Calul trage la traista cu ovăz și omul la crâșma cu vin ales.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

La crâșma lui Vasile...
La crâșma lui Vasile
E mare-nghesuială
Se dă azi de pilealaă
C-a fost închis trei zile...
Nu... nea Vasile frate
Că el e om cinstit
Pe nimeni n-a prostit
Ba chiar a dat și-n rate...
La crâșma lui Vasile
Vin oameni cu găleata
Se-agită Doamne ceata
Sunt mulți ce au și pile...
Au pile de o viață
De când Vasile, omul
Servea la țoiuri romul
Pe la tarabe-n piață...
La crâșma lui Vasile
Cu bune tratamente
Se fac și-abonamente
Pe-ngălbenite file...
Abonamente care
Dau totul pe măsură
Vorbind de băutură
Dar nu și de mâncare...
La crâșma lui Vasile
Bea omul și nu-i pasă
Că până-ajunge-acasă
Ficatu-i e fitile...
La crâșma lui Vasile
Mor oamenii cu zile...
poezie de Gheorghe Gurău (mai 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău

Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul călare
Calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare,
calul călare pe calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare pe calul călare.
La ora când toți, în secunda când toți,
bolnavi, sănătoși, unii vii, alții morți,
ies noaptea din casele-n care
s-au dus să petreacă în destrăbălare
și vor să încalece și vor să se ducă
și vor să-și ia caii legați de ulucă,
o, și-a găsit fiecare,
o, și-a găsit fiecare
calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare,
calul călare pe calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare pe calul călare.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

În viață se întâmplă, de regulă, ca la cursele de cai. Banii îi ia jokeul, iar găleata de ovăz, calul.
aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului vol. II (2015)
Adăugat de Vasile Ghica

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Calul plângând
Calul plângea. Era deja seară.
În spatele casei grânele așezate în stog scânteiau
lumini ieșeau din ele
încât cu inima ușoară cu greu ai fi trecut
pe sub acoperișul uscat de arșiță.
Calul plângea. Cine a observat nu mai știu
Toată familia a părăsit veranda
alergând în livadă unde rezemat de gard
calul nostru plângea
Și i-au sărutat calului nările
i-au prins în coamă funtițe și pene de păun
Ovăz și trifoi i-au pus la gură
cineva i-a adus o jucărie dar calul
n-a vrut să se joace
a dat-o de-o parte cu capul plângând
Atunci au început să-i cânte psalmi
cântece de război Au încercat să se apropie
de el în caschetă militară
în pielea de vită a lui Gingis Han
dar calul plângea stând tolănit
în animalice lacrimi
Și plângea și atunci când toți
pe brațe l-au purtat cântând
și ca pe bolnav în dune de puf
l-au învelit din toate părțile
Calul plângea. În urma lui stogul
se freca de livadă scutura ovăzul
necheza animalic.
poezie celebră de Tadeusz Nowak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul face,omul trage
Omul face și desface,
Se duce și se întoarce.
Culege și iar culege,
Cu nimic nu se alege.
Ce face azi, mâine strică.
Face și băuturică.
O pune în poloboace,
Apoi bea, turtă se face.
Bea până criță se face.
Câte șapte zile zace.
Asta știe, asta face.
Omul face, omul trage.
poezie de Dumitru Delcă (4 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mat
Pari nestrunit, tu cal de cal,
Gonind sălbatec prin Deltă
Spre-o linie de sosire
Mai degrabă
Inexistentă
Poate calul de alb
Să-ți încetineze galopul
Să-ți dea o mână de ovăz
Și țesălându-te
Să îți aprindă focul
Poate calul de negru
Să-ți sară în față pe două copite
Să-ți curme-ntr-un fel rătăcirea
Și-apoi, disperat,
Să ne jucăm de-a iubirea
Da, regele alb e învins
De-o damă neagră rapace
Acceptă, așa ți-a fost scris,
Steag alb ridicând să vrei pace...
parodie de Constantin Ardeleanu, după Ramona Mihaela Opriș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Fișă clinică
Câinele de ce-i pisică
iar pisica de ce latră
unul mare-o are mică
cică-i artă pentru artă
Pisica de ce nu latră
calul trage ca un bou
și lăsat singur la vatră
prostul este prost din nou
Calul trage ca un bou
unul mare-o are mică
altul a rămas tablou
câinele de ce-i pisică
Iar pisica de ce latră
dacă totuși nu-i de piatră
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 noiembrie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
C-așa-i în viață
Tot în calul care trage
Omul dă cu biciul său.
Doar măgarul, care rage
Stând în loc, n-o duce rău.
epigramă de Marius Mălai din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinctura de ovăz - efect secundar
Luând tinctură de ovăz,
Adorm ușor, n-am niciun gând
Și parc-ajută și la văz...
Doar că nechez din când în când.
epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Calul, creație divină...
Dumnezeu a creat calul,
Omul l-a domesticit,
Să îi poarte șeaua, carul,
Din zori până-n asfințit...
A purtat în lupte omul,
Razboaie i-a câștigat,
O legendă îi e "domul"
Pegasului... înaripat...
Si in basmele române,
Caii jăratec mâncau,
Frângeau liftele păgâne,
Și victorii aduceau...
De milenii, calul prieten
Omului i-a dat suflarea,
Iar acesta cu un pinten
L-a forțat să-și dea sudoarea...
Calul cel de azi real
A rămas cam de muzeu,
E restrâns în areal
Și supraviețuește greu...
Unii oameni răi și aprigi
Îl omoară cu lopata,
Alții dur îl frecă-n chingi
Și-l aleargă, de-l dă gata...
Iapa naște, calul piere,
Omul astăzi vrea viteză...
Învestește-n Cai Putere
Și numește non-geneză...
Calul-n lugul drum trăit,
Omului i-a fost ca rudă,
L-a iubit și l-a servit,
Dar azi are viața crudă...
Omul i-a uitat splendoarea,
Frumusețea, iscusința,
Hărnicia și candoarea
Și azi i-a semnat sentința...
Dumnezeu a creiat calul
Ca ființă, ieri divină,
Astăzi omu-i e rivalul
Și-l vede... doar în mașină...
poezie de Constantin Enescu (5 octombrie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul se trage din animal, dar uneori animalul trage mai tare...
aforism de Dorel Schor
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul și călărețul
Calul și-a uitat calul acasă
așa că au plecat doar potcoavele
șaua
și călărețul.
Calul s-a întors să se ia
dar nu mai avea potcoave
șa
și călăreț.
Calul a plâns
potcoavele și-au găsit noroc
șaua a căzut de pe șa
și călărețul și-a continuat drumul...
Până la urmă calul a călărit
iar călărețul a uitat de ce a venit!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul se trage din maimuță. Face excepție criticul literar, care se trage din orice altceva.
aforism de Mihail Mataringa (14 ianuarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa

Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul de la drum
Plecat după noroc
Cu traista goală.
haiku de Constantin Păun din Cristale hașurate (2008)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna va fi la fel: calul va trage povara, iar birjarul va căpăta bacșiș.
citat celebru din Michel de Montaigne
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!
Paștele cailor
Zăludă, herghelia, la vreme de prânz,
Caută, flămândă, prin bazarul paielor...
- Noi când vom mânca ovăz? nechează un mânz.
- Ovăz? Veți mânca... la Paștele Cailor!
epigramă de Gheorghe Băcneanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Veronica!
Veronico, Veronico,
Fata buna si cuminte
Pentru tine, Veronico, traista este darul meu.
Ea e plina de povete.
E o traista fermecata! Poate multe sa te invete, daca o asculti mereu!
A oricui poate fi si a lui si a ta.
Doar daca intr-o zi poti spune asa:
"Eu sunt harnic si bun
Sunt viteaz si indraznet,
Cuminte si bun sunt oricand."
Ea e plina de povete si in orice imprejurare poate multe sa te invete daca o vei asculta.
O primesti numai o data, la o zi de sarbatoare; e o traista fermecata.....
Veronico e a ta!
Zana buna si frumoasa mi-ai adus o bucurie
Traista care mult imi place sï am s-o ascult mereu.
cântec interpretat de Margareta Pâslaru, muzica de Temistocle Popa, versuri de Mircea Block
Adăugat de Doina Bumbuț

Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul
Calule, ce ai? Ți-i teamă
De nechezi cu capu-n jos?
Nu mai scuturi dârz din coamă,
Frâul nu-l mai muști, focos.
Nu te îngrijesc eu oare?
N-ai ovăz bun de mâncare?
N-ai tu scări de aur fin?
N-ai tu hamuri minunate
Și potcoave argintate
Și dârlogi de ibrișin?
Spune calul, trist și blând:
Potolitu-m-am căci, iată,
Glas de goarne-aud sudând,
Tropot, șuier de săgeată.
Și nechez căci pe câmpie
Mult n-am să mai zburd semeț.
Și voios, plin de mândrie
Că am frâu și scări de preț,
Hamurile în curând
Mi le-or lua dușmanii toate
Și potcoavele de-argint
Din picioare mi le-or scoate.
Sufletul cumplit mă doare
Căci trudit de-oi asuda
Au sâ-mi puie în spinare
Drept pocladă pielea ta.
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Biciul
Rămas din aspre vremi iobage,
E o tortură, în sinteză,
Iar pentru calul care trage
E schimbătorul de viteză.
epigramă de Grigore Vasile din Antologia epigramei românești (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul se trage din maimuță
Cum omul a apucat
Pe un drum ultrasensibil,
S-ar putea, la un moment dat,
S-o ia pe cel reversibil.
epigramă de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!