Rugăciune

Aliat cu frunza şi cu ramul
De câte ori mă doare neamul
Invoc cu stăruinţă hramul.

tristih de David Boia (13 octombrie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice năzuinţă presupune stăruinţă.

aforism de David Boia (16 august 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru biruinţă ne trebuie stăruinţă.

citat din David Boia (23 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aluat. Un bun aliat pentru pâine.

David Boia (17 august 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voinţa fără stăruinţă nu duce nicăieri.

aforism de David Boia (16 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţă

Credinţă. O sentinţă obţinută prin stăruinţă.

definiţie aforistică de David Boia (27 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori...

Mă pierd zile la rând... cu capu-n nori!?
Privesc cu ochii goi chipuri prin sticlă
Şi-i strig în van; aivea nu se-aplică
De câte ori, de câte ori...

M-avânt cu gând d-elan în fiecare zori,
Trăiesc clipite de tumult de vis;
Sunt un torent de reuşite, nedescris
De câte ori, de câte ori...

M-afund în misticism ce-mi dă fiori
Cu închinări la ţeluri destrămate;
Invoc în van pe Dumnezeu la pietate
De câte ori, de câte ori...

Mă simt rănitul d-exterminatori
Şi-mi vreau răscumpărări de libertăţi şi bunuri
Furate de la viaţa-mi, cu mentalele străbunuri,
De câte ori, de câte ori...

Mă resemnez în cânt de coardă de viori
Înghesuit în mine, adâncul... Îmi deplâng
Destin de începuturi cu piciorul stâng
De câte ori, de câte ori..

De câte ori mă ştiu prin amintiri cu nori,
De câte ori mă văd plângând săruri de mare,
De câte ori am dăruit sau am primit o floare?!?...
De câte ori, de câte ori...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt frunză

o frunză stingheră
în palmă îmi cade
căderea ei mută mă doare mă
roade

pătrunde în carne să-mi
ardă de-a valma
şi mâna-ncleştată
şi ochiul şi
palma

iar moartea porneşte
să-mi cate ocol
mi-adulmecă
trupul nevolnic şi
gol

sunt una cu frunza
ce-n palmă o strâng
sunt una cu frunza
ce moare şi
plâng

şi-acum înţeleg ce
anume mă doare
sunt singur şi
veşted sunt frunza
ce moare

poezie de Sorin Olariu
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel în aşteptarea toamnei

Păleşte frunza din copaci,
Iar câte una s-a sfrijit
Şi nu mai sunt holde cu maci
Pe şesu-ntins şi însorit.

Gustar deodată s-a ivit,
Păstăi crapate pe araci,
Păleşte frunza din copaci
Şi câte una s-a sfrijit.

Eu, am un of nemărginit
Că nu avem ce pune-n saci
Din plaiul nostru pustiit,
Ţăranii noştri sunt săraci.

Păleşte frunza din copaci

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul instrument muzical a fost frunza.

aforism de David Boia (4 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste la prima vedere

Întâmplarea cea mai fantezistă
Din câte sunt şi din câte există.

distih de David Boia (30 ianuarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare

Mă doare-un rug de sânge în piept,
Mă doare-un vaiet prelins nedrept,
Mă doare-al meu dor arcuit
Din vise ce-n drum s-au răsucit.

Mă doare buza din călcâie,
Mă doare gândul care suie,
Mă doare şoapta din oglindă
Din seri când aşteptam în tindă.

Mă doare lacrima de gheaţă,
Mă doare pasul meu prin ceaţă,
Mă doare fruntea prinsă-n nor
Şi-al apelor murmur uşor.

Mă doare când n-aş vrea să doară,
Mă doare-n iarnă, primăvară,
Mă doare frunza greu rănită
Din toamn-abia întâlnită.

