Paşte Fericit!

E Paştele, prieteni, pe-o cruce de lumină
Mântuitorul nostru la noapte o să vină
Va da deoparte piatra cu braţul Lui cel sfânt
Soldaţii or să cadă netrebnici la pământ
Nu are chip de înger, nici voce de copil
E aburul psaltirii pe fluviul lui April
De veţi vedea în iarbă icoana unui miel
Împărăţind o lume - să ştiţi că este El
Cutreieră prin haos de două mii de ani
Azi îl trimite Tatăl din nou la Ghetsimani
E semn înalt că vine şi nu va mai pleca
Ticăloşită-i lumea şi epoca e grea
Ucide fiu pe tată şi maica pruncul său
E foamete, şi spaimă, şi-o ducem tot mai rău
E vremea de pe urmă, Sodoma stă să cadă
Catapeteasma lumii plezneşte ca o spadă

Azi nu mai e ruşine, nici frică de păcat
Devine tâlhăria politică de stat
În numele iubirii de oameni şi dreptate
Se minte şi se fură, se spulberă tratate
Parcă întreaga spumă de drojdie şi sânge
A veacului acesta pe frunte ni se strânge
Ce-i de făcut? Şi cine mai ştie calea bună?
Popoarele par turme pe vreme de furtună
Biserica, ea însăşi, şi-a pângărit amvonul
În trâmbiţe tuna-va curând Armaghedonul
Şi-n larma asta surdă de arme funerare
Într-un halou de flăcări stă Îngerul călare
Aduce din înalturi o veste tuturora:
Nădejdea e în Domnul! Nu disperaţi! E ora!
Cu cât mai grea-i zăbala la gura unui veac
Din crucea răstignirii noi muguri se desfac
Azi înfloreşte lemnul pe care-a stat Iisus
Cununi de lauri verde pe frunte I s-au pus
Îngenunchiaţi a rugă, smeriţi-vă trufia
E Paştele! E noaptea când a-nviat Mesia!
Încondeiate ouă cu picurări de ceară
În roşu, mov, albastru şi coajă gălbioară
Ispite ne trimite rubinul stins în vin
Împărtăşit cu frunze sfinţite de pelin
Bat clopote de aur spre slava lui Hristos
Azi nu mai moare nimeni, tot omu-i mai frumos

Îngenunchiaţi pe brazda izvorului creştin
Arsura să vi-o stingeţi la râul cristalin
E vreme pentru toate: şi pentru milostenii
Şi pentru liturghia acestei nopţi de Denii
Jur împrejurul nostru-i un câmp de lumânări
Dumnezeiască pace va fi în patru zări
Biruitor cu moartea pre moarte a călcat
Nu plângeţi! Aleluia! Hristos a Înviat!

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (14 aprilie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pace vouă!

Nicicând n-a fost un Paşte mai tragic pe Planetă
Explozii, catastrofe, nu-i pace sub măslini
E pentru prima oară când Dumnezeu regretă
Că-n lupta altor neamuri se sting mai mult creştini.

E-o fierbere ciudată, manevre militare
Mari deplasări de trupe, pe mare, pe uscat
Încep să scoată capul focoase nucleare
Azi, echilibrul lumii s-a rupt şi e păcat.

N-au învăţat, se pare, nimic din Atlantida
Şi nici din Hiroşima n-au tras nici un folos
Ne vântură neantul cu cancer şi cu SIDA
Istoria se-ascunde precum un melc fricos.

Au înflorit copacii, bat clopote de Denii
Ierusalimul, iată, de ploi a înverzit
Şi pelerini cu torţe şi scumpe mirodenii
Sosesc din toată lumea pe-acest pământ sfinţit.

Mormântul gol îmi pare că-i leagănul din care
Se-nalţă Omenirea cu braţele spre cer
Miraculoasă noapte! Ce binecuvântare!
Azi plâng cu rouă sacră şi cuiele de fier.

Miresme dulci revarsă a răstignirii cruce
O rază albăstruie aprinde lumânări
Transfiguraţi, creştinii dau buzna să apuce
Un mic crâmpei din focul sosit din depărtări.

Aici sunt toţi martirii creştini, unde-I Mesia
Toţi cei ce pentru cruce amar au pătimit
Scriptura ne învaţă: a lor e veşnicia
A celor ce se roagă-n genunchi şi s-au smerit.

Şi totuşi, ne apasă o negură pe pleoape
Pe inimile noastre un lacăt greu s-a pus
Nicicând n-a fost războiul atâta de aproape
Ne merităm bătaia cu biciul lui Iisus.

Neliniştite clipe, şi ameninţătoare
E zăngănit de săbii şi încărcări de puşti
Zăpezi ca de Sodoma cad peste pomii-n floare
Şi câinii violenţei au fost scăpaţi din cuşti.

Eu i-aş aduce-n lanţuri pe toţi conducătorii
La judecata dreaptă a Sfântului Mormânt
Toţi în genunchi să cadă, să vadă muritorii
Că-i risipeşte Domnul ca pe o pleavă-n vânt.

Şi că din cap le scoate războiul tuturora
Fiindcă Iisus pe nimeni, nicicând nu a ucis
Treziţi-vă, voi, lideri, cât nu-i târziu! E ora!
Apocalipsa este un iad de nedescris!

E Paştele! E vremea să vă aveţi ca fraţii
Cu moartea peste moarte Mesia a călcat
El cântă: "Pace vouă!" - aşa că slavă daţi-I
Osana! Aleluia! Hristos a Înviat!

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (12 aprilie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

E viu Hristos

În picuri de lumină
pământul se îmbracă
căci zorii
încep să vină
şi noaptea
stă să treacă

femeile s-au dus
să vadă iar mormântul
îl vor
dar pe Isus
căci numai El
e Domnul

dar piatra
nu e pe mormânt
e dată la o parte
şi-al vieţii Sfânt Cuvânt
nu-i
a înviat

a înviat Isus
mormântul Lui e gol
şi nu mai este Domnul
un trup
de viaţă gol

e viu Isus
a înviat
mergeţi dar
şi spuneţi ucenicilor
căci îl vor vedea în Galileea
bucuraţi-vă
căci El e cheia
vieţii
de pe acest pământ

unul singur
a mărturisit
Eu sunt Învierea şi Viaţa
şi Eu sunt
Adevărul
Isus Hristos Mesia

a-nviat
şi nu mai e-n mormânt
mormântul Lui e gol

o ploaie de lumină
îmbracă tot în jur
căci Domnul
stă să vină
la cel curat
şi pur

aveţi credinţă-n Dumnezeu
şi aveţi credinţă-n Mine
căci voi sunteţi
poporul Său
trăiţi dar viaţa
aşa cum se cuvine

căci picură
lumina dulce
pururea
să fii curat
şi soarele acum străluce
căci Domnul nostru
a-nviat

e viu Hristos
e sărbătoare
îl veţi vedea în Galileea
se-mbracă-n aur
şi Iudeea
că-n veci Isuse viu şi nu mai moare
e viu cu adevărat

o ploaie de lumină
plouă
să ai şi tu inima nouă
şi orişice
fiinţă
ce-l vrea pe Domnul
prin credinţă
Hristos a înviat

poezie de Ioan Daniel Bălan (8 aprilie 2018, Betania Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ne-a salvat

nu prin studii şi învăţătură
se nasc oameni pe pământ
ci se nasc după Scriptură
prin al Vieţii Sfânt Cuvânt

nu ştiinţa oameni face
nici măcar filozofia
ci Adevăru dacă-ţi place
îţi dă viaţa — veşnicia

a lumii învăţătură
uneori monştri crează
căutând altă alură
ea direcţia-şi gripează

nu ştiinţa e menirea
omului de pe pământ
ci sfinţenia — iubirea
voia sacră a Celui Sfânt

