraţii sub cer deschis, postfaţă (1976)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultător: De ce există atâtea organizaţii împotriva hainelor de blană şi nici una împotriva hainelor de piele?
Radio Erevan: Pentru că e mai simplu să hărţuieşti femeile bogate decât găştile de motociclişti.

replici din Radio Erevan
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice călătorie pe mare era plină de riscuri, pentru că puţinele hărţi de navigaţie existente erau atât de puţin limpezi încât aproape că nu erau de folos. Şi nu era absolut nici un mijloc de a stabili longitudinea.

James Clavell în Shogun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am iubit-o mai mult decât orice pe lume. Mai mult decât orice... Nu ştiam că se poate iubi atât. În sfârşit, eu, în orice caz, credeam că nu sunt... programat să iubesc în felul ăsta. Declaraţiile, insomniile, ravagiile pasiunii, toate astea erau bune pentru alţii. De altfel, chiar şi numai auzul cuvântului pasiune mă făcea să râd. Pasiunea, pasiunea! O plasam undeva între hipnoză şi superstiţie... Era aproape un cuvânt de ruşine în gura mea. Şi pe urmă, povestea s-a întors împotriva mea când mă aşteptam mai puţtin. Eu... Eu am iubit o femeie. M-am îndrăgostit aşa, ca atunci când faci o boală. Fără să vreau, fără să cred, împotriva voinţei mele şi fără putinţă să mă apăr după aceea...

Anna Gavalda în O iubeam (2002)
Adăugat de Vâga Claudia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugen: Ştii ce avea Luci printre bagaje, la obiectele sale personale?
Traian: Nu; n-am văzut decât biluţele de sticlă din colecţia lui Alex, care erau împrăştiate pe jos şi nişte animăluşe de pluş.
Eugen: Animăluşele erau ale domnişoarei biolog Maria; iar Luci avea haine pentru păpuşi, deşi păpuşi n-am observat, dar dacă erau hăinuţe, probabil erau şi păpuşile pe undeva...
Traian: Luci?! Ai văzut tu?!
Eugen: Foarte clar. În plus, domnişoara consilier avea vreo câteva arme din secolele trecute, Nistor o grămadă de pietroaie...
Traian: Pietroaie?! Poate dulciuri.
Eugen: Nu; pietroaie. Dulciurile nu m-ar fi mirat deloc; asta era de aşteptat din partea lui.
Traian: Pietroaie?! Şi arme?!
Eugen: Da; pistoale, din acelea cu gloanţe, dar acelea, ale domnişoarei, fiind de colecţie, n-aveau gloanţe. Erau vechi, însă arătau ca noi; erau foarte bine îngrijite.
Traian: Auzi; pistoale?!
Eugen: Şi pe mine m-a surprins foarte mult. Cât despre ceilalţi doi, nu s-au lăsat nici ei mai prejos: tânărul informatician avea o sumedenie de componente electronice minuscule confecţionate chiar de el, iar domnişoara doctor o foarte stranie colecţie de... încuietori.
Traian: Poftim?!
Eugen: Încuietori; lacăte şi alte chestii de genul ăsta.
Traian: Hmm... Ce pasiuni mai au şi copiii ăştia...
Eugen: Foarte ciudate!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii vor lupta să obţină o ţară/un stat liber şi corect. Şi vor învinge. Dar în corectitudinea aceea, mereu se va găsi o revoltă mai adâncă, ce va izbucni în afară. Se va rezolva şi aceea, la un moment dat. Apoi va fi stârnită revolta împotriva plictisului, monotoniei existenţiale, şi dacă nu, revolta împotriva lipsei de circumstanţe pentru a te mai şlefui puţin, ca un aur şi diamant. Când ai tot ce ţi-ai putea dori, pentru ce ai mai putea trăi?

Dharma K. Tchobansky în Rupte din Seu, Lumea fără filtru (2016)
Adăugat de Tchobansky
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un regizor mare este în stare să te convingă că ceea ce îţi cere este justificat şi că numai aşa se poate face spectacolul pe care el îl pune în scenă. Nu ai niciodată sentimentul că faci ceva împotriva voinţei tale, împotriva personajului. Pentru că un mare regizor nu poate să întoarcă o piesă pe dos şi nişte personaje pe dos, să le facă să fie altfel decât ele. Un mare regizor nu poate să meargă împotriva textului, în general.

Victor Rebengiuc în Almanah ”Convorbiri literare”
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Nu aveau gură?! Păi... Şi cum naiba mâncau atunci?
Dick: Deoarece suprafaţa exterioară a corpului lor gelatinos nu era tare, pur şi simplu, ceea ce constituia pentru ei hrana, se integra parcă în materia lor, hrana lor fiind constituită din ceva cu aspect dubios, aproape la fel de respingător ca şi ei. Şi totuşi, nu s-ar putea spune că erau chiar urâţi, ci doar foarte ciudaţi, diferiţi de ceea ce noi sau voi obişnuim a concepe drept a fi normal. Depinde de cum anume erau priviţi.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce există atâtea organizaţii împotriva hainelor de blană şi niciuna împotriva hainelor de piele?

Pentru că e mai simplu să hărţuieşti femeile bogate decât găştile de motociclişti.