Şi, zău, c-aş vrea să nu mă doară,
Să-mi fie aripa uşoară,
Să sorb din roua dimineţii,
Să aflu tot secretul vieţii.

poezie de Ştefania Burnea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare viaţa

Mă doare viaţa, destinul,
Mă doare zborul de fluturi,
Mă doare amarul, pelinul
Mă doare visul din gânduri,

Mă doare sufletul prădat
Mă doare timpul ce trece,
Mă doare cuvântul uitat
Mă doare privirea ta rece,

Mă doare tăcerea
Mă doare şi visul...
Mă doare uitarea
Mă doare abisul...

poezie de Maria Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimă de toamnă

A mai trecut o vară şi atât de mult mă doare,
Că nu te-am întâlnit pe nicăieri pe unde-am fost,
Mă doare floarea, frunza veştejită care moare,
Şi lacrima ce vântul toamnei o usucă fără rost,

Mă doare frunza care-n zbor te-a mângâiat pe pleoape,
Şi salcia care se-apleacă trist în calea ta
Şi-aştept groparul cel de frunze să mă-ngroape,
Într-un mormânt de frunze, printre ploi, pe undeva,

Mă doare toamna-n care mi-e atât de dor de tine,
În care eu voi rătăci prin munţi şi văi adânci
Şi-am să mă rog ca să găseşti cărarea înspre mine,
Când eu voi fi căzut, vânat de vulturi printre stânci.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se crede că Adam aştepta fiecare seară, ca pe toamnă, ca Eva să-şi scuture frunza.

aforism de David Boia (19 noiembrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doare

E atata toamna in pom
S-atata durere in om,
Cafeaua mea adormita
Doare in toamna trezita

E atata iubire tarzie
S-atata rugina in vie,
Toamna pe sens interzis
Doare in tot ce ti-am zis!

E atata frunza pe drum
S-atata tristete acum,
Iubito cu ochii de frig
Ma doare, cum sa iti zic?

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre frunză

Oare frunza se gândeşte
când e mică şi când creşte,
ce rol are ea de-i verde
şi de unde se hrăneşte?

Oare stând prinsă de-o creangă
câte-o dată se întreabă,
dacă timpul ce-l petrece
e doar cald şi când e rece?

Oare frunza are simţuri
şi se sperie de vânturi,
ştie frunza când e noapte
şi de ce plouă în rate?

Ştie frunza sau nu ştie
când e vremea ei târzie,
când e toamnă, oare ştie
şi bătrână şi pustie?

Ştie frunza când e ruptă
şi când moare ca o frunză,
când căzută ruginită
e călcată şi e frântă?

Sau când doare poate ştie
sau când vântul o adie,
sau când este ruginie,
ştie frunza... cine ştie?

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Onoare un cuvânt ce doare.

aforism de David Boia (3 ianuarie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zicătoare

România de azi ne doare.

monostih de David Boia (12 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragobetele însinguraţilor

Omule, cu suflet frânt,
Ce stai singur pe pământ,
De porţi numai supărare,
De e nor sau de e soare,
Nici nu râzi, nici nu zâmbeşti,
Ci-n zadar te iroseşti?
Mai bine ia de iubeşte,
Viaţa cât mai odrăzleşte,
Cât mai toarnă-n tine har,
Mugur de lumină rar!
Că ajuns la bătrâneţe,
Ramul nu mai înverzeşte,
Îi rămân frunzele-n vânt,
Ca un grai fără cuvânt!
Rămâi singur, ca un cuc,
Care cântă de năuc,
Prin vreo vale sau zăvoi,
Viaţa-i tristă de nevoi!
Te baţi ca frunza de plop,
Că nu ai în lume scop,
Că viaţa ţi s-a trecut,
Cât ai fost şi surd şi mut!

De-aia, omule, gândeşte
Că viaţa se risipeşte,
Fă-ţi din ea un aliat
Şi nu-i da numai oftat!
Timpu-n urmă nu se-ntoarce,
Că e măsurat de Parce,
Cât e aţă pe mosor,
După aia... somn uşor!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu (25 februarie 2016)
Adăugat de Vasile Neagu-Scanteianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cel îndrăgostit cel mai rău îl doare durerea iubitei.

aforism de David Boia (4 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!