Pădurea de coada toporului moare.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Coada
În trecut era povară
Coada... la alimentară,
Astăzi însă, domnilor
Este: coada de... topor!
epigramă de Viorica Panaitescu din Terapii de șoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Coada
Dacă-i pui coada pe foc
Toporul n-are habar
Pentru că de cozi în loc
A fost pregătit... un car.
epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Capra moare de râioasă, și tot cu coada pe sus.
proverbe românești
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Frăție furată
Românu-i frate cu pădurea!
Crezut-am că va fi pe veci.
Dar coada ce ține securea,
A dat-o la austrieci.
epigramă de Adrian Timofte din Memoria clipei (2017)
Adăugat de Adrian Timofte

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea visând în alb
Pădurea
e contopită
în iarnă
și lasă întrebare
fără răspuns.
Pădurea doarme
în visare verde
odihnindu-și brațele
în covorul alb.
Nu încercați
să o treziți,
pădurea pleacă,
dar nu piere.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Lovind butucul
Din lama toporului
Sar așchii de lemn
haiku de Mihail Mataringa (21 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa

Comentează! | Votează! | Copiază!

Moare pădurea, murim și noi, dar noi murim înaintea pădurii.
aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Detest mâncarea pentru care trebuie să stau la coadă, începând cu coada tigăii și terminând cu coada de la bufetul cu autoservire.
aforism de Beatrice Vaisman
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

În minoritate!
Nimeni nu moare singur!
Doar doi câte doi mor
de pluralitate!
Moare mâna ce sare-ntr-un picior.
Moare ochiul într-o ureche.
Mor nările puse la același colț
la perete.
Mor dinții ce se pun în gură cu gura
Moare degetul băgat în beregate
Moare talpa cărată în spate
cu limba scoasă...
în minoritate!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui amic care stă prea mult la cozi
Nervos la coada dumnealui
Nu mai rețin la coada cui
Strigă c-o logică firească:
Ce bine știu s-o amețească.
epigramă de Valeriu Ene
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Știi tu oare ...
Știi tu oare
ce mă doare
când nu-i soare?
Mă doare
când văd cum moare,
moare om și moare floare.
Moare sufletul în om,
moare și poama în pom.
Moare tot ce este viață,
Planeta Pământ îngheață.
Îngheață întregul Univers,
haosul este imens.
poezie de Dumitru Delcă (1 mai 2023)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Alai cernit
Eu am rămas la coada vieții
Ca un țăran la coada vacii,
Pierzându-mi anii tinereții
Lângă părinții mei, săracii.
Apoi m-am însurat cu tine,
Să nu fiu tată prea bătrân,
Însă nu m-am putut abține
La coada vieții să rămân.
Când o să mă vedeți în fruntea
Unui alai cernit, funest,
Atunci voi trece peste puntea
Mândriei de a fi modest.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (26 mai 2011)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădurile noastre
Trăiesc din ea și Statul și-atâtea Societăți
Și zeci de mii de brațe muncitoare
Și mai trăiesc într-însa atâtea vietăți
Numai pădurea, moare...
epigramă de Eugeniu Petrovanu din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Coada la români
Ce cozi țineam noi în trecut!
Venea Apusul să ne vadă...
Azi toate însă-au dispărut
Și-n topuri, doar, mai stăm la coadă!
epigramă de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Omenirea nu dispare
În lume se moare
fie de prea mult râs,
fie de prea mult plâns.
În lume se mai moare
fie că ai prea mulți bani,
fie că ai prea mulți ani.
În lume se mai moare
fie că din greu muncești,
fie că doar lenevești.
Tot în lume se mai moare
fie că ești încă tânăr,
fie că ești mai bătrân,
fie ești copil pe umăr,
fie ești cât un gorun.
Se moare de prea mult bine,
Se moare de prea mult rău.
Moartea la oricare vine
Ca să-și ia tainul său.
Se moare în timp de pace,
Se moare-n timp de război.
Omenirea se reface
Chiar dacă ne ducem noi.
Indiferent cum se moare,
Lumea toată, nu dispare.
Cum natura înverzește,
Așa omul odrăslește.
Unul naște, altul moare,
Toți avem un timp sub soare.
poezie de Dumitru Delcă (9 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când moare cineva, moare și o parte din univers. Tot ce a simțit acea persoană, a trăit sau a văzut, moare odată cu ea, precum picurii de ploaie.
Paulo Coelho în Învingătorul este întotdeauna singur
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângerează pădurea
Sângerează pădurea în zăpadă
Când venele-i tăiem cu fierăstrăul,
Țipă oxigenu-n lumea toată,
În păduri se instalează hăul.
Pasările nu au loc de cuiburi,
Stelele nu le surâd în pene,
Căprioarele nu pasc din muguri,
Puiuții lor nu-l au pe Moșul Ene.
Sângerează viața pe pământ,
Copiii noștri trăiesc în spitale,
Desenează lucrul cel mai sfânt:
Pădurile ce nu le ies în cale.
E-o amintire sau fi-va amintire
Sângerarea noastră-n propria viață?
Pădurea este leac de viețuire,
Nu este prețuită doar în piață.
Opriți-vă! Pădurea sângerează,
Ne inundă sângele-i mereu.
Ca să trăim, pădurea guvernează,
În sânul ei e însuși Dumnezeu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebunii
Lumea-i plină de nebuni
Ca pădurea de goruni,
Cum e lacul de țânțari
Și pădurea de stejari.
pamflet de George Budoi din Dicționarul Nebuniei (8 octombrie 2022)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-au spus că nu văd pădurea din cauza copacilor. Apoi au tăiat și copacii. Dar pădurea tot nu se vede.
aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro

Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul e o ființă a cărui realitate depășește cu mult aparența sa fizică: ceea ce se plimbă aici pe pământ, e coada sa... iar capul, unde e capul său?... Cât timp cei doi poli capul și coada vor fi separați în el, el se va mulțumi să se târască.
citat clasic din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!