Evanghelia e drumul
şi astăzi spre fericire
de trăieşti aici Cuvântul
şi prin har şi prin iubire

omul doar este iubire
pentru bine şi frumos
şi nu pentru răzvlătire
împotriva Lui Hristos

căci Hristos e Creatorul
Meşterul Lui Dumnezeu
e Lumina — directorul
omului spre Tatăl Său

numai El ne dă viaţă
numai El ne dă lumină
El spre Tatăl ne înalţă
să trăim fără de vină

în Hristos şi pentru El
ferice cine trăieşte
căci al vieţii sfinte Miel
chiar pe braţe îl primeşte

doar Hristos astăzi ne cere
să fim toţi aici curaţi
nu numai doar la vedere
căci prin El am fost spălaţi

căutaţi înţelepciunea
care vine azi de sus
şi nu fiţi precum e lumea
trăiţi voia Lui Isus

nu vedeţi cum se-mplineşte
Cuvântul Acelui Sfânt
din rău lumea-n rău ţâşneşte
căci puterea i s-a frânt

puterea de curăţie
de-a trăi fără de vină
de Hristos nu vrea să ştie
nici nu vrea a Lui lumină

şi Hristos este izvorul
de lumină şi viaţă
numai El îţi prinde dorul
şi spre Tatăl te înalţă

voi încredeţi-vă-n El
în Isus Hristos Mesia
al iubirii sfinte Miel
ce dăruie veşnicia

căci numai Hristos a supus
Eu sunt Calea şi Viaţa
celui blând celui supus
Eu îi spăl de lacrimi faţa

nimeni altul n-a-ndrăznit
despre sine să susţină
căci din cer el a venit
şi-i viaţă — şi-i lumină

n-a fost nimeni pe pământ
să vorbească ca Hristos
despre Tatăl Lui Cel Sfânt
sau de oamenii de jos

El a fost în trup de om
însă ca oamenii n-a trăit
ci a fost aici erou
căci totul a biruit

întâi a fost Dumnezeu
fără pată fără vină
legat fiind — de Tatăl Său
căci Însuşi era Lumină

Dumnezeul Creator
coborât aicea jos
în toate învingător
a fost Domnul meu Hristos

la Caiafa când a fost
El ştia atât de bine
ce n-avea şi avea rost
să vorbească despre Sine

şi ce îi înfuria
dacă El mărturiseşte
Domnul toate le ştia
tăria — ce-o stăpâneşte

şi El a primit putere
chiar acolo-n Ghetsimani
căci se avea iată-n vedere
dat să fie la duşmani

nu ostaşii l-au ucis
pe Golgota răstignit
ci iubirea l-a împins
tot păcatul să fie plătit

a plătit nelegiuirea
omului de pe pământ
căci Isus era iubirea
şi Cuvântul Celui Sfânt

şi nu cuiele pe cruce
moartea iată i-au adus
ci iubirea Lui cea dulce
l-a dat morţii pe Isus

Cel ce soarele-a creat
şi atâtea mii de stele
Universu-n lung şi-n lat
şi planetele-ntre ele

nu putea doar un cuvânt
de pe cruce să rostească
şi ostaşii în mormânt
la picioare să-i trântească

ce uşor îns-ar fi fost
de pe cruce să dispară
părăsind pământul nost"
într-o clipă planetară

însă noi eram pierduţi
nu mai era mântuire
pentru oamenii cei mulţi
cu nădejde la răpire

asta l-a ţinut pe cruce
mântuirea omenirii
voia Tatălui ne aduce
pe cărările iubirii

Domnul nostru a pătit
plata pentru fiecare
şi omul e mântuit
e salvat de la pierzare

însă numai prin credinţă
dacă crede în Hristos
are-n sine biruinţă
din pierzare este scos

preţul este infinit
e viaţa Lui Isus
Mielul Sfânt şi răstignit
după cum Tatăl a spus

poezie de Ioan Daniel Bălan (10 iulie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hristos Paştele nostru!

Paştele-i Isus Hristos!

Mai e puţin şi-i sărbătoare,
Paştele-i în aşteptare,
Toţi încep cu mic cu mare,
Să pregătească multă mâncare.

Unii pregătesc sarmalele,
Ciorbe bune cu perişoare,
Ouă, miel, mici, pentru frigare,
Murături, vin, bere, băutură tare.

Alţii pregătesc şi dulciuri,
Cozonaci, torturi, şi checuri,
Cumpără şi multe sucuri,
Că sunt bune pentru greţuri.

Oare aceasta-i sărbătoarea?
Paştele este mâncarea?
Paştele este frigarea?
Distracţia, băutura, îmbuibarea?

Sărbătoarea este Sfântă!
Pe Hristos Îl reprezintă!
El e Mielul, jertfa Sfântă!
E Salvarea de mult promisă!

Paştele este Hristos!
Mielul blând, umil, milos!
De bună voie a venit jos,
Să salveze pe omul păcătos!

Pe El să-L sărbătorim!
Pe El merită să-L mărim!
Căci a fost chinuit şi asuprit!
De oameni dispreţuit şi părăsit.

El cu suferinţa era obişnuit,
Şi noi tot mai tare L-am hulit,
Crezând că este pedepsit,
Lovit de Dumnezeu şi smerit.

Păcatele noastre L-au zdrobit,
Dar prin rănile Lui ne-a tămăduit!
Căci rătăceam cu toţii ca nişte oi,
De-aceea şi-a dat viaţa pentru noi!

Cu cei răi L-au îngropat,
Când El nu avea niciun păcat!
L-au pus la un loc cu ce-l bogat,
Când pentru noi El S-a făcut sărac.

Dar în mormânt El n-a rămas,
A rupt boldul morţi şi a Înviat!
Acum suntem liberi de păcat!
Căci Isus Paştele nostru
Cu Tatăl Sfânt ne-a împăcat!

poezie de Marcu Olimpiu (13 aprilie 2020)
Adăugat de Marcu Olimpiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o noapte când iubirea...

Într-o noapte când iubirea era stea îndepărtată
Şi lumina ei în suflet, o himeră nesperată,
Iată, din văzduh răsună cânt de-o Veste Minunată
Şi-o Stea nouă înghite noaptea, când pe boltă se arată.

Iosif şi Maria bat, ca străini, din poartă-n poartă
Însă rece-i orice casă şi-omenia-i îngheţată;
Bunătatea-i vestejită, mila-i parcă sufocată,
Îndurare nu-i nici unde şi iubirea parcă-i moartă.

Dar Lumina Se coboară în sublimele-i cântări
Care umplu tot văzduhul din Înalt şi până-n zări
Şi păstorii vin la Taina Minunate-i îndurări
Care vine de Tatăl cu-ale Lui binecuvântări.

Vin şi Magii, de departe, plini de daruri, să se închine
Celui care-A fost şi Este; A venit şi iarăşi vine...
Proorociţa Îl preamăreşte glăsuind Taine divine...
Simeon, mânat de Duhul, Pruncul Sfânt în braţe-L ţine

Şi slăvind pe Domnul zice: "Slobozeşte, acum, Sfânt Tată,
În pace pe robul Tău, că-au ajuns ochii-mi să vadă
Slava şi Lumina lumii, Mântuirea Ta întrupată,
Taina din vechimi promisă şi Izbăvirea aşteptată... "

Au trecut anii şi parcă noaptea-i mai întunecată
Căci de Steaua lui Mesia, lumea nu-i preocupată!
Însă este-o sărbătoare şi mulţimi care tot caută
Forme noi de bucurie într-o fire neîmpăcată...

Timp în care Vestea Bună bate la porţi ferecate
Care-şi trag mereu oblonul şi zăvorul de păcate...
Toate Tainele divine par himere îndepărtate...
De aceea vin într-una numai zări neaşteptate!

Se apleacă frunţi semeţe sub domnia nedreptăţii
Nu-s genunchi să se aplece-n Faţa "Soarelui dreptăţii"
Nici priviri să se închine doar în cinstea Maiestăţii...
Fiecare-şi caută steaua şi-un drum al prosperităţii...

