Un articol lung apăru la 7 octombrie în Buletinul Societăţii Regale de geografie. El trata chestiunea legată de ocolul pământului din toate punctele de vedere, demonstrând categoric nebunia acelei întreprinderi. După acest articol, se vedea că totul stă în contra călătorului: piedici ale omului, piedici ale naturii. Pentru a duce la bun sfârşit proeictul, trebuia să fie admisă o miraculoasă concordanţă a orelor de plecare şi de sosire, concordanţă care nu exista, care nu putea să existe.

Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Articolul apărut în Buletinul Societăţii Regale de geografie făcu mare zgomot. Mai toate ziarele îl reproduseră, iar acţiunile lui Phileas Fogg coborâseră enorm.

Jules Verne în Ocolul Pământului în 80 de zile
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi participanţii la şedinţa Societăţii Regale de Geografie – mai mult sau mai puţin – trupeşte sau moraliceşte – scăpaseră de înecuri, de focuri, de securile pieilor-roşii, de măciucile sălbaticilor, de stâlpul de chin, de stomacurile polineziene! Dar nimic nu putea să le oprească bătăile inimilor în timpul cuvântării lui sir Francis M. şi cât poate cuprinde memoria omenească, acesta era cel mai frumos succes oratoric al Societăţii Regale de Geografie din Londra.

Jules Verne în Cinci săptămâni în balon
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretarul Societăţii de geografie trebuia să fie un om simpatic, fiindcă toate cele de mai sus le spusese cu multă graţie.

citat celebru din romanul Copiii căpitanului Grand, capitolul VII - De unde vine şi unde se duce Jaques Paganel de Jules Verne
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era o mare îmbulzeală de ascultători în ziua de 14 ianuarie 1862 la şedinţa Societăţii Regale de Geografie din Londra, piaţa Waterloo nr 3. Preşedintele, sir Francis M. făcea onorabililor săi colegi o importantă comunicare, printr-o cuvântare des întreruptă de aplauze. Această rară toană de elocinţă se termina în cele din urmă pin câteva fraze sforăitoare, în care se revărsa din belşug patriotismul.

Jules Verne în Cinci săptămâni în balon
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-aţi putea să-mi comunicaţi în apropiata dv. scrisoare, cât timp vor mai dura şedinţele săptămânale ale Societăţii, căci eu doresc să supun aprobării Societăţii Regale o comunicare asupra unei descoperiri în fizică, descoperire care m-a dus la construirea telescopului. Nu mă îndoiesc că acest referat va fi mai plăcut decât comunicarea despre aparat; căci după judecata mea, este vorba de cea mai remarcabilă, dacă nu şi cea mai importantă descoperire care s-a făcut vreodată cu privire la fenomenele naturii.

Isaac Newton în scrisoare către Oldenburg
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să faceţi un poem dadaist

Pentru a face o poezie dadaistă
Luaţi un ziar.
Luaţi o pereche de foarfeci.
Alegeţi din ziar un articol care să aibă lungimea pe care vreţi să o daţi poeziei voastre.
Decupaţi articolul.
Taiaţi cu grijă toate cuvintele care formează respectivul articol şi puneţi toate aceste articole într-un săculeţ.
Agitaţi-l încetişor.
Scoateţi cuvintele unul după altul, dispunându-le în ordinea în care le veţi extrage.
Copiaţi-le cuviincios. Poezia vă va semăna.
Şi iată-vă un scriitor infinit de original şi înzestrat, cu o sensibilitate încântătoare, deşi, se înţelege, neînţeleasă de oamenii vulgari.

poezie celebră de Tristan Tzara din Manifest despre amorul slab şi amorul amar (1920)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În complexul lui Oedip găsim începuturile simultane ale religiei, moralei, societăţii şi artei, în deplină concordanţă cu constatările psihanalizei că acest complex formează nucleul tuturor nevrozelor, în măsura în care am reuşit noi să-l înţelegem.

Sigmund Freud în Totem şi Tabu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toate ostenelile de tot soiul şi sub toate climatele, constituţia lui Fergusson rezista de minune; trăia la largul lui în cele mai mari lipsuri, era tipul călătorului desăvârşit al cărui stomac se strânge sau se întinde, după voie, ale cărui picioare se lungesc ori se scurtează, după lungimea culcuşului ocazional, care adoarme în orice ceas din zi şi se deşteaptă la orice oră din noapte.

Jules Verne în Cinci săptămâni în balon
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luând media observaţiilor făcute în diferite rânduri, înlăturând evaluările timide, care atribuiau acestui obiect misterios o lungime de două sute de picioare, respingând părerile exagerate care îl descria lat de o mie şi lung de trei mii de picioare, se putea afirma că această fiinţă nemaipomenită, dacă ea exista totuşi întrecea cu mult toate dimensiunile admise până atunci de către ihtiologi.

Jules Verne în 20.000 leghe sub mări
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa de a face ceva care să dureze mai mult decât viaţa lui este motivul superiorităţii omului faţă de toate celelalte vieţuitoare. Aceasta i-a construit imperiul, şi aceasta i-l justifică, pe toată faţa pământului.

citat clasic din romanul Insula misterioasă de Jules Verne
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a putea obţine nonşalanţa, care este absolut necesară pentru un bărbat, cel puţin un articol de îmbrăcăminte trebuie să nu se asorteze cu ţinuta.

citat din Hardy Amies
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

timp

Ce este timpul? Scurgerea tăcută a unor fire de nisip... Ocolul pe care-l face Luna în jurul Pământului şi ocolul Pământului în jurul Soarelui... Primul rid al omului matur şi primul strigăt al noului născut. Un velier care dispare în larg. Într-un vechi cimitir de ţară, sub un chiparos întunecat, un nume necunoscut, săpat pe un mormânt, un nume pe jumătate şters de vânt şi de ploaie. Natura care moare în fiecare iarnă şi renaşte în fiecare primăvară. Vaporul care intră în port, după o lungă călătorie, soldatul care se întoarce din război.

definiţie clasică de Marie-Anne Desmarest în Torente
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi tot imaginez că se mai adaugă încă un articol la Declaraţia Universală a Drepturilor Omului: dreptul de a avea acces liber la imaginaţie. Am ajuns să cred că o democraţie veritabilă nu poate exista fără libertatea aceasta şi fără dreptul de a folosi ficţiunea fără nicio restricţie. Pentru a duce o viaţă împlinită, omul trebuie să aibă posibilitatea de a crea şi a exprima public universuri private, visuri, gânduri şi dorinţe, şi de a avea acces permanent la comunicarea între spaţiul public şi cel privat. Cum altfel am putea şti dacă existăm, simţim, dorim, urâm sau ne temem?

Azar Nafisi în Citind Lolita în Teheran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ori, acea fiinţă misterioasă exista; faptul în sine nu mai putea fi tăