Cred sincer că dacă liderii politici ai lumii şi-ar putea vedea planeta de la o distanţă de 160.000 de kilometri, perspectiva le-ar putea fi fundamental schimbată; că toate graniţele importante ar fi invizibile, că argumentele zgomotoase ar amuţi. Micul glob ar continua să se învârtă, ingnorând în linişte subdiviziunile sale, prezentând o faţă unită care ar striga pentru înţelegere unificată, pentru un tratament omogen. Pământul trebuie să devină ceea ce arată: albastru şi alb, nu capitalist sau comunist; albastru şi alb, nu bogat şi sărac; albastru şi alb, nu invidios sau invidiat. Mică, strălucitoare, liniştită, albastră şi albă, fragilă.

citat din Michael Collins
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru infinit

Tu eşti iubirea mea albastră!
Marea mea albastră!
Visul meu albastru!
În dimineaţa albastră!
În noaptea tot albastră!
Lumina din fereastra albastră!
Steaua mea albastră!
Pătrunzi în tot albastru!
În gândul meu albastru!
În versul meu albastru!
În viaţa mea albastră!
În moartea mea albastră!
Noi suntem albastrul,
Într-un... cer albastru!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou în albastru

femeia de albastru
de ochi albaştri
de inimă albastră
se îmbracă albastru
are o coroană de myosotis albastră
umblă călare pe un animal marin albastru
se ascunde după o uşă albastră
citeşte din cărţi albastre
se împrieteneşte cu personaje albastre
sub cupola şi pereţii propriei chilii în albastru
tot ce gândeşte e albastru
tot ce atinge devine albastru
nu se lasă modelată decât
de mâinile tale albastre
îi bate un vânt albastru
un suflet albastru sălăşluieşte în ea
în trupul ei minion şi albastru
seduce cu lumina ei albastră
pirogravează o inimă albastră
pe care ţi-o lipeşte îngrijit cu o pastă albastră
îţi zâmbeşte albastru
face cale-ntoarsă albastră
în paginile aceleiaşi vieţi albastre

deschide fereastra albastră
tot ce se întâmplă a timp şi anotimp
e acest albastru al unei unice dimineţi albastre

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Otto: Nu voi permite ca fiul meu să devină un capitalist.
Scarlet: Când va împlini 18 ani, va putea decide singur dacă să fie un simplu capitalist sau un comunist bogat.

replici din filmul artistic Unu, doi, trei, după Ferenc Molnar (15 decembrie 1961)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

De pe lună Pământul arată mereu la fel, dar aparenţele pot fi înşelătoare. În mod sigur planeta nu este liniştită, dar clar fragilă şi cu o populaţie în creştere. Când am zburat pe lună, populaţia era de 3 miliarde; astăzi numărul este mai mare decât dublu şi se îndreaptă spre 8 miliarde, spun experţii. Nu cred că această creştere este sănătoasă sau uşor de susţinut pentru planeta noastră.

citat din Michael Collins
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru

Vai, cerul albastru al ochilor tăi
a inundat întreg universul:
albastru e soarele,
lunca, ponoarele,
albastră e luna şi ciuta, nebuna,
albastre sunt stelele,
razele, ielele,
albastru pământul şi vântul, şi cântul,
albastre pădurile, trilul, izvoarele,
albaştri rechinii, muflonii, cucoarele,
albaştri sunt munţii,
părinţii, cărunţii,
albastre podgoriile,
florile, zorile,
albastre spicele coapte de grâu,
albastră furnica,
albastru colnicul,
albastră bunica,
albastru bunicul,
albastre căsuţele-n freamăt de râu,
albaştri toţi oamenii de pe pământ:
şi albii,
şi negrii,
şi cei ca lămâiul,
şi pieile roşii albastre sânt,
albastră e ziua, albastră e noaptea
(albastru li-i rândul),
tot ele-albăstrindu-mi
şi visul, şi gândul,
albastră e boarea, albastru-i sărutul,
albastră-i suflarea
şi chinu-mi, durutul,
albastru botezul,
albastru şi crezul,
albastră năşia,
albastră e nunta,
albastră-i junia
şi vârsta, cărunta.
Chiar moartea-i albastră
pe pajiştea noastră
şi nu se teme de ea
nimenea.

poezie de Nicolae Mătcaş din Iar când cu miei va ninge prin ponoare..., Volumul I (2006)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru de voroneţ

Albastru cu cap încoronat,
cu albastru tăiş fulgerător,
pe albastru l-a decapitat
peste nor, sub nor.
Albastru fără cap, a căzut,
nu el bineînţeles, trupul lui,
din văzut deveni nevăzut
înaintea şi-napoia norului
Albastru cel mare, din cer
cel pe dinlăuntru şi pe dinafară
ţinea în echilibru sever
secunda dimineţii şi pe cea de seară.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru

Mă voi sui pe un munte
Pentru a fi mai aproape de cer
Astfel aş putea atinge
Nuanţa dorită de albastru
Pentru a-mi exprima
Dorul de tine.

Voi folosi puţine cuvinte
Însă le voi alege pe cele care contează
Pentru a exprima emoţiile
La fel de puternic
Precum le simt.

Râul mi-o va lua oricum mereu înainte
În întâmpinarea ta
Doar el ajunge mereu la tine
Eu doar îl urmez
Ca pe un ghid.

El alege mereu nuanţa potrivită
De albastru.

poezie de Ana Irina Drobot
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vorbim despre albastru

Să vorbim despre albastru...
Sunt zvonuri că această culoare are aripi...
Am fost în fiecare culoare
Dar aici mă simt cel mai bine.
Am trăit fiecare ochire albastră
Şi m-am dus de la tine...
Ca rândunelele, să vorbim despre albastru...
E zare, e mare, e depărtare.
E ultima suflare spre-nălţare.
Aş mai vorbi despre albastru
Spre infinit... culoarea mea pentru cruţare...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auxilium

Un albastru de culoarea cernelii
Mă îmbrăţişează cu farmecul său,
O pată de vopsea devenită-n timp
Abstractă în memoria mea avidă
După materiale de construcţie, un
Albastru cu care îmi clădesc mica
Bucată de cer pentru vise sacre,
Un albastru ce trebuie să iasă în
Evidenţă, e culoarea apei din
Vaza de cristal transparent în contrast
Cu negrul melancoliei lunare,
Albastru insistă să reprezinte
Seninul, ziua de mâine, speranţa
Ce sfidează realitatea morţii....

poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurnal în jurul inimii

Albastru de Voroneţ
albastru de Română
singur printre poeţi
cu cerul pe mână

Albastru de Română
albastru de verde
curcubeul se amână
până când se vede

Albastru de verde
singur printre poeţi
şi Ceahlăul mă crede
albastru de Voroneţ

Albastru de Română
un clopot pe strună

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (20 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafir albastru

Îţi plăcea să strecori
Un trandafir albastru
Printre tradafirii galbeni,
Nu mi se părea foarte potrivită alegerea,
Era ca o ezitare cumva,
Într-o declaraţie de dragoste,
Un vers obscen
Într-un poem despre iubire,
Ca o rochie albă
Într-un lan de maci roşii,
Ca o palmă peste faţă
Într-o scenă de gelozie.
Chiar nu mi se părea foarte potrivită alegerea,
Un trandafir albastru
Într-un buchet de trandafiri galbeni,
Era ca un avertisment
Că m-ai putea părăsi,
Era ca un intrus
Într-o poveste de dragoste.
Ca parfumul prea pronunţat
De pe scrisoarea de adio.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În prezent, fizicienii lucrează la combinarea teoriei generale a relativităţii a lui Einstein cu ideile lui Feynman despre istoriile multiple într-o teorie unificată completă, care să descrie cu precizie tot ceea ce se întâmplă în Univers. Această teorie unificată va face posibil să calculăm cum se va dezvolta Universul, dacă ştim cum au început istoriile sale. Teoria unificată nu ne va putea spune cum a început Universul, sau care i-a fost starea iniţială. Pentru aceasta am avea nevoie de ceea ce numim condiţii la limită, reguli care să ne spună ce se întâmplă la frontierele Universului, la marginile spaţiului şi timpului.

Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graniţele ţărilor nu sunt vizibile când privim Pământul din spaţiu. Şovinismul fanatic de tip etnic sau religios sau naţionalist par un pic mai dificil de menţinut atunci când ne vedem planeta ca pe un semicerc albastru, fragil micşorându-se şi devenind un punct de lumină greu de remarcat în comparaţie cu bastionul şi citadela stelelor.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minte-mă sincer...

Cerul e albastru că aşa e şi luna...
Adevărul există... trăiască minciuna!
Priveste-mă-n ochi şi raspunde-mi pe dos:
Ai putea să mă-njuri... politicos?

poezie de Sufleţel şi atât...
Adăugat de Sufleţel şi atât..
Comentează! | Votează! | Copiază!

