Făt-Frumos

Mama mi-a spus să n-am teamă,
Trupul meu nu va fi sfâşiat de
balauri;
Dar să am grijă să nu-mi
fure timpul,
Atunci mă vor încinge lanţurile
neputinţei
Şi mă voi descompune
încet-încet;
Iar dacă voi fi nevrednic şi-l voi
risipi eu
Atunci Balaurul mă va rostogoli
ca pe o minge în groapă
Rânjind de cel care a-încercat
să fie erou.

poezie clasică de Marin Corneliu Dobre
Adăugat de Alin Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am spus

Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Şi-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau şi-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.

Am spus că ştiu când n-am ştiut
Şi-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Şi-am spus nu pot, dar am răbdat.

Am spus că am când n-am avut
Şi nu ţi-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Şi-am spus sunt prost, fiindcă eram.

Am spus că pot când n-am putut
Şi că-i uşor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Şi-am fost întotdeauna eu.

Am spus mereu ce-aveam de spus
Şi-am scris să ştii că te iubesc
Şi-atuncea când voi fi apus
Şi n-o să pot să mai vorbesc.

Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Şi tot ce-am spus e de prisos.

poezie de Ovidiu Vasile din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Doamne!

O, Doamne, dacă te slujesc pentru că mi-e teamă de Iad,
atunci arde-mă-n flăcările Iadului;

Dacă te slujesc cu scopul de-a intra în Rai,
atunci nu-mi deschide poarta Raiului;

Dar dacă de slujesc doar de dragul Tău,
atunci nu-mi refuza Frumuseţea Ta Eternă.

poezie de Rabia al Basri, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tudor din Vladimiri

– Chiar dacă ai să visezi
că mi-a ruginit puşca,
că nu-mi mai pot
rezema mâna în sabie,
că un şarpe mi-a otrăvit
inima,
nu te nelinişti, mamă!
Am îmbrăcat cămaşa morţii
şi am plecat din grădinile Tismanei
ca să împrăştii în ţară
cea mai învăpăiată floare,
prea e multă întristare
şi întuneric în sufletul celor mulţi!
Dacă ai să vezi
că nu-ţi mai trimit ştiri,
ascultă, mamă,
bocetul fântânilor!

poezie celebră de Marin Corneliu Dobre
Adăugat de Alin Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată eram la oră şi a trebuit să mă interpretez pe mine atunci când sunt singur la mine în cameră. Şi cum nu avusesem niciodată camera mea, a trebuit să improvizez. Mama mi-a spus că actoria este pentru oamenii bogaţi şi că ar trebui să-mi caut de lucru. M-am lăsat de liceu după doi ani, dar n-am uitat ce mi-a spus profesoara, că am jucat natural. Nu ştiu care este diferenţa dintre a fi natural şi a fi real.

citat din Al Pacino
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În prima zi de şcoală

Când la şcoală-n prima zi,
învăţătoarea zâmbind,
m-a luat dintre copii,
eu am început să plâng.

Ca o mamă iubitoare
m-a rugat cu tonu-i blând:
"Hai, zâmbeşte ca o floare!
Nu vreau să te văd plângând".

Cu căldura ei de mamă
spre mine s-a aplecat.
Mi-a spus să nu-mi fie teamă,
şi fruntea mi-a sărutat.

Abia atunci am înţeles
că are un suflet bun.
Am trecut al vieţii stres
şi am îndrăznit să-i spun:

Doamna mea învăţătoare,
mama n-a putut să vină.
Mi-a dat să v-aduc o floare
din frumoasa ei grădină.

S-a aşezat lângă mine
şi-n căldura-îmbrăţişării,
M-am simţit atât de bine
că plânsul l-am dat uitării.

poezie de Dumitru Delcă (16 decembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea lui Horea

Fii pe măsura sufletului meu,
trupul meu!
N-am cum te scăpa
din mâna călăilor.
Trosnetul oaselor tale
Va răsuna
până-n margini de veac,
Carnea învineţită
Va lumina secolii
celor mulţi
şi chinuiţi
Sângele care se va
scurge din tine
îi va urmări
pe călăi
şi în vis.
Cei care au vrut
să te năruie grabnic
ţi-au dat
veşnicia.

poezie clasică de Marin Corneliu Dobre
Adăugat de Alin Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars poetica

..
-Dacă te prind că eşti poet, te rup în patru bucăţi şi te dau la câine de mâncare
şi la găini şi ce mai rămâne din tine dau la cersetori.
- Mamă, i-am zis, ce e aia un poet?
- Un poet, mi-a răspuns mama, roşie pe mâini de roşii,
care de un sâmbure pe care l-ar fi avut stepa, de l-ar fi avut,
mama mi-a spus: Un poet este singurul copil pe care nu şi-l doreşte
să şi-l nască o mamă şi nici măcar acea mamă care din suferinţă ar vrea să-şi blesteme zilele.
...

poezie clasică de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Lia, e mult prea târziu acum. Şi e întuneric. Foarte...
Lia: Asta era! Recunoaşte, Lucian! Ţi-e frică! Ţi-e teamă de în-tuneric, pentru că eşti un laş...
Lucian: Ce-ai spus?! Nu mă provoca! Nu sunt deloc laş! Şi nu mi-e frică de întuneric, în nici un caz. Ar fi absurd!
Lia: Atunci, dovedeşte-mi! Demonstrează-mi că nu eşti fricos! Pentru că aşa cum te comporţi acum, dai dovadă de multă laşitate...
Lucian: Ce tot spui?
Lia: Iepuraş fricos; îi e teamă până şi de umbra lui...
Lucian: Hei, ai grijă ce vorbeşti!
Lia: Atunci, haide! Pierdem timpul degeaba, stând pe loc.
Lucian: Bine! Fie... Ai câştigat. Să mergem să vedem peştera asta afurisită acum, dacă asta-i ceea ce doreşti. Vei vedea că nu sunt deloc laş şi nici fricos. Dar, dacă se întâmplă ceva neprevăzut, vina îţi aparţine în totalitate. Va trebui să-ţi asumi această responsabilitate, pentru că eu n-am fost de acord cu această incursiune de la bun început. Reţine acest amănunt!
Lia: De acord. Să mergem!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea e mută

M-ai rugat odată să-ţi scriu o poezie
dar eram atât de îndrăgostită
că nu-mi găseam cuvintele:
se ascunseseră adânc, în suflet.
Şi-apoi duceam darurile tale
destul de grele pentru umerii mei tineri.
Dar poezia întârzia să apară
şi într-o zi ai plecat.
Atunci au irumpt şi dorul mi-a ars sufletul
alungând cuvintele
ascunse din iubire, cu grijă.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea e mută

M-ai rugat odată să-ţi scriu o poezie
dar eram atât de îndrăgostită
că nu-mi găseam cuvintele:
se ascunseseră adânc, în suflet.
Şi-apoi duceam darurile tale
destul de grele pentru umerii mei tineri.
Dar poezia întârzia să apară
şi într-o zi ai plecat.
Atunci au irumpt şi dorul mi-a ars sufletul
alungând cuvintele ascunse din iubire, cu grijă.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din colţ de la chinezi

o pană de gâscă a lătrat ieftin, a râgâit şi m-a blestemat
atunci o tâmplă cu o stea postcomunistă a început să crească de sub uşă
mi-a spus că mă bate la fund dacă mă fac că nu înţeleg şi mă port ca un prost
i-am spus să-şi facă nişte rate la mersul pe cărbuni aprinşi în pieţele suferinţelor publice
dar ea mi-a spus că nu are nevoie
pentru că submarinul diamantin de aer propulsat i-a crescut în spate
şi că nu vrea să aibe parte de nici o infecţie

dar eu i-am spus că sunt cumătru cu ciobănescul mioritic
şi că am un covor de gâze cu vocale din moldova
unde de alfel mi-am pierdut inima
şi că mărgelele mele alabastre curg
din capitala ţării în sens invers
care sunt cărate de vapoarele neruseşti şi nebritanice
ale dorurilor nerambursabile
şi că vreau să mă întorc

ea mi-a spus că sunt un copil
iar că atunci când apare factura o să încep cu buldozere pe uranus
şi că "o să spui ca era mai bine pe vremea ştii tu cui"
dar eu i-am spus că nu comentez
apoi ea a început să râdă din trei taste şi o claviculă
unde-i vara mă întrebă
i-am zis să-şi ia nişte acţiuni la pieţele financiare
din pădurea noastră nebună
dar ea mi-a spus că nu vinde şi că nu cumpără nimic
pentru că aici râmaru s-a dus s-o urmărească pe sfânta parascheva
în schimb eu am urlat
ţuţea
samurai de legenda
eu i-am mai spus că sunt un fel de seismograf demodat şi că mi-am adunat feelingul
din vocile de siliciu cu briceag de verişor
că inima mea dintr-o vitrină râde plângând prăbuşită-n sondaje
şi că arde ofrande visând la stelele în chloroform dintr-un ţărm uitat

apoi ea mi-a zis să mă duc în america
la falusurile financiare ca niste zgîie nori
ca să mă rog la ele
sau să fac social media la uterul de nisip rânjind ca un concord
şi mi-a mai spus dispreţuitoare
nimic nu mai e nou de la pieile roşii a lui Rimbaud
eu i-am spus că dintre ceausescu şi anticipate
am ales fără timbru
şi că batista nu-i exclusă pentru extracţia cuvintelor din culori şi lacrimi
ea mi-a spus
tu dacă vrei o sa ai parte de e-uri şi adi minune
sau gropi cu pedofili şi caritas
sau ceva trichineloză şi c v tudor
sau apaca cu maidanezi si cu vântul şi cu mama fni-ului
ori ceva blonde la protecţia consumatorului şi un europarlamentar
din surse care doresc să-şi păstreze anonimatul
eu nu i-am zis nimic şi am tăcut eroic
atunci ia comisia mea de experţi mi-a spus ea
i-am spus că dintre răsărit şi apus îl prefer pe leonard doroftei boxerul
că a fost elevul lui mama şi că s-a întors şi încă pocneşte bine
atunci ea s-a suparat şi a plecat
şi m-a trimis să cumpăr de vizavi de la chinezi

poezie de Dorian Stoilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mod sigur nu permiţi vreunui angajat să fure mobilă sau diverse echipamente din firma ta. De ce îl laşi atunci să fure timpul colegilor lui?

citat din Andrew Grove
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşti viaţa? Atunci nu mai risipi timpul din care este făcută!

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când vorbeam despre frumuseţe, mama mea mi-a spus mereu să zâmbesc cât mai des: e un truc atât de simplu care poate să îţi schimbe complet imaginea.

citat din Miranda Kerr
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culori vii

Nu-mi critica coperta; ea nu îmi aparţine
Mi-a fost dată în viaţă s-o port cum se cuvine.
Cu timpul s-a boţit, s-a rupt, s-a descusut,
Deşi era frumoasă atunci când m-am născut.

Acum şi pe la colţuri s-a ros, s-a jerpelit
Culorile ei vii cu timpul au pălit.
Şi multe dintre pagini s-au tot pierdut, firesc,
Aş vrea ca într-o zi să stai să-ţi povestesc.

Întoarce-aceste file, dă timpul înapoi
Depinde doar de tine ce va mai fi cu noi.
Închide-mă cu grijă, coperta n-o strica
Şi pune-mă pe raft, să vină altcineva.

poezie de Paul T. East, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghiocelul

A apărut de sub zăpadă
Cu trupul gingaş şi firav,
A colindat pădurea toată,
Şi s-a oprit la mine-n prag.
Încet şi dulce la ureche,
Cu glas sfios el mi-a şoptit
Că în pădure-i sărbătoare,
Că primăvara a venit!
Mirată l-am privit cu drag
Şi i-am zâmbit copilăreşte,
El mi-a făcut discret cu ochiul
Şi mi-a şoptit că mă iubeşte.
Mi-a spus c-a aşteptat un an
La mine-n prag iar să revină,
Ca-i era tare dor de mine
Şi că voia să îmi aducă
În sufletul însingurat,
O rază caldă şi senină.
I-am sărutat atunci petala
I-am spus că mi-a fost dor de el
Mi-a dat de înţeles îndată
Că el era tot... singurel.

poezie de Mariana Simionescu (11 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci

Atunci de ce tacerea asta
Atat de densa, de ingrozitoare?
-Ba comunicam cu cei de dincolo
Tot timpul
Dar nu mai avem ce sa ne spunem.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un colţ al camerei, Dumnezeu îşi stăpânea cu grijă lacrimile... n-am aflat ce fel de lacrimi erau nici până acum, însă tare mi-e teamă că timpul rămas nu poate recrea momentele în care viaţa a vrut, iar noi n-am putut!

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă opţiunea mea este de a mă ignora atunci când simt nevoia disperată de a avea grijă de mine, voi ajunge să am resentimente exact faţă de cei pe care i-am considerat a fi mai importanţi decât mine. Chiar dacă voi încerca toată ziua să fiu fericită şi plăcută, în subconştient, eu sunt supărată, deoarece am făcut o alegere care mi-a răpit din forţă. Acest sentiment ascuns va ieşi în mod inevitabil la suprafaţă, oricât de mult aş încerca să neg ceea ce simt. Este important de reţinut că nu putem avea grijă de altcineva dacă nu avem grijă mai întâi de noi.

Debbie Ford în Întrebările potrivite
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joan: Nu vreau să conduc o maşină. De ce mă obligi?
Dumnezeu: Majoritatea tinerilor vor să conducă. De ce eziţi atât?
Joan: Le ştii pe toate. De ce nu-mi spui tu?
Dumnezeu: Poate mama ta are dreptate. Ţi-e teamă că te vei răni şi vei ajunge precum Kevin.
Joan: Mda, poate mama are dreptate.
Dumnezeu: Aiurea! Ai fost mereu un copil încăpăţânat şi curajos, nu foarte preocupat de propria siguranţă. Moştenire de la tatăl tău. Te temi că vei răni pe altcineva. Te temi că o singură clipă de neatenţie ar aduce după sine consecinţe. Consecinţe ca...
Joan: Ca în cazul lui Kevin? De-asta... De-asta nu vreau să conduc. Adică, nu e ăsta... nu e ăsta un motiv bun?
Dumnezeu: Să fii adult nu înseamnă doar să-ţi pui în pericol propria viaţă. Înseamnă să o rişti pe-a altora: cu maşina, în dragoste, în familie. Există mereu posibilitatea de a-i răni pe alţii. Asta e dificultatea atunci când eşti adult: să înfrunţi crudul adevăr că-i poţi răni pe ceilalţi chiar şi atunci când nu vrei să o faci.
Joan: Atunci e o greşeală în matrice, şi atunci cine e de vină?
Dumnezeu: Ţi-ar fi de ajutor dacă te gândeşti la univers ca la o cursă cu obstacole. Nu e o greşeală în matrice, e vorba de...
Joan: Obstacole?
Dumnezeu: S-a scurs timpul.

replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!