Toţi, cu frică, poartă grija măreţiei proprii – eu! –
Prea puţini mai vin cu frică la Măreţul Dumnezeu!
El e bun dar omu-i rău, asta-i cauza care-i face omului să-i fie greu
Şi necazurile, iată, i se înmulţesc mereu!

Nu se mai grăbesc păstorii, la Hristos, să se închine
Sunt prea obosiţi că-aleargă zilnic după propriul bine,
Nu mai caută nimeni Calea; Nu mai vin nici magi cu daruri,
Căci şi ei urmează steaua unor vechi şi proprii raiuri...

Doar Irozi nimicitori caută Pruncul pe pământ,
Cu gândul să nimicească tot ce-i bun, şi tot ce-i Sfânt!
Capetele de balaur ce-s descrise în Cuvânt,
Urmăresc cu spor să înghită, întreg Noul Legământ!

O, mai arată-Ţi Doamne Slava, pe cerul "lumii moderne",
Mai descoperă-ne Calea către Zările Eterne,
Mai coboară întra-le noastre, strâmte sălaşurile interne,
Care nu Ţi-au văzut Slava, şi-un loc pentru Ea aşterne!

Într-o noapte când iubirea pare stea îndepărtată
Şi lumina ei în suflet, o himeră nesperată,
Mai fă să răsune în lume "O, ce Veste Minunată!",
Să răsară-n orice suflet, O LUMINĂ ADEVĂRATĂ!

Şi, când trâmbiţa Ta sună, în acea clipă preamărită
Să vedem cu ochii noştri slava Ta nemărginită
De pe "Norul" "Judecăţii" şi-a "Răsplătirii" Cereşti
Unde-Ai hotărât Mireasa să-Ţi chemi so desăvârşeşti.

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de Sanda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângea şi Crucea însângerată

PLÂNGEA ŞI CRUCEA ÎNSÂNGERATĂ

De noaptea când pe Golgota, Crucea-Şi ducea Iisus,
Toată omenirea ştie că s-au cutremurat
Pământul şi Cerul, de -Fiu ce-a fost sacrificat
Cu voia Celui de Sus.

Dar Iisus îndura chinurile în tăcere,
Cu sângele să spele păcatul necredinţei;
Pe om să-l lumineze cu flacăra căinţei,
Prin a Sa Înviere.

De mila Lui lăcrima Crucea însângerată,
Când spinii rugului Îi răneau fruntea divină,
Iar El chema pe Dumnezeu, în Duh Sfânt să vină,
Să-i curme crudă soartă.

Doar strigăt din rugăciunea Maicii se auzea
Peste întreaga suflare de la Pământ la cer,
Că numai Tatăl ştia de-al Învierii mister,
Când Iisus Hristos murea.

Dar în miez de noapte, Lumină din Cer coboară
La Mormântul Sfânt, pentru suflarea omenească;
Iar prin minune, credinţa sfântă să renască
Pe lacrimă de ceară.

Suflate păcătoase din Iad le-a eliberat
Iisus, când cu moartea trupească a plătit tribut;
Că Dumnezeu şi Tatăl pe om l-a iubit mai mult,
Iar pe Hristos L-a-nviat!

14 septembrie, Înălţarea Sfintei Cruci
Din vol."La poarta Divinităţii"
Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din Poezie ortodoxă (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina din Infinit

cinste slavă şi mărire
Lui Isus Cel răstignit
care iată din iubire
pentru noi El a murit

pentru noi şi-a dat viaţa
sus pe cruce la Calvar
şi scuipată i-a fost faţa
să ne dea viaţa-n dar

cinste slavă şi onoare
îi aducem Lui Mesia
şi-i cântăm cu-nflăcărare
căci ne oferă veşnicia

pentru noi Isus şi-a dat
şi viaţa şi Fiinţa
când la moarte condamnat
i s-a dat atunci sentinţa

fără pată fără vină
El viaţa şi-a trăit
a fost unica Lumină
ce nouă s-a dăruit

doar Isus cel acuzat
de preoţi şi farisei
a trăit fără păcat
printre oamenii cei răi

căci doar El era iubirea
al vieţii Creator
ce-a trăit neprihănirea
chiar sub ochii tuturor

numai El a îndrăznit
să susţină că-i Viaţa
Lumina din Infinit
ce străluce dimineaţa

n-a fost nimeni pe pământ
ca şi El ca să susţină
că e Fiul Celui Sfânt
şi trăieşte fără vină

doar Isus Hristos Mesia
pe Tatăl ni l-a descris
căci El este bucuria
de-a intra în Paradis

Tatăl vrea ca omenirea
mântuirea s-o primească
şi să guste fericirea
sus în Slava Lui cerească

şi Hristos l-a înălţat
pe Tatăl dându-i onoare
Isus doar l-a lăudat
cinstind Numele Lui Mare

altul nimeni n-a vorbit
de Tatăl ca şi Isus
nimenea nu l-a slăvit
ca şi Fiul Lui supus

nici David nici Moise chiar
n-au vorbit de Dumnezeu
ca şi Mielul din Calvar
căci El este Tatăl Său

doar Isus în mod real
pe Tatăl l-a cunoscut
când pe-al vieţii veşnic val
ambii omul l-au făcut

din pământ şi din lumină
şi din apă şi din vis
să trăiască fără vină
omul chiar în Paradis

Isus doar ne e menirea
şi Iubirea din Cuvânt
prin El noi neprihănirea
o avem jos pe pământ

El pe braţe ne-a luat
când murise sus pe cruce
pentru al meu şi-al tău păcat
în rai să ne poată duce

El păcatu-a ispăşit
şi pedeapsa ne-a iertat
când pe Golgot-a murit
şi noi inima i-am dat

Tatăl Sfânt a hotărât
ispăşirea şi iertarea
omul iarăşi mântuit
să trăiască îndurarea

glorie Lui Dumnezeu
slavă-i fie Lui Mesia
căci acum prin planul Său
ni se oferă mântuirea

mulţumesc o Tată Sfânt
mulţumesc Isus iubit
căci eu astăzi prin Cuvânt
sunt pe veci dar mântuit

poezie de Ioan Daniel Bălan (4 ianuarie 2019, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La vreme

La vreme, Domnul trimite înger de lumină
să-ţi picure pe gene clipiri suave, dulci…
când oboseala zilei şi grija cea de mâine
întârzie odihna cu teamă de năluci.

La veme, Domnul trimite binecuvantate ploi,
peste ogorul negru o bură tremurândă.
La vreme e-o primavara în straie tot mai noi.
La vreme mieii zburdă şi ciocârlia cântă.

Nu te teme de valurile vieţii izbitoare,
în fiecare greu e-o pronie cerească,
când Tatăl Sfânt în mâna Sa te are,
nu-i vrabie să cadă, nu-i păr să se clintească.

La vreme, Domnul te scoate la liman,
când marea se răzbună şi se frământă valul.
La vreme, se răceşte şi lava din vulcan,
se linisteşte marera şi se arată malul.

De arde Cuvântul Său veşnicind iubire,
nu-i loc de-ngrijorare, nici cumpatul să-l pierzi.
Când Harul Sfânt dă gândului tărie,
de ziua cea de mâine să nu te-ngrijorezi.

De trimite Domnul pildă de-ntărire:
pasarea mănâncă, deşi n-a semănat…
Crinii se-mbracă în haine tot mai fine –
E vremea să te bucuri…Ce dar minunat!

poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creştine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recviem pentru Hristos (sonet)

RECVIEM PENTRU HRISTOS
(sonet pătimirilor)

Tot mai pustiu este dealul Golgota,
Ce aminteşte de Hristos pe Pământ,
De Harul Său şi sânge în pocal sfânt,
Pentru ucenicii pe care-i iubea.

Răsună ecouri în Sfântul Mormânt,
Până află toată creştinătatea
Că Mântuitorul a învins moartea
Şi a înviat, spre un nou Legământ.

