Cei care pe animale nu le îndrăgesc, nici pe oameni nu îi iubesc.

proverbe italiene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii care vor să fie animale pot fi animale, animalele care vor să fie oameni nu pot fi oameni.

citat din David Rodriguez
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc animalele şi mă simt mai apropiată de animale decât de oameni.

citat din Kaley Cuoco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii – care înrobesc, castrează, taie, experimentează pe animale – au o predilecţie de înţeles în a pretinde că animalele nu simt durerea. O diferenţă acută între oameni şi "animale" e necesară dacă trebuie să le supunem voinţei noastre, să muncească pentru noi, să le purtam, să le mâncăm – fără nici o urmă de regret sau vină. E necuviincios din partea noastră, care de multe ori ne purtam atât lipsit de inimă faţă de alte animale, să afirmăm că numai oamenii pot să sufere. Comportarea animalelor ne oferă asemenea pretenţii înşelătoare. Ele ne sunt prea asemănătoare.

citat din Ann Druyan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Charles: Am văzut oameni în armata acestui om care nu sunt buni nici de animale de casă.

replică din filmul serial M.A.S.H.
Adăugat de Huzlău Alina Cristina, MTTLC, an 2, gr. 6
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem o mulţime de boli comune la om şi animale: albeaţă la om, albeaţă la animale; anemie la om, anemie la animale; antrax la om, antrax la animale; cancer la om, cancer la animale; ciumă la om, ciumă la animale; diaree la om, diaree la animale; gripă la om, gripă la animale; holeră la om, holeră la animale; tuberculoză la om, tuberculoză la animale; turbare la om, turbare la animale etc. Numai prostia este o "boală" specific umană.

aforism de George Budoi din Dicţionarul prostiei (26 noiembrie 2007)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 141

De fapt, eu nu cu ochii te iubesc,
Căci ei îţi văd cusururi mii şi mii,
Dar tot ceea ce ei dispreţuiesc,
Cu inima eu îndrăgesc, tu ştii.
Şi-urechii nu îi place vocea ta,
Nici pielii când m-atingi aşa meschin,
Nici gustul, nici mirosul nu ar vrea
Din tine să se-nfrupte la festin.
Cinci simţuri, cinci percepţii, tot nu pot
Să mă convingă să nu te slujesc,
Căci nu mai sunt bărbat, ci un netot,
Vasal şi rob, să scap nu izbutesc.

Cad în păcat, pentru că-s dependent,
Şi-s răsplătit cu chinuri permanent.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, întuneric...

Întuneric din care m-am născut,
te iubesc mai mult decât iubesc toate focurile
care străjuiesc lumea –
pentru că focul creaza un cerc de lumină în jurul oricui
şi-apoi, dincolo de limitele acestuia,
nimeni nu mai ştie nimic despre tine.

Dar întunericul atrage spre el totul –
forme şi focuri, animale şi... pe mine;

cât de uşor le-adună pe toate! –
forţe şi oameni –

şi este posibil ca o mare prezenţă să se mişte-alături chiar acum.

Eu cred în nopţi.

poezie de Rainer Maria Rilke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste de dobitoace

Nu-mi plac proştii
proştii care ridică capul din iarba lor
şi cuvântă,
care ies din comportamentul de vită docilă
şi se transfigurează în animale de pradă,
dându-şi cu presupusul despre arta conducerii
fără a cunoaşte teoria sistemelor.
Nu-mi plac ticăloşii,
nici măcar nu-i căinez,
sunt atât de ticăloşi că nici nu scuip pe ei,
doar îi sictiresc.
Urăsc trădătorii, cu toată fiinţa mea,
de parcă i-aş fi iubit candva crâncen,
cu dumezeii mamii lor cu tot.
Iubesc animalele,
în lumea lor proştii fac treabă de proşti,
cu blândeţe şi asumare de condiţie,
respectând ecuaţia domnului Gauss.
Iubesc animalele pentru că în lumea lor lucrurile sunt clare,
iubirea este iubire şi ura este doar o furie,
ce se stinge după legi prestabilite.
Dar cel mai mult iubesc animalele
pentru că în lumea lor nu există trădare,
trădarea înseamnă moarte.
Priviţi animalele proştilor,
ticăloşilor, tradătorilor
şi învăţaţi legea şi măreţia de a fi oameni!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie violetă

Stau ca barza-ntr-un picior,
Creierii mi-i pedepsesc,
Să gândească repejor,
Cum să spun că vă iubesc.

Pana o tot răsucesc-
(Până-acum am rupt vrei trei).
Vreau să spun că vă iubesc,
Precum mierea-n flori de tei.

Scriu şi şterg, mă răzgândesc,
Vreau să vă colind frumos,
Să simţiţi că vă iubesc,
Vreau s-o spun cât mai spumos.

Dar nu-mi iese, mă căznesc,
Să o spun mai somptuos,
Cât de mult eu vă iubesc
Şi cât de năbădăios.

Un colind am vrut să scriu,
Într-un fel mai nefiresc,
Unu,-aşa mai fistichiu,
Ca să ştiţi că vă iubesc.

Cum să fac, să pot să spun,
Într-un mod mai pitoresc,
Dintr-o frunză de alun,
Cum şi-n ce fel vă iubesc?

Cred c-aţi înţeles, eu sper,
Că, pe toţi vă îndrăgesc.
La mulţi ani şi leru-i ler,
Să trăiţi şi vă iubesc!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

-esc...

Iubesc... cum aş spune înfloresc,
Iubesc... cum se vede că trăiesc,
Iubesc... într-un sentiment ceresc,
Iubesc... e mai mult decât firesc,
Iubesc... e în stilul românesc,
Iubesc... câteodată chiar prostesc,
Iubesc... de grandoare eu mustesc,
Iubesc... mi-e elanul vitejesc,
Iubesc... chiar dacă mai văicăresc,
Iubesc... dar nici nu mă lăfăiesc,
Iubesc... într-un fel copilăresc,
Iubesc... timpul îl sărbătoresc,
Iubesc... cu natura mă-mpletesc,
Iubesc... de n ori îmi tot doresc,
Iubesc... cred că-ncep să plictisesc...
Şi ce dacă... eu iubesc!...
C-am pe cine... ce... să –esc!

poezie de Vasile Zamolxeanu (6 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la părinţi am învăţat

De la părinţi am învăţat, cum să fiu om respectat.
Când greşesc să-mi cer iertare, să dau celui ce nu are.
Rău să nu fac nimănui, să fiu ajutorul lui.
Să grăiesc doar adevărul, minciuna să n-o îndrăgesc.
La necaz să nu-i duc dorul, tot ce-i frumos să iubesc.
Deşi par doar simple acte, eu le consider valori.
Valori aplicate-n fapte, pentru oameni sunt comori.

poezie de Dumitru Delcă (24 septembrie 2023)
Adăugat de Duitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedreptate

Îndrăgesc
mai mult trandafirii
din curtea mea
decât pe cei
din alte curţi.
Simt că e o nedreptate
care se extinde
la întreaga scară
a istoriei.
Nedreptatea
care ne-a făcut
să devenim
oameni.
Deşi ar fi trebuit
să fim zei.

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ochii săi strălucea reflexia celei mai frumoase planete din Univers - o planetă care nu este nici prea caldă, nici prea rece; care are apă în stare lichidă pe suprafaţa sa şi unde gravitaţia este tocmai potrivită pentru fiinţele umane, iar atmosfera este perfectă pentru ca ei să poată să respire, unde există munţi şi deşerturi şi oceane şi insule şi păduri şi copaci şi păsări şi plante şi animale şi insecte şi oameni - o mulţime de oameni. Unde există viaţă. O mică parte din ea, probabil, inteligentă.

citat celebru din Stephen Hawking
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 96

Tânăr, frivol – cusururi după unii;
Alţii te văd frumos, tânăr, de treabă;
Cusur, frumos – le îndrăgesc nebunii,
Dar din cusur tu faci frumos degrabă.
Şi-aşa cum pe un deget de regină
Cel mai banal inel are valoare
La fel şi-orice cusur ce te domină
Devine adevăr şi înzestrare.
Şi lupul rău câţi miei nu păcăleşte
Dacă în miel s-ar travesti pe dată!
Iar chipul tău câţi oameni n-amăgeşte
Dacă ţi-ai folosi puterea toată!

Dar eu atât te îndrăgesc pe tine,
Că faima ta mă înalţă şi pe mine.

sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Eleonora Stoica îşi întâmpină fiica împreună cu aceste animale, care se bucurau toate, fiecare în stil propriu, de sosirea blondei. Intrară în sufragerie; aici, alte animale: broaşte ţestoase, iguane, şerpi, hamsteri şi cam atât, deocamdată. În plus, o sumedenie de plante, care de care mai frumoase, îngrămădite pe la toate ferestrele, cât mai la lumină. Se observa că oamenii care locuiau în acest apartament erau mari iubitori de plante şi animale, ceea ce era normal, nu doar pentru că domnişoara Maria era, ca şi tatăl ei, domnul Andrei Stoica, biolog, iar doamna Eleonora – medic veterinar, ci pentru că, în general, aceşti oameni preţuiau natura şi vieţuitoarele.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti visul...

Eşti visul meu din zori de zi
Ce se destramă în plăceri,
Eşti fericirea din priviri
A infinitelor tăceri...

Doar tu mă faci ca să iubesc,
Făptură dragă efemeră
Şi tot mai mult te îndrăgesc
În lumea asta austeră...

Te rog rămâi o vis ceresc
O viaţă doar, căci nu e mult,
Să pot să-nvăţ să te iubesc
Şi-apoi destinul am s-ascult!

Căci tu eşti dragostea dintâi
Care s-aprinde iar şi iar,
Iubirea mea în veci ramâi
Zălog lăsată pe altar!

poezie de Gabi Costin (15 februarie 2014)
Adăugat de Gabi Costin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si cu toate astea,iubesc

Simt
Glasul alb al singuratatii
Lovindu-mi corzile vocale,
Tristetea florilor ce-si arunca tipatul
Inaintea mea,
Desfrunzindu-mi oasele,
Infiorata ruga a nisipului,
Cald poate si din vina
Inimilor noastre…
Simt cum iubirea inalta si coboara
Suflete,
De care apoi durerea
Sa poata fi demna.
Si cu toate astea, iubesc.
Iubesc, fara sa pun nici o intrebare,
Iubesc, fara sa mai simt pietrele
Otravind ecouri,
Mai crud, tot mai crud,
In jurul meu,
Iubesc, si ruinele ce se sting
Pe muzica de Bach
Musca din Ana, zidita
In mine.
Iubesc, si numai Dumnezeu iarta
Plansul meu, urcand ploaia
Prin oameni.

poezie de Alina Emandi
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt oameni care, deşi te însoţesc, nu înseamnă că îţi sunt alături.
Sunt oameni care, deşi îţi sunt alături, nu înseamnă că sunteţi împreună.
Sunt oameni care, deşi te aud, nu te ascultă. Sunt oameni care, deşi te ascultă, nu te înţeleg şi nu le pasă.
Sunt oameni care, deşi te privesc nu te văd. Sunt oameni care deşi de văd, nu te cunosc.
Sunt oameni care, deşi îţi sunt alături, sunt foarte departe de tine...
Sunt oameni care, deşi te mângâie şi te îmbrăţişează, nu te iubesc.
Sunt oameni care, deşi te însoţesc pe drumul tău şi îţi fac promisiuni, într-o zi vor coti brusc pe alte drumuri...

poezie de Irina Binder
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul XVII

Nu te iubesc ca pe un trandafir japonez, un topaz,
ori o săgeată de garoafe sărită din foc:
te iubesc cum sunt iubite doar fiinţele sumbre,
pe ascuns, undeva între umbră şi suflet.

Te iubesc cum iubeşte planta care nu-nfloreşte şi
păstreaz,-ascunsă-n ea, lumina corolei ne-nflorite
şi, graţie iubirii tale, este ascunsă-n trupu-mi
acea puternică mireasmă emanată de pământ.

Te iubesc fără să ştiu cum, nici când şi nici de unde,
te iubesc sincer, fără confuzii şi fără trufie:
şi te iubesc aşa pentru că nu ştiu să iubesc altfel,

doar în acest chip în care eu nu sunt şi nici tu nu eşti,
aşa de-aproape că mâna ta pe pieptu-mi e mâna mea,
aşa de-aproape că se-nchid ochii tăi când adorm eu.

sonet de Pablo Neruda din O sută de sonete de amor (1959), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până şi cei mai pătimaşi iubitori de animale îi iubesc doar pe câinii care nu-i muşcă.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!