A şaptea culoare

din ochii tăi lipseşte o culoare
vinovat cerul şi-a tatuat cicatricea
cu albastru violet

(gest în care începusem să cred)

acum e linişte o linişte lungă
din care aştept să ieşi
chiar dacă rămâne un gol
vino pe genunchii visului
o singură noapte să fim doar noi
aceeaşi culoare pentru fiecare zi

tot ce ai putea să tulburi
e doar o curiozitate cu
foarte multe imagini
dar asta nu înseamnă
că nu pot să îţi explic
despre experimentele genetice
sau despre ceasul care
măsoară golul dintre noi

întotdeauna egal până
la cea dintâi atingere

încearcă să înţelegi

albastrul lipit de cer
nu-i întotdeauna o culoare

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevralgie

De ce mă îneci în a ta linişte?
Ce-mi sâcâie capul a sticksuri,
Ca nişte urlătoare tălăngi, de sună...
A fanfară doar cu amintiri în
Galben şi albastru. La un moment dat,
Pic în vid, adânc în negru şi roşu.
Mă asfixiez în ceaţa de ocean, ce tu...
M-ai uitat cu ochii-n luna ce are cratere.
Aşa cum sunt şi eu aruncat într-un crater,
Uitat. Privesc cum felinarul stă cu mine,
Ca eu să nu mai văd roşu şi negru, dar... degeaba.
Hah! Uite cum e roşu şi albastru, ce-mi zguduie...
Tâmplele ca tălăngile atât de grele,
În chiorâş privind cum ceasul...
Arată a fi ora 03:00, dar e galben.
Sunt ca o planetă uitată-n cosmos,
La distanţă prea mare de tine, soarele meu.
Mai dă-mi o lacrimă de toamnă albastră, ce,
Aş pigmenta pământul în albastru. Cu doar,
Simple siluete în galben, dansând cu şalul negru.
Dar şi cu o spânzurătoare neagră,
În timp ce pufăie ca trenul în nevralgie, a pipetă gri umană.
Hah! Zăresc nişte siluete din îndepărtare...
Cum muşcă dintr-un măr atât de roşu,
Se aude muşcătura, se simte cum,
Îmi ies picături din tâmplele obosite.
În timp ce muşcă cu pasiune, a înghiţit gutuia!
Îmi ating tâmplele cu buricele degetelor, ce-mi..
Ţipă în surdină ca fantomele, atunci când inima le cedează.
Înlemnind cu ochii căscaţi la siluetele, Ce le aud cum dă de ortul popii,
Ca şi cum odată cu ele, eu nu voi mai exista.

poezie de Ionuţ Dumitru (23 ianuarie 2019)
Adăugat de Ionuţ Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

credincios

Un adevărat credincios este o ciudăţenie. El are o dragoste supremă pentru Cineva pe care niciodată nu l-a văzut; îi vorbeşte cu familiaritate, zi de zi, Unuia pe care nu-l poate vedea; el se aşteaptă să meargă în ceruri pe baza meritelor Altcuiva; se goleşte singur de sine pentru a fi umplut de Altcineva; recunoaşte că a greşit pentru a putea fi socotit drept; se coboară pentru a fi ridicat; este cel mai puternic atunci când este cel mai slab; este cel mai bogat când este cel mai sărac, cel mai fericit când îi merge cel mai rău. El moare pentru a putea trăi; pierde pentru a putea câştiga; dăruieşte altora pentru a păstra pentru el. Vede nevăzutul; aude neauzitul şi cunoaşte necunoscutul.

definiţie celebră de A.W. Tozer
Adăugat de Antonio Rado
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie să vă închipuiţi că, dacă o persoană posedă calităţi mediumnice, poate avea acces la toate regiunile lumii invizibile; nu, ea nu va vedea decât ceea ce corespunde stării sale de conştiinţă, gândurilor, sentimentelor sale. Clarvederea este dată fiecăruia în funcţie de gradul său de evoluţie; acela care se împotmoleşte încă în regiunile inferioare ale planului astral, va întâlni numai entităţi care populează aceste regiuni şi va suferi.

Omraam Mikhael Aivanhov în Incursiune în invizibil
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Vinerea e albastră, uimitor de albastră, unoeri se comprimă până la violet, uneori bate în azuriu, dar în toate cazurile – negreşit albastru.
Sâmbăta – culoarea gălbenuşului de ou, netedă, galbenă şi strălucitoare; spre seară se face roz.
Duminica – roşie ca sângele, iarna se face rumenă. Dacă te uiţi la ea din partea vinerii albastre, ţi se pare purpurie, iar în sine se asociază cu drapelele şi cu un zid de cărămidă.
Luni - e atât de roşie, că pare neagră.
Marţi - brun-luminos.
Miercuri - unui ochi neatent îi pare albă, dar într-adevăr e albicioasă tulbure, după care e greu să întrezăreşti o culoare anume.
Joi - verde, fără alte nuanţe.

poezie clasică de Venedikt Erofeev din Jurnalul unui psihopat (iunie 2010), traducere de Mihail Vakulovski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul e albastru pentru că tu vrei să ştii de ce cerul e albastru.

citat din Jack Kerouac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!