Îmi luminez cu privirile drumul care duce spre mine.

citat din Maram al-Masri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gura ta - petale frumos mirositoare, cuvintele tale - soare...

citat din Maram al-Masri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti deosebit de toţi ceilalţi! Semnul tău distinctiv? Sărutul meu pe buzele tale.

citat din Maram al-Masri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul care duce spre noi înşine duce în mod obligatoriu şi spre ceilalţi.

Octavian Paler în Scrisori imaginare
Adăugat de Trandafir.B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea e mai mare decât ţipătul care
Sfărâmă lăuntric miezul de Iertare ;
Părelnică pradă în suflet o simt cruce
Drumul spre mine: nicăieri nu mă duce!

catren de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă suntem pe drumul care ne duce spre bine e obligatoriu să aruncăm o privire şi spre rău.

citat din Thomas Hardy
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lung şi plin de neprevăzut e drumul care duce din iad spre lumină.

citat clasic din John Milton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Yoda: Teama este o cale spre Partea Întunecată. Teama duce spre mânie. Mânia duce spre ură. Ura duce spre suferinţă. Eu simt multă teamă în tine.

replică din filmul artistic Războiul stelelor - Episodul I: Ameninţarea fantomei
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

dragoste (vezi şi iubire)

Dragostea, sub toate formele ei, este drumul unic care duce spre puritatea morală.

definiţie de Pierre Lescot
Adăugat de Elena Meculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nesocotirea legilor morale elementare – este drumul care (con)duce sigur spre criza morală generalizată.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul către glorie te poate duce în mormânt. Drumul datoriei te poate duce însă nicăieri.

citat din James Thurber
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul misterios duce spre noi înşine.

citat din Novalis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care nu ştie să-şi găsească drumul spre idealul său, duce o viată mai uşuratică şi mai impertinentă decât omul lipsit de ideal.

aforism celebru de Friedrich Nietzsche din Dincolo de bine şi de rău, Aforisme şi interludii
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul care se numeşte: "Lasă, mai târziu..." duce spre ţara care se numeşte: "Niciodată...". Aşa face omul şi Neamul cu amânarea mântuirii.

citat clasic din Arsenie Boca
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutându-mă

Căutând în tine un drum spre mine,
Căutând în tine un drum spre tine,
Căutând în tine un loc unde să-mi odihnesc sufletul,
Căutând în tine locul unde este sufletul tău,
Căutând în tine ochii mei,
Căutând în tine ochii tăi
Mă căutam pe mine în tine,
Te căutam pe tine în tine,
Căutam în tine un vis al meu pe care să-l visăm,
Căutam în tine un vis al tău pe care să-l visăm,
Căutam în tine primăvara mea,
Căutam în tine primăvara ta.
Căutând în tine drumul spre mine,
Căutând în tine drumul spre tine,
M-am rătăcit şi s-a întamplat ceva,
Nu ştiu ce s-a întâmplat,
Dar sufletul tău s-a închis.
Şi am rămas afară căutându-mă...

poezie de Victor Rechiţian
Adăugat de Victor Rechiţian
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-lui Adrian Maniu cu prilejul apariţiei volumului său Drumul spre stele

Când am citit Drumul spre stele,
Mi-am spus la cea din urmă stanţă:
De... drumul poate-o fi spre ele;
Dar pân' la stele - ce distanţă!

epigramă de Tudor Măinescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemurire

Am răsărit în ramurile unui copac
trunchiul mi-e boltă
vieţii.
Cerul se întoarce cu mine
iar jos, pământul mă atrage
spre tine, fierbinte.

Sus dinspre soare, cobor către tine.
Mă arde vremea, fericit că simt cum nu trece.
Viaţa mie îmi duce puterea
şi simt înăuntrul tău regăsirea.
De aceea sunt fericit, că eu duc golul tău
ce te împlineşte.

Simt tangajul valului, cum îmi duce firea
şi mă prăbuşeşte.
De acolo, de sus, spre-o lume pe dos
cu tine spre mine, să ne unim regăsirea
prin unul din doi.
Ochii îi cobor în irişii tăi
tremurând în ei găsesc, valul, înălţimea.
Astfel aflăm cum ne duce, pe amândoi
spre adâncul din noi, iubirea.
Punem împreună din noi, câte un pic,
apoi ne gustăm muşcătura buzei sărate
şi împărţim, printre încleştatele mâini,
încet spre viitor, nemurirea.

poezie de Viorel Muha (septembrie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu rele şi bune

Picioarele tale
Şi-ascund în sandale
Secreta venire
La mine-n iubire.

Şi buzele mele
Sărută curele,
Secretă, sub ele,
Simţind a ta piele.

Sub care, secret,
Pulsează încet
Un sânge iubit,
Spre mine pornit.

Ce-i drumul, iubire?
O piele subţire,
Sub care, spre mine
Piciorul tău vine.

Să fie-ncălţat,
Secret sărutat.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o candelă

uneori mă aprind şi ard
ca o candelă
luminez fiecare colţ
fără teamă
intru peste tot
o parte din mine
se caţără pe ziduri
până dincolo de orizonturi
cealaltă parte
e o clepsidră prin care
mă scurg în culori
pentru toate anotimpurile
care încep din mine

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâs de tăcere

Tăcerea veghează precum un Sfinx –
Copac cu ramuri reumatice, distorsionate,
În drumul spre moarte...
Simbolic, îi spunem singurătate.
Musteşte în el atâta durere!
E drumul ce duce spre necunoscut,
Un drum abia început.
Se scutură frunzele cu aromă de lacrimi...
Cenuşa de pe frunte se rătăceşte
În pliurile adâncite-ale vieţii.
Oh, om, poposeşte!
Priveşte şi nu te mira
De trecerea ta!
Scutură amintirea şi hrăneşte cu ea
Privirea-ţi înfometată de lumina divină!
Din carnea ultimei stele fă pat
Pe care să-ţi întinzi gândul!
Te cheamă pământul!
Aprinde o torţă din sufletul tău
Şi arde lutul stricat
Din care te-ai întrupat.
Liber spre cer sufletul tău va zbura...
Transcendent...
Nu te sfii!
Moartea este un surâs al tăcerii,
Tu ştii...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă-n mine

E toamnă-n mine şi de toamnă plâng
Păsări şi frunze,-n drumul spre amurg...
Tresar în mine vânturi reci... şi ploi.
Mă învelesc cu plans copacii goi...

Clepsidra iarăşi timpul şi-a oprit,
Sobor de frunze cade la fereastră,
Prelungă noapte-n mine s-a ivit
Iar eu pierdut-am drumul către casă.

Foşnesc sub tălpi, cu noi, la unison,
Frunze şi paşi. Cărarea-nsângerată,
Adăposteşte gândul unui om...
Un vis uitat sub trupul greu, de piatră.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!