Se-aud cântări din Scripturile Sfinte,
Când heruvimii Îi cântă Prohodul
Lui Mesia dezbrăcat de veşminte.

În ceruri se întruneşte Sinodul
Să dăruiască celor din morminte,
Viaţă veşnică prin Mântuitorul.

30. 04. 2021
Maria Filipoiu

sonet de Maria Filipoiu din Poeme îndumnezeite (30 aprilie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca Isus din Nazaret

Nu pe-a mea înţelepciune
Eu viaţa îmi zidesc
Ci pe-a Lui Isus Sfânt Nume
Lui fiinţa-i dăruiesc

Prin credinţa în Hristos
Îmi zidesc mereu fiinţa
Şi eu umblu aici jos
Trăind viaţa şi credinţa

Numai El este lumina
Care ni s-a dăruit
Să ne fie-ntodeauna
Comoară şi mărgărit

Nu-i nimeni în Univers
Ca Isus din Nazaret
El de Tatăl cel ales
Să ne dea la viaţă drept

Numai El e îndurarea
Viaţa fără de hotar
El e Uşa şi salvarea
Fericirea dată-n dar

Doar Isus e Adevărul
Stânca vie a mântuirii
El în viaţă ne e ţelul
Domnul vieţii şi-al iubirii

Numai El şi azi ne ţine
Curaţi sfinţi şi fără pată
Să trăim cum se cuvine
Fii ai veşnicului Tată

Nu pe-a mea înţelepciune
Mă reazim pe acest pământ
Nici pe vr-un lucru din lume
Ci pe-al vieţii Sfânt Cuvânt

În Hristos eu mă încred
El îmi este Domn şi Mire
De aceea nu mă pierd
Căci Isus este iubire

Mâna Lui doar mă conduce
Şi viaţa îmi oferă
Chiar prin jertfa de pe cruce
Să trăiesc o nouă eră

Căci Hristos îmi e comoară
Aici cât eu mai păşesc
El la ape mă coboară
Numele să i-l cinstesc

Nimeni nu mă înţelege
Şi nu-mi face viaţa vis
De sine ca să mă lege
Ca să intru-n Paradis

Doar Isus Hristos Mesia
El mă leagă şi mă ţine
Să îmi fie bucuria
Şi viaţa care vine

Nu e nimeni nici n-a fost
Altu pe acest pământ
Să fie omului rost
Să-i dea viaţă-n cerul sfânt

Nimenea n-are putere
Decât Mesia — Hristos
Să ne ducă-n alte sfere
Sus în cerul glorios

Doar Hristos este viaţa
Harul sfânt al vieţii noi
El ne spală dimineaţa
Şi prin rouă şi prin ploi

Unde-i Isus e lumină
Dar Hristos unde lipseşte
Plini sunt oamenii de vină
Căci nimic nu-i curăţeşte

Prin Isus suntem spălaţi
De păcat — nelegiuire
Doar prin El suntem curaţi
Şi-avem pace — mântuire

Numai El ne-ntinde mâna
Martorul cel Credincios
Ne dă harul şi lumina
Domnul Vieţii — El Hristos

El ne ţine şi ne leagă
Numai de a Sa Fiinţă
Să trăim viaţa-ntreagă
Prin iubire şi credinţă

Nu mai e nimeni sub soare
Să ne ajute ca Hristos
Toţi în Numele Lui mare
Să trăim aici frumos

Doar Hristos ne e menirea
Harul sfânt al vieţii noi
Ce ne dă nepriănirea
Şi-a vieţii sfinte ploi

Numai El ne înţelege
Să fim sare şi lumină
El viaţa ne-o alege
Ca pe palme să ne ţină

În Isus şi pentru El
Viaţa nostră o trăim
Pe-al vieţii veşnic Miel
Pururea noi îl cinstim

Evanghelia Lui vie
Ne este doar Îndreptar
Şi cu ochii-n veşnicie
Ne zidim prin al Lui har

Căci Isus e îndurarea
Şi lumina mântuirii
Numai El este salvarea
Din prinsoarea crud-a firii

Tatăl Sfânt doar ni l-a dat
Ca Domn şi Mântuitor
Fie-n veci glorificat
Al nostru veşnic Păstor

Fie-i slavă şi mărire
Tatălui din veşnicie
Căci în marea Lui iubire
Ne dă viaţa veşnic vie

Glorie dar Lui Mesia
Cântă-i Mirelui cel Sfânt
El ne este bucuria
Al Lui Dumnezeu Cuvânt

Slavă cinste şi onoare
Tatălui şi Lui Hristos
C-am primit şi noi salvare
S-avem cerul glorios

Şi cu Domnu vom trăi
Pe pământ şi-n veşnicie
Noi copii doar îi vom fi
Cinstea salva — a Lui fie

Să-i aducem dar mărire
Celui Sfânt şi Prea Înalt
Căci în marea Lui iubire
Chiar pe Fiul Lui ne-a dat

Laudă dar Lui Mesia
Cu toţi azi să îi cântăm
Căci ne oferă-mpărăţia
Haideţi fiinţele să-i dăm

poezie de Ioan Daniel Bălan (19 mai 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea Luminii

Pe Calea Luminii s-aprind lumânări,
Candele cu flacăra spre nalt
Şi ochii noştri parcă-s stele-n rugi
Când mergem la biserica din sat.

Iubirea prinde aripă de ceară,
Crucea ni-i în gând, bătută-n cuie
Prin palmele şi coastele de Sfânt
Ce lumea către dreapta Domnului o suie.

Miroase-a pască şi a cozonac,
Mieii au pierdut visul de ţâţe,
Mama potcoveşte ouăle de zor,
Stelele se macină sub coajă de tărâţe.

Mă-mbogăţesc în îngeri şi-n credinţă
Şi merg pe sfârcul veacului în trap,
La toţi vă spun: "Hristos a înviat!"
La pieptul Lui cu voi vreau să încap

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-a fost nimeni şi nu este

Ca Isus Hristos Mesia
N-am găsit nicio fiinţă
Să-mi aşeze bucuria
În inimă prin credinţă

N-am găsit pe nimeni chiar
Fiinţa să-mi îmbălsămeze
Ca prin dragoste şi har
Sus pe stâncă să m-aşeze

N-a fost nimeni şi nu este
Asemenea cu Hristos
Să suie a vieţii creste
Dar trăind aşa frumos

Nimenea nu a iubit
Omenirea ca şi El
Pân" pe cruce răstignit
Al Lui Dumnezeu Sfânt Miel

Ca Isus Hristos Mesia
Nimenea nu a vorbit
Despre Tatăl— veşnicia
Ce Însuşi ne-a dăruit

N-a fost nimeni pe pământ
Pe Tatăl să îl descrie
C-al Lui Dumnezeu Cuvânt
Coborât din veşnicie

El ne-a spus că Tatăl Său
El iubeşte omenirea
Şi vrea omul din ce-i rău
Să-i ofere izbăvirea

De aceea l-a trimis
Pe Fiul Său jos în lume
Ca să-l ducă-n paradis
Pe cel care se supune

Pe cel care prin credinţă
Vrea să fie-n veci curat
Îi oferă biruinţă
Căci prin sânge e spălat

Ca Hristos nimenea nu-i
Nici în cer nici pe pământ
El e Fiul Omului
Al Lui Dumnezeu Cuvânt

Ca Isus din Nazaret
Nu există vreo fiinţă
Să trăiască aşa de drept
Viaţa asta-n biruinţă

Singurul ce-a biruit
Aici orişice-ncercare
Este Mielul răstignit
Ce ne oferă aici iertare

Numai El s-a ridicat
Mult deasupra tuturora
Şi-n lumină s-a-mbrăcat
Arătându-ne-aurora

A trăit ca nimeni altul
Niciun om cum n-a mai fost
Străpungând însuşi înaltul
A dat omului un rost

Numai El ne-a învăţat
Pe vrăşmaş să îl iubim
Din sufletul cel curat
Şi aşa— să-l biruim