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi oamenii au drepturi egale pentru a-şi dezvolta liber aptitudinile; au drepturi egale la protecţia imparţială a statului; dar nu e adevărat, e împotriva tuturor legilor raţiunii şi echităţii, împotriva ordinii fireşti a lumii, ca omul delăsător şi cel harnic, risipitorul şi economul, nechibzuitul şi înţeleptul să obţină şi să se bucure de aceleaşi bunuri.

citat din Victor Cousin
Adăugat de Liliana Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cică erau odată o babă şi un moşneag: moşneagul de-o sută de ani, şi baba de nouăzeci; şi amândoi bătrânii aceştia erau albi ca iarna şi posomorâţi ca vremea cea rea din pricină că nu aveau copii. Şi, Doamne! tare mai erau doriţi să aibă măcar unul, căci, cât era ziulica şi noaptea de mare, şedeau singurei ca cucul şi le ţiuiau urechile, de urât ce le era. Şi apoi, pe lângă toate aceste, nici vreo scofală mare nu era de dânşii: un bordei ca vai de el, nişte ţoale rupte, aşternute pe laiţe, şi atâta era tot. Ba de la o vreme încoace, urâtul îi mânca şi mai tare, căci ţipenie de om nu le deschidea uşa; parcă erau bolnavi de ciumă, sărmanii!

Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

C. R. MacNamara: Într-o duminică, pe 13 august 1961, privirile Americii erau îndreptate către capitala naţiunii unde Roger Maris câştiga împotriva Washington Senators. În aceeaşi zi, comuniştii din Germania de Est au închis graniţa dintre Berlinul de Est şi cel de Vest. Am menţionat lucrurile astea pentru a vă arăta cu ce oameni avem de-a face. Nişte pişicheri!

replică din filmul artistic Unu, doi, trei, după Ferenc Molnar (15 decembrie 1961)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pereţii palatului erau făcuţi din zăpadă viscolită, ferestrele şi uşile din vânturi vijelioase; erau peste o sută de încăperi, toate aşa cum le alcătuia zăpada; cea mai mare era aşa de întinsă că puteai să mergi câteva ceasuri prin ea de la un capăt la altul. Toate erau luminate de Aurora Boreală şi erau goale, gheţoase, reci şi sclipitoare. Aici nu era niciodată vreo petrecere, nici măcar un bal de urşi la care vijelia să cânte şi urşii albi să meargă în două picioare şi să joace, nici măcar o sindrofie de domnişoare vulpi argintii; în palatul Crăiesei Zăpezii era pustiu şi frig.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neruda II

Poetul s-a trezit
Cu vocea lui declamatoare.
Neruda s-a trezit
Poetul şi oratorul,
Cu cântecul său de bucurie
Pentru ca noi să fim mai buni,
Poetul sa trezit
Împotriva dictaturilor:
Neruda s-a trezit...!
Poetul s-a trezit...!
Să cânţi în lume:
O floare,
Un zâmbet,
Douăzeci de poezii dragoste.
Împotriva dictaturilor.
Pentru America mea tristă,
Pentru America mea care merge pe jos.
În spatele atâtor arme
Ale acestor gangsteri;
Împotriva Americii mele triste,
Împotriva Americii mele rătăcitoare.
Du-te... şi ridică-te, America...!
Du-te... şi ridică-te...!
Asta niciodată nu e ticăloşie,
Aceşti oameni vor amuţi,
Da nu oamenii noştri din câmpii.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2018), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte chiar ca astronomia să fi ajuns la apogeul ei, din timpurile cele mai vechi, când planetele erau deosebite de stele numai prin mişcările lor, dar nu erau cunoscute ca globuri asemenea cu pământul, când stelele nu erau pentru omenire sorii de astăzi, s-a căutat să se explice cum s-a format universul, cum este el construit, chiar şi cari va fi sfârşitul lui. Teoriile în chestiune nu se întemeiau pe nici un fapt ştiinţific. Târziu, prin secolul XVII, au început să se formuleze teorii mai serioase, mai târziu ceva, Wright în Anglia, Kant în Germania şi Laplace în Franţa au dat la lumină teorii mai aproape de adevăr.

Victor Anestin în revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroii vechilor mituri erau aproape goi; eroii miturilor actuale sunt complet goi.

aforism celebru de Stanislaw Jerzy Lec din Gânduri nepieptănate
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stalin a iniţiat conceptul de "duşman al poporului". Acest termen automat făcea inutil să se demonstreze greşelile ideologice ale unuia sau mai multor oameni angajaţi într-o controversă. Făcea posibilă recurgerea la cele mai crude represiuni, violând toate normele de legalitate revoluţionară, împotriva oricui nu era în vreun fel de acord cu Stalin, împotriva celor care doar erau bănuiţi de intenţii ostile... În ansamblu, singura dovadă de vinovăţie folosită, împotriva tuturor normelor ştiinţei legale din prezent, era "mărturisirea" acuzatului însuşi. După cum au demonstrat anchetele ulterioare, "mărturisirile" se obţineau prin presiuni fizice împotriva acuzatului. Aceasta a condus la evidente violări ale legalităţii revoluţionare şi la faptul că mulţi indivizi cu totul nevinovaţi... au devenit victime.

Nikita Hruşciov în discursul "Despre cultul personalităţii şi consecinţele sale" (25 februarie 1956)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există oameni care sunt cu înverşunare împotriva mea. Nu m-au văzut vreodată, nu au citit nicio carte de-a mea, nu m-au ascultat niciodată, nu ştiu ce fac şi totuşi sunt cu înverşunare împotriva mea. Uneori este surprinzător. Chiar şi pentru a fi împotrivă trebuie ca mai întâi să fii aproape, să cunoşti, să priveşti, să observi. Ei nu m-au văzut vreodată. Dacă ne-am întâlni pe stradă ar trece pe lângă mine deşi mă urăsc de moarte.

Osho în Autobiografie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!