Când se încearcă să se intervină în formarea simptomului se constată exact inversul (în acte obsedante, de exemplu). Dacă bolnavul este împiedicat să-şi îndeplinească ceremonialul de spălare, el cade într-o stare foarte neplăcută de anxietate de care, evident, simptomul său l-ar fi ocrotit. Într-adevăr, se pare că producerea angoasei ar preceda formarea simptomului, ca şi cum simptomele ar fi create pentru a împiedica apariţia stării anxioase. O altă confirmare: primele nevroze ale copilăriei sunt fobiile, stări care arată cu evidenţă că producerea iniţială a angoasei este stopată prin formarrea ulterioară a simptomului; avem impresia că nimic n-ar putea, mai bine ca aceste relaţii, să ne facă să înţelegem angoasa nevrotică.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maladia numită agorafobie, spre exemplu, debutează cu un acces de angoasă în stradă. Acest acces s-ar reînnoi la fiecare ieşire, dar formarea simptomului, care poate fi considerat ca o inhibiţie, ca o îngustare funcţională a eului, aplanează accesul de angoasă.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am constatat că cele trei modalităţi principale ale angoasei: angoasa reală, angoasa nevrotică şi angoasa conştiinţei, pot fi uşor raportate la cele trei dependenţe ale "eului": lumea exterioară, sinele şi supraeul.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Analizând angoasa reală, am redus-o la acea stare de atenţie senzorială şi de tensiune motrice pe care o numim dispoziţie către angoasă, din care decurge reacţia de angoasă. Această reacţie poate avea două consecinţe alternative: sau formarea angoasei, când repetarea vechiului act traumatic este doar un semnal şi în acest caz, restul reacţiei serveşte la preîntâmpinarea unei noi situaţii periculoase, fie prin fugă, fie prin apărare; sau, vechiul act traumatic îşi păstrează întreaga putere, reacţia fiind atunci în totalitate de angoasă şi ca urmare, starea afectivă paralizantă se dovedeşte inoportună în condiţiile actuale.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am studiat angoasa nevrotică şi am spus că ea se manifestă în trei maniere diferite: mai întâi ca anxietate generală, angoasa imprecisă, gata să se ataşeze oricăror interpretări noi; capabile să-i furnizeze un pretext; aceasta este ceea ce se numeşte anxietatea de aşteptare, aşa cum este, de exemplu, în nevroza de angoasă tipică. Apoi, ca angoasă puternic legată de unele reprezentări determinate, aşa cum este cazul a ceea ce numim fobii; totuşi, putem găsi chiar şi aici o legătură cu un pericol exterior oarecare, dar teama de acest pericol pare extrem de exagerată. În sfârşit, ca angoasă isterică sau angoasa care însoţeşte nevrozele grave.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În legătură cu problema angoasei, teama nevrotică s-a transformat în teamă reală, în frică de unele pericole exterioare. Această situaţie alarmantă, privită obiectiv, poate să nu aibă nici o importanţă pentru psihic. Ceea ce este de temut este mai curând modificarea pe care această rănire este capabilă să o provoace în viaţa psihică.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motivul pentru care încărcătura libidinală este anihilată contează prea puţin, fie ca urmare a slăbiciunii infantile a eului, ca în fobiile copiilor, fie ca urmare a proceselor somatice din viaţa sexuală, ca în nevroza angoasată, fie ca urmare a refulării, ca în isterie. Deci, cele două mecanisme ale formării angoasei nevrotice coincid.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Formarea incertitudinii este una din metodele de care nevroza se serveşte pentru a îndepărta bolnavul de realitate şi a-l izola de lumea externă, ceea ce, în fond, este o tendinţă comună tuturor tulburărilor psihonevrotice.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolnavul de nevroză obsesională se serveşte într-o mare măsură de incertitudinea memoriei în formarea simptomelor.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu voi abandona tema deplasării în vis fără a semnala un exemplu în care este interesant de văzut cum condensarea şi transpunerea concură împreună la producerea unei imagini a visului.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În domeniul dezvoltării caracterului trebuie să întâlnim aceleaşi forţe instinctuale a căror joc se întâlneşte în nevroze. Există însă un fapt care este suficient pentru a stabili o netă distincţie teoretică; ceea ce este propriu nevrozei, insuccesul refulării şi întoarcerea refulatului, nu este specific şi caracterului. În formarea acestuia, refularea nu intră în acţiune sau îşi atinge fără piedici scopul de a substitui refulatului formaţiuni reacţionale sau sublimări. Acesta este motivul pentru care procesele de formare ale caracterului sunt mai puţin transparente şi mai puţin accesibile analizei ca cele ale nevrozei.

Sigmund Freud în Omul cu şobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putem vorbi îndelung despre angoasă, fără a aminti nimic despre nervozitate, în general. Angoasa reală (manifestată în prezenţa unei primejdii reale), spre deosebire de angoasa nevrotică, apare ca fiind un termen foarte rational şi comprehensibil. Este o reacţie la percepţia unui pericol extern, asociată cu reflexul de fugă şi în consecinţă poate fi considerată ca o manifestare a instinctului de conservare.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ideile latente nu au nimic comun, lucrarea visului, care are întotdeauna drept scop formarea unei imagini unice, ajunge totu şi să le contopească într-una singură. Stratagema pe care ea o foloseşte pentru a uni astfel două idei care nu au nimic comun este aceea de a schimba expres ia orală a uneia din cele două, adesea chiar a ambelor, dintr-o dată, lucrare care ajunge la apogeu turnând două imagini disparate într-o singură formă de limbaj. Această funcţie ar putea fi asimilată celei a versificatorului care găseşte în concordanţa sunetelor unitatea dorită.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate aceste acte ratate sunt incidente a căror înrudire intimă este pusă în evidenţă de faptul că termenii care le desemnează au prefixul comun "ver" (de exemplu, "versprechen" – lapsus, "verlesen" – falsă lectură, "verhören" – falsă audiţie, "verlagen" – imposibilitatea de a găsi un obiect pus de-o parte), incidente care, în totalitatea lor, au un caracter insignifiant, sunt în majoritatea lor de scurtă durată şi fără mare importanţă în viaţa oamenilor. Numai arareori unul dintre aceste fapte, de exemplu pierderea unor obiecte, capătă o anumită importanţă practică. De aceea, actele ratate nu trezesc mare interes, nu dau loc decât la afecte superficiale etc.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autocritica este cea care l-a împiedicat pe bolnav să-şi exteriorizeze imaginile sau chiar să le conştientizeze. Dacă poate fi convis ca, renunţând la criticarea ideilor sale, să continue pur şi simplu să enunţe toate asociaţiile, pe care un efort susţinut al atenţiei le face să-i vină în minte, se obţine un material psihic care se află în legătură directă cu ideea morbidă iniţială şi permite descoperirea asociaţiilor existente între această idee şi viaţa psihică a bolnavului, graţie cărora medicul va sfârşi prin a înlocui ideea morbidă cu o idee nouă, adaptată exact cerinţelor psihologice ale pacientului său.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dependenţa sau relativitatea comicului este mult mai mare decât cea a cuvântului de spirit; deoarece acesta din urmă este întotdeauna produs şi nu descoperit, producerea sa poate avea în vedere condiţiile în care este acceptat. Dezoltarea afectelor este unanim acceptată ca fiind condiţia cea mai nefavorabilă pentru comic.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timpul somnului, odată cu diminuarea activităţii psihice generale, se înregistrează şi o slăbire a rezistenţei pe care forţele psihice dominante o opun refulatului. Tocmai această slăbire permite formarea visului şi de aceea visul este pentru noi cea mai bună cale de cunoaştere a psihismului inconştient. Din păcate, restabilirea stării de veghe înseamnă de obicei risipirea visului; terenul câştigat de inconştient este din nou pierdut.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-adevăr, nu refularea este aceea care provoacă angoasa, ci însăşi angoasa, care apare prima, este cea care provoacă refularea.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar dacă visul este al unui bolnav de nervi, de exemplu un isteric, va trebui, pentru a-l determina să-şi recunoască ideile refulate, să i se dezvăluie relaţia care există între acestea şi simptomele bolii sale şi să se insiste asupra acestui aspect până când starea sa s-a ameliorat într-atât încât ideile refulate s-au substituit simptomelor.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acţiunea visului nu este decât primul şi cel mai bine studiat dintr-o serie de procese psihice, în special cele la care se reduce producerea simptomelor isterice, angoaselor, obsesiilor, demenţelor etc. Toate aceste procese prezintă, în mod egal, caracterele condensării şi deplasării, mai ales ale acesteia din urmă, în timp ce prelucrarea în vederea unei reprezentări senzoriale rămâne proprie lucrării visului.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştim despre copil că nu-şi poate urma evoluţia sa pe drumul civilizaţiei fără a trece printr-o fază mai mult sau mai puţin clară de nevroză. Aceasta se întâmplă pentru că copilul este incapabil să suprime printr-un efort spiritual raţional multe dintre acele impulsuri instinctuale valorificate mai târziu, ci trebuie să le înfrâneze prin acte de refulare, îndărătul cărora de regulă stă un motiv de anxietate. Majoritatea acestor nevroze infantile sunt depăşite spontan, odată cu înaintarea în vârstă, soarta aceasta având-o în special nevroza obsesională a copilăriei. Pe celelalte trebuie să le lichideze, mult mai târziu, tratamentul psihanalitic.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!