Biruind rău prin bine
Viaţa nouă s-o trăim
Aplicând-o la oricine
Fii ai Tatălui să fim

Isus e Lumina lumii
Însuşi El a susţinut
Sub privirile mulţimii
Căci pe oameni i-a iubit

Numai el este iubirea
Omului care s-a dat
Să ne aducă mântuirea
Şi un suflet nou curat

În lumină eşti lumină
Chiar în noapte noi să fim
Ca pe braţe să ne ţină
Mitrele ce îl iubim

Despărţiţi de jugul lumii
Însă nu de-a Lui Hristos
Pe aripa-nţelepciunii
Vrem viaţa cu folos

Ascultând azi de Mesia
Ca El vrem ca să umblăm
Să ne ofere veşnicia
Noi viaţa să i-o dăm

Ca Isus nimenea nu-i
Nici în cer nici pe pământ
Vrem de aceea harul Lui
Chiar şi robi în cerul sfânt

poezie de Ioan Daniel Bălan (18 noiembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatăl şi Isus

Singura nădejde vie
Numai Tu Isus ne eşti
Să intrăm în veşnicie
Sus în slăvile cereşti

Singura cărare sfântă
Numai Tu ne-ai arătat
Să ajungem sus la nuntă
Cu un suflet nou—curat

Nimeni Doamne n-a-ndrăznit
Să susţină ca şi Tine
Că eşti viaţa-n Infinit
Şi-o poţi da la orişicine

Cine ascultă şi primeşte
Sfânta Ta învăţătură
Şi mereu îşi curăţeşte
Viaţa lui şi-a lui făptură

Cel ce e nevinovat
De a lumii mari păcate
Şi-şi vrea sufletul curat
Depărtându-se de moarte

Prin credinţa ce ne-ai dat
În Fiinţa Ta Divină
Să cântăm neîncetat
Trăind numai— în lumină

Tu eşti singura Fiinţă
Ce-ai trăit pe acest pământ
De har plin şi de credinţă
Ne-ai vorbit de Tatăl Sfânt

Şi ne-ai spus că ne iubeşte
Şi ne vrea să fim ai Lui
Dacă omu-i dăruieşte
Inima din pieptul lui
........

Tatăl Sfânt ne-a înţeles
Grava nostră neputinţă
Şi pe Isus l-a trimes
Să ne-mbrace în credinţă

Astfel dar cine s-ncrede
În Isus Mântuitorul
Viaţa-n sine nu o pierde
Căci El e Izbăvitorul

Tatăl Sfânt ne dă odihnă
Doar prin jertfa Lui Hristos
Dac-o viaţă fără vină
Ne luptăm să trăim jos

Şi spre viaţa viitoare
Tot mai mult de aici privim
Spre Isus al nostru soare
Din inimă să-l iubim

Tatăl Sfânt ne înţelege
Şi ne ştie ce sântem
Ne scapă de foc şi Lege
Domn pe Isus de-l avem

Astfel dar cu bucurie
El ne dă împărăţia
Dacă noi în veşnicie
Trăim sfântă— curăţia

Cel Prea Înalt ne vrea curaţi
Fără pată— fără vină
De Hristos să fim spălaţi
S-avem parte de odihnă

Tatăl Sfânt doar l-a trimis
Pe Isus ca să ne ia
Să ne ducă-n Paradis
Viaţă sfântă să ne dea

Şi Hristos i-a dat onoare
Celui Sfânt şi Prea Înalt
Nimeni cum aici sub soare
Să-i dea nu a acceptat

Nimeni n-avea cunoştinţă
Pe Tatăl să în cinstească
Ca a Lui Hristos Fiinţă
Până-n patria cerească

Domnul Isus l-a-nălţat
Pe Tatăl mai sus de toate
Şi El l-a glorificat
Şi în viaţă şi în moarte

Căci Isus este iubirea
Şi tot ce s-a dăruit
El este neprihănirea
Celui care l-a primit

Pe pământul plin de ură
De păcat— nelegiuire
Doart a Lui învăţătură
Ne cere neprihănire

O viaţă în lumină
De Tatăl să ascultăm
Să trăim doar fără vină
Pururi cinste să îi dăm

Aşa Isus ne-a-nvăţat
Să fim sare şi lumină
Celui Sfânt şi Prea Înalt
Să-i dăm viaţa fără vină

La Tatăl nimeni nu poate
Să vină decât prin Mine
Eu sunt Uşa dinspre moarte
Viaţă pentru— orişicine

Cine ascultă şi păzeşte
Azi porunca Lui Divină
Pe noi iată ne primeşte
Căci viaţa-i o lumină

Eu cu Tatăl vom veni
Şi cu el Noi vom cina
Pe veci oaspeţi îi vom fi
Şi viaţă îi vom da

Tatăl Sfânt este mai mare
El e singurul stăpân
Ce puterea toată-o are
Veşnic pe orice tărâm

Numai El vremea o ştie
Şi timpu-i e cunoscut
Din a Lui împărăţie
Şi din tot ce s-a făcut

El decide— hotărăşte
Orice vrea în Univers
Şi pe oameni îi primeşte
După calea ce-au ales

Înaintea Lui se-nchină
Îngerii din ceruri toţi
Cel Prea Înalt e o lumină
Ce s-o vezi ca om nu poţi

El e punctul principal
Din imensul Infinit
Căci numai dup-a Lui plan
Tot ce este s-a-ntocmit

De la El pornit-au toate
Îngeri stele şi pământ
El e dincolo de moarte
Onorat şi pururi Sfânt

El a dat miez şi viaţă
Planului de întocmire
A tot ce azi se înalţă
Şi ne umple de uimire

Oriunde noi ne uităm
Şi în cer şi pe pământ
O splendoare larg-avem
Din lucrarea Celui Sfânt

Toate sunt doar inovaţii
Ale Celui Prea Înalt
Şi ele-i aduc ovaţii
Nimănui cum nu s-a dat

Glorie cinste onoare
Tatălui din cerul Sfânt
Pentru apmpla Lui lucrare
Ce-o vedem şi pe pământ

Cinste slavă şi mărire
Veşnică Celui Prea-Nalt
Îi cântăm cu mulţumire
Fie pururi lăudat

El e singurul ce are
Peste toate stăpânirea
Lumilor nemuritoare
E puterea şi iubirea

El pe Isus ni l-a dat
Viaţă nouă să ne fie
S-avem sufletul curat
Să intrăm în veşnicie

Tatălui cel Sfânt din cer
Îi aducem toţi onoare
Din lumea celor ce pier
Căci e Viaţă şi salvare

poezie de Ioan Daniel Bălan (11 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghetsimani - grădină

a fost odată o grădină
şi ea prin veacuri a rămas
în care veşnica Lumină
gosi în ea un scurt popas

a fost odată o grădină
în care Domnul cu amar
cu faţa Lui cea de lumină
vedea sfârşitul pe Calvar

o Ghetsimani grădină neuitată
în care Domnul s-a rugat
cu Faţa Lui înspăimântată
căci jugul greu l-a-mpovorat

Ghetsimani — grădină înflorită
de atâtea lacrimi şi durere
în tine Fiinţa cea iubită
n-a găsit o mângăiere

în tine a stat chiar Creatorul
îngenunchiat strigând la Tatăl
ca El să-i fie ajutorul
să pună suferinţei capăt

Acel ce ne-a creat din lut
cu mâini gingaşe de lumină
în tine Domnul a zăcut
cu Fiinţa de chinuri plină

grădină sacră cu măsline
cu strigăte ce se-nălţară
spre cer odată chiar din tine
pe-a rugăciunii sfântă scară

aici rămâneţi El le-a spus
uncenicilor cu faţa întristată
Eu mai departe a spus Isus
alerg să strig — la Sfântul Tată

şi sudoarea i s-a prefăcut
ca nişte picuri mari de sânge
pe acolo Domnul a trecut
doar singur moartea — a învinge

cât de amar i-a fost în noapte
acolo Domnu-n rugăciune
înălţa a Sale şoapte
sus spre cer pentru-o minune

căci El atâtea a făcut
şi pe atâţia i-a salvat
chipul Său însă de lut
parc-a fost abandonat

dacă este cu putinţă
Doamne-nlătură paharul
însă Tată a Ta voinţă
să se facă cu Calvarul

Tată toţi m-au părăsit
adormiţi plini de-ntristare
Eu te strig azi chinuit
în sudoarea Mea cea mare

Tată — înspre Tine strig
de aicea din grădină
deşi iată este frig
îmi arde a Mea Inimă

căci Viaţa-mi s-a sfârşit
Eu trebuie să plătesc
omul veşnic mântuit
să fie Tată Ceresc

prea amar este Calvarul
Tată drag acum te rog
de se poate — înlătură paharul
păcatele să nu port

totuşi Doamne voia Ta
să se facă pentru Mine
pe Tine a Te-asculta
vreau o Tată şi-n suspine

vai durerea cum se suie
înspre cerul infinit
şi Hristos cum vrea să-i spuie
totul Tatălui iubit

o grădină cu măsline
cum în tine s-a scăldat
Domnu-n rugă şi suspine
pentru al meu cumplit păcat

El era curat şi sfânt
noi eram cei vinovaţi
condamnaţi pe acest pământ
toţi să fim executaţi

căci noi am păcătuit
şi-am călcat porunca sfântă
şi Domnu iat-a venit
pentru a noastră grea osândă

morţii daţi pentru vecie
noi am fost cu toţi sortiţi
despărţiţi pentru vecie
de Tatăl şi toţi cei sfinţi

numai Isus dar putea
să ne ia pe veci povoara
plătind El cu Viaţa Sa
şi să sufere ocara

de aceea El Hristos
a văzut întreg păcatul
omului cel păcătos
dar nimeni nu era altul

decât El ca să îl poarte
să-l plătească pe Calvar
şi să treacă apoi prin moarte
pe drumul cel mai amar

nimenea n-a fost în stare
decât numai El — Isus Mesia
prin moarte atunci salvare
să ne ofere — veşnicia

de aceea-n chinuri grele
Domnu s-a rugat în Ghetsimani
văzând oştile rebele
cu atâţi de mulţi duşmani

Ghetsimani grădină iscodită
de atâtea amintiri
ne-ai fost nouă sorocită
prin mulţimi de-nchipuiri

Tatăl drag din cerul sfânt
un înger El a trimis
să-ntărească al Său Cuvânt
să-mplinească ce e scris

El să fie jertfa vie
pentru întreaga omenire
omul iar în veşnicie
să ajungă prin iubire

prin credinţa în Hristos
şi trăind în ascultare
în Isus deplin folos
el să aibă pe cărare

şi Domnul fu întărit
ca să ia povoara lumii
pe Golgota răstignit
sus pe Dealul Căpăţânii

cum Isus să-ţi mulţumesc
c-ai luat povoara noastră
Numele să ţi-l slăvesc
până-n zarea cea albastră

Doamne ne plecăm genunchii
Ţie Isus ne-nchinăm
şi-ţi dăm inima rărunchii
fiinţa-ntreagă noi îţi dăm

eu te laud Tată Sfânt
şi ţi-aduc azi mulţumire
căci Isus al Tău Cuvânt
ne-a dat nouă mântuire

prin El doar s-au împlinit
prorociile din Carte
Domnul nostru a plătit
vina noastră chiar prin moarte

şi moartea a biruit
lumea-ntreagă şi păcatul
Mielul Sfânt şi proslăvit
îl cinstim în tot înaltul

ne plecăm Isus acum
şi-ţi aducem închinare
căci viaţă ne eşti — drum
şi pe veci Doamne salvare

Tu ne dai împărăţia
fii şi fice toţi să fim
moştenind dar veşnicia
pururi să te proslăvim

slavă cinste şi onoare
Mesia căci ne-ai salvat
dându-ne a Ta iertare
pe veci ne-ai răscumpărat

venim dar şi-ţi mulţumim
Tată Sfânt astăzi din cer
Numele ţi-l proslăvim
unde atâţia-n valuri pier

glorie în veşnicie
Tată Sfânt şi-n veci iubit
căci a Ta împărăţie
prin Hristos ne-ai dăruit

poezie de Ioan Daniel Bălan (10 noiembrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liturghia regăsirii

(vizita papei Ioan Paul al II-lea)

Vizita istorică,
Liturghia regăsirii,
Triumful credinţei,
Speranţă, toleranţă, unitate,
Papa, sărutând pământ românesc,
Recunoscător înaintea lui Dumnezeu
Pentru călătoria apostolică
Pentru Providenţa divină
Pentru stabilirea raporturilor ecleziale
Pentru prietenia folositoare poporului lui Dumnezeu
Pentru deschiderea unui anotimp de colaborare
Pentru credinţă şi spranţă
Papa Ioan Paul al II-lea a spus:

"Har vouă şi pace de la Dumnezeu
Tatăl nostru şi de la Domnul nostru
Iisus Hristos."

Aşa începe primăvara speranţei
În Grădina Sfântă a Maicii Domnului
Unde pe stânca tare a Evangheliei
România îşi întemeiază viitorul
Cu ajutorul lui Iisus Hristos
Spre a fi o naţiune prosperă
Pe pământul roditor de bine.

poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirile

Motto: "N-ai cum să te pierzi, şi nici să greşeşti
Dacă în inima ta pe Iisus Îl primeşti"...

Fericit omul bun, şi frumos, şi curat
Iisus Hristos şi pentru el S-a rugat

Pe Muntele Măslinilor şi pe Cruce
În urletele gloatei năuce.

Fericit cel ce pierde totul în viaţă
Avere, trufie măreaţă –

Dar nu şi credinţa în Domnul Iisus
Care pe toţi ne iubeşte nespus.

Fericită femeia ridicată de îngeri la stele
Din mocirla păcatelor grele.

Ea trupul şi sufletul şi-a pângărit
Dar totul se iartă, fiindcă s-a pocăit.

Fericiţi sunt acei care dau la sărmani
Un blid de mâncare, o haină sau bani.

Nu-i lăsaţi cu mâna întinsă şi goală
Ei vă judecă aspru, cu lacrimi şi boală.

Nimic nu vă costă să faceţi un bine
Înmuiaţi-vă inima, nu vă fie ruşine.

Iisus nu vrea jertfă, ci milă ne cere
Iar mila e-un veşnic izvor de putere.

Fericiţi cei ce se roagă la pronia cerească
Nu să ceară ceva, ci să mulţumească.

Tatăl Ceresc nu primeşte petiţii
Ca un funcţionar la ghişeu, vanitos şi ros de ambiţii.

El ştie prea bine ce ne lipseşte
Nici o viaţă nu se termină în coadă de peşte.

Totul e limpede pentru Judecătorul Suprem
Eu ştiu cum lucrează, mă smeresc şi mă tem.

Fericit cel ce-n zori de zi se trezeşte
Şi păsările cerului, cu mâna lui, le hrăneşte.

Îşi împarte cu animalele pita
Căci ochiul stăpânului îngraşă vita.

Le adapă, le vorbeşte cu drag
Cheamă şi-un doctor, de-i vreun câine beteag.

Apăraţi vietăţile firii de rele
Poarta Raiului or să vi-o deschidă doar ele.

Acei ce ucid, sau torturează animale
În lumea de apoi vor avea parte de chinuri infernale.

Fericiţi şi acei care zilnic cinstesc
Pe mama şi pe tatăl lor pământesc.

Nici pe dinainte să nu le treacă
Din chipurile lor – icoane să facă.

Să-şi iubească şi copiii daţi de Dumnezeu Sfântul
Pentru a se înmulţi şi a umple Pământul.

Fericiţi şi de-a pururi binecuvântaţi
Fie aceia care sunt oameni adevăraţi.

Cei care au bun-simţ şi onoare
Cei cu caracter nobil şi tare.

Fugiţi de lichele, ocoliţi pe nebuni
Nu staţi cu gura căscată la moara lor de minciuni.

Iar dacă vrăjmaşul încă nu se dă dus
Puneţi mâna pe bici, la fel ca Iisus.

Nu-i contra Bibliei, sau dacă-i păcat
Vi se iartă, că mult aţi răbdat.

Fericiţi chiar şi cei nefericiţi
Fiindcă Domnul aşa ne încearcă, să ştiţi.

Iar după o grea întristare
Negreşit, vine răsplata cea mare.

Fericiţi cei ce mor şi se duc la cei dragi
Călăuziţi de o stea, precum biblicii Magi.

Atunci, ca-ntr-o pictură renascentistă
Vor înţelege că moartea, de fapt, nu există.

Că lumea în care intrăm e mai bună
Şi-n ea nu e loc de păcat şi minciună.

Ferice de cei care cred cu ardoare
Că Dumnezeu nu a făcut nimic la-ntâmplare.

Aceste cuvinte să le citiţi
Duminica, după ce la biserică vă spovediţi.

Când clopote plouă cu aur de sus
Bucuraţi-vă! – spune Domnul Iisus.

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (2 mai 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împletiţi doar în lumină

harul Sfânt al Lui Hristos
iată şi azi ne învaţă
să trăim aici frumos
chiar din zori de dimineaţă

curaţi sfinţi şi în lumină
viaţa nouă s-o trăim
cu toţi să fim fără vină
pe Tatăl să îl cinstim

asta-i noua-nvăţătură
omenirii ce s-a dat
prin lumina din Scriptură
omul să fie curat

nu păcat — nelegiuire
nu minciună — ci-Adevăr
străpunşi toţi azi de iubire
Hristos să ne fie ţel

în lumina mântuirii
toţi să fim astăzi zidiţi
nu în plasa rea a firii
ci fiind cu toţii sfinţi

harul Tău Isus îl vrem
şi lumina Ta cea Sfântă
pe veci doar să te urmăm
să intrăm în cer la nuntă

Evanghelia iubirii
noi o vrem ca îndreptar
pe cărarea mântuirii
cu Hristos Mire şi dar

îndurarea Lui Hristos
o vrem pârghie în veşnicie
ce-i curat şi e frumos
pururi ţintă să ne fie

nu ce nouă azi ne place
ci ce-i place Lui Hristos
căci El e doar viaţă — pace
Domnul vieţii — venit jos

nu păcat — nelegiuire
ci sfinţenie — lumină
şi nu vrem a nostră fire
ci Hristos ca să ne ţină

cum viaţa ne-a trasat
Creatorul nostru Sfânt
nu vrem fire şi păcat
ci Isus şi-al Lui Cuvânt

împletiţi doar în lumină
noi lumină doar să fim
o viaţa fără vină
ca noi toţi să ne sfinţim

cum Hristos a hotărât
noi să ne trăim viaţa
ca zăpada azi încât
să ne lumineze faţa

pe Hristos îl vrem drept lege
şi aici să-mpărăţească
de Adevăr ca să ne lege
până-n patria cerească

Lui ne vrem pe veci supuşi
să-mplinim tot ce ne spune
căci de El am fost aduşi
chiar şi în această lume

în Hristos şi pentru El
vrem viaţa s-o trăim
în al Domnului sfânt fel
ca pe veci ai Lui să fim

glorie dar Lui Mesia
slavă-i fie Lui Hristos
căci El este veşnicia
şi viaţa cu folos

poezie de Ioan Daniel Bălan (22 septembrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fie-vă Hristos dar soare

Domnul să vă binecuvinteze
Pe-a Lui braţe să vă ia
Sus pe stâncă să vă aşeze
Prin Duhul să vă-nştinţeze
Că sunteţi mireasa Sa
Viaţa sfântă să vi-o dea

Să vă dea Hristos lumina
Şi Cuvântul Lui cel Sfânt
Ca voi să primiţi cununa
Să-l urmaţi întodeauna
Cât veţi fi pe acest pământ
Să-mpliniţi al Lui Cuvânt

Domnul să vă ia pe braţe
Viaţa nouă s-o trăiţi
Şi prin Duhul să vă-nalţe
Cu-a Lui mână să vă-nhaţe
Toţi copiii Lui să fiţi
Oameni noi astăzi şi sfinţi

Pe cărarea mântuirii
Duhul Sfânt să vă conducă
Lumina neprihănirii
Şi puterile iubirii
În lumină să v-aducă
Drumul când vi se încurcă

Fie-vă Hristos dar soare
Şi ajutor în veşnicie
Să umblaţi pe-a Lui cărare
Prin iubire şi-ndurare
Domn pe veci El să vă fie
Să vă dea cununa vie

Hristos dar în al Său Nume
Să vă pună sus pe stâncă
Să vă ia cu-o rugăciune
Cum Cuvântul sfânt vă spune
Şi în dragostea adâncă
Să vă dea viaţa încă

Fie-vă cărarea vieţii
El Hristosul şi Mesia
Chiar din zorii tinereţii
Şi din roua dimineţii
Să vă fie bucuria
Şi de asemeni veşnicia

Prin Hristos şi al Lui Nume
Tatălui — copii să-i fiţi
Cum Cuvântul viu vă spune
Îmbrăcaţi în astă lume
Oameni noi să deveniţi
Şi mereu să vă sfinţiţi

Evanghelia cea sfântă
Să vă fie dar lumină
Îngerii din cer cum cântă
Să îi auziţi la nuntă
Mirele când o să vină
Chiar în slava Lui Divină

Înţelegeţi dar Scriptura
Şi trăiţi azi prin credinţă
Dăruindu-vă făptura
După sfântă-nvăţătura
Căci a voastră biruinţa
E a Lui Isus Fiinţă

Luminaţi de-a Lui lumină
Prin Hristos dar să trăiţi
Ca să n-aveţi nicio vină
El pe palme să vă ţină
A Lui fraţi pe veci să fiţi
Veşnicia s-o primiţi

Fiţi de aceea o cântare
Numele să-i onoraţi
Prin dragoste şi-ndurare
Să-l cinstiţi dar fiecare
Fiinţa voastră să i-o daţi
Pururea fiindu-i fraţi

Prin credinţa în Hristos
Viaţa aici ni se oferă
Un trai scump şi de frumos
Ca să trăim cu folos
Cu toţi dar în noua eră
Inima cum azi ne speră

Noi să fim mărgăritar
Pentru Cine ne-a creat
Viaţa nouă aici prin har
Să ne fie unic dar
Şi al nostru duh curat
Să fie un nestemat

Prin Hristos şi pentru El
Viaţa noastră s-o trăim
Harul Lui Emanuel
Să ne fie unic ţel
Pururea să îl iubim
Pe Hristos şi-a Lui să fim
07-01-20120 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recviem pentru Hristos (sonet)

Recviem pentru Hristos
(sonet pătimirilor)

Tot mai pustiu este dealul Golgota,
Ce aminteşte de Hristos pe Pământ,
De Trupul frânt şi Sânge în pocal sfânt,
Din vremea când cu ucenici lua Cina.

Răsună ecouri la Sfântul Mormânt,
Până află toată creştinătatea
Că Mântuitorul a învins moartea
Şi a înviat pentru nou Legământ.

Se-aud cântări din Scripturile Sfinte,
Când heruvimii Îi cântă Prohodul
Lui Mesia dezbrăcat de veşminte.

În ceruri se întruneşte Sinodul,
Să dăruiască celor din morminte
Lumina vieţii, fredonând triodul.

Maria Filipoiu

sonet de Maria Filipoiu din Sonete Pascale (24 aprilie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciudăţeniile iubirii Domnului Hristos

(Ioan 11,6)

Cine vrea să înţeleagă tainele lui Dumnezeu
Trebuie să fie gata la tot pasul şi mereu,
Să găsească în Scriptură comportări tare ciudate,
Ale căror înţelesuri sunt total contrariate.
Cine însă rabdă criza şi aşteaptă cu răbdare
Va primi lumină sfântă, har şi binecuvântare.

Haideţi să vedem acuma un aspect foarte ciudat
Al împrejurării-n care Lazăr a fost înviat.
Surorile trimit vestea că cel pe care-1 iubea,
Era greu bolnav şi-L roagă să vină a-1 vindeca.
Iar Cuvântul precizează că Isus iubea la fel
Şi pe Marta şi Maria, cari erau surori cu el.
Acum luaţi, vă rog, aminte: după ce citim întâi
Că Isus iubea pe Lazăr şi pe surorile lui,
Atunci când primeşte vestea că Lazăr era pe moarte,
Nu dă nici un semn de grabă, ci rămâne mai departe
Încă două zile-n locul unde ucenicii Lui
Făceau slujba botezării în apa Iordanului.

Doamne, cum să înţelegem că iubeşti neţărmurit
Un om care-1 laşi să moară în durere chinuit?
Nu că ne-ndoim de Tine şi de dragostea Ta mare,
Prin care totul există şi rămâne în picioare;
Însă mintea noastră-ngustă nu poate să înţeleagă
Felul prea ciudat în care dragostea Ta operează.
Când a fost să vii din ceruri, ca să ne aduci salvare,
Ai zburat, Doamne, ca gândul, fără nici o amânare.
Iar acum, când era vorba de trei paşi mai la o parte,
Să salvezi pe un prieteni care se afla pe moarte,
După cum citim Scriptura, parcă nici nu Ţi-a păsat,
Ci-ai mai stat vreo două zile, şi-abia-n urmă ai plecat.
Şi ca Avraam îţi zicem: Doamne, nu Te mânia;
Încă o nedumerire, şi-apoi Te vom asculta:
Dacă, Doamne, Tu eşti gata să dai sfânta Ta răsplată
Până şi acelui care dă doar un pahar cu apă,
Cum le laşi Tu-acum pe Marta şi Maria-n disperare,
Să aştepte două zile până fratele lor moare?
Ele care-au avut uşa casei lor mereu deschisă,
Când acum sunt în nevoie s-o afle pe-a Ta închisă?...

Domnul a tăcut o vreme. Iar în timpu-acesta eu,
Reluând din nou citirea Scripturii lui Dumnezeu,
Am căutat să văd acolo dacă mai găsesc cumva
Situaţii ca acestea, ca să le pot compara.
Şi-am găsit două exemple: pe Corneliu, şi apoi
Pe Isus sus pe Golgota, cum I-ascultă pe-amândoi
Dumnezeul sfânt din ceruri. Să vorbim puţin acum
Despre felul cum ascultă Dumnezeu pe un păgân.

Întâlnim în cartea Sfântă pe Corneliu cel zelos,
Rugându-se zi şi noapte, tot ca şi un credincios.
Ce frumos se vede-aicea cât de prompt răspunde
Domnul Rugăciunilor pe care I le-nalţă oricând omul!
Nici n-a reuşit Corneliu să-şi termine ruga lui,
Că i-a şi sosit solia cu răspunsul cerului.
Când vezi cu câtă iuţeală se pogoară Domnul Sfânt
Să asculte rugăciunea unui om de pe pământ,
Ţi se pare că tot cerul e intens preocupat
Să răspundă celor care rugăciuni I-au înălţat.

Cu-acest gând frumos în minte şi foarte-ncurajator,
Haideţi să vedem acuma un contrast uluitor.
Suntem la Iordan cu Domnul. Iată-L, este botezat,
Şi în clip-aceea cerul s-a deschis şi-a declarat
Că Isus e din vecie Fiul Tatălui iubit,
În care Tatăl plăcerea, ca Fiu şi om, Şi-a găsit.
Iată-L iarăşi tot pe Domnul, sus, pe muntele schimbării,
Unde Tatăl Îl declară subiectul adorării.

Şi-acum, după toate-aceste mărturii copleşitoare
Ale dragostei de Tată pentru Fiul Său, Cel care
Plin de slavă-a fost şi sfânt Şi în cer, şi pe pământ,
Să mergem sus la Golgota unde, atârnat pe cruce,
Suferea Cel cărui vină nimeni n-a putut aduce.
Iată-L suferind acolo chinuri care niciodată
Nu pot încăpea în mintea noastră de păcat spurcată.
Asta e culmea mirării cea mai mare pe pământ:
Cum se poate ca atuncea când Se roagă acest sfânt
Nici un glas de nicăierea, ceru-ntreg să amuţească,
Ba chiar Dumnezeu din ceruri, Tatăl Lui, să-L părăsească?
Cum? Când un păgân îl strigă Dumnezeu n-a aşteptat
Să-şi sfârşească rugăciunea, ci-i răspunde imediat;
Iar când Fiul Său Preasfântul strigă-n mare disperare,
Ceru-ntreg tace ca plumbul!... Cum se poate asta oare?....

La-nceputul poeziei, am spus noi că doar cei care
Nu sunt repezi în verdicte, ci aşteaptă cu răbdare,
Vor primi lumină sfântă şi cerească-nvăţătură
Din ceea ce pentru alţii e un nonsens în Scriptură.
Urmărind pe-Acela cărui, părut, I S-ar fi făcut
Cea mai mare nedreptate când, strigând, ceru-a tăcut,
Îl găsim, după-nviere, într-o stare care-aduce
Perfectă iluminare peste ce-a-ndurat la cruce.
Ce-a fost El în toată viaţa, a fost Fiu ascultător.
Crucea însă, numai crucea L-a făcut Mântuitor.
Ca să îmi răspundă mie azi, când Îl strig din păcat,
Tatăl a tăcut când Fiul de pe cruce L-a strigat.
Şi dacă atunci la cruce Tatăl Sfânt L-a părăsit,
A fost numai ca să poată astăzi să fie primit
De un neam întreg de oameni, cu care în bucurie
Să petreacă veşnicia nesfârşită-n părtăşie.

*

Din exemplele acestea, cum ni le-a lăsat Scriptura,
Raportat la tema noastră, să găsim învăţătura!
Isus deci primind solia că cel pe care-1 iubea
E căzut din greu la boală, chinul morţii suferea,
În loc să se ducă-n grabă să-i arate că-1 iubeşte
Două zile nici cu vorba nu îi dă măcar de veste;
Ci abia după ce moare, cu vreo patru zile-n urmă,
Merge şi Isus acolo, însoţit de mica-I turmă.
Cele două surori plânse îi spun: "Doamne, e-n mormânt!"
La această veste Domnul le răspunde un cuvânt
Ce conţine-o taină-adâncă şi o-nvăţătură care
Poate fi considerată aproape ca cea mai mare.
Prima dată Domnul spune: "Lazăr va fi iar cu voi".
Ele zic: "O, da, ştim, Doamne, că în ziua de apoi".
Iar a doua oară Domnul le face descoperirea
Că El nu-i doar învierea, ci-i şi viaţa, nemurirea.

Iată deci pentru ce Domnul n-a venit imediat,
Ci-a lăsat să moară Lazăr şi nu l-a mai vindecat.
Dar deşi câteva zile ele-au suferit cumplit,
Cine poate spune-acuma câştigul de la sfârşit?
Ele-L cunoşteau pe Domnul doar ca sfânt vindecător;
Azi însă li se arată al vieţii-ntreţinător.
Li s-a luat nădejdea pusă într-un Lazăr trecător,
Ca să poată să şi-o pună într-al vieţii Făcător.
Ele-aflând acum că Domnul nu-i numai vindecător,
Ci El este însăşi viaţa şi al ei susţinător,
Au trăit o viaţă plină de nădejdi şi bucurie,
Căci trăiau prin Cel ce-i viaţa, şi acum, şi-n veşnicie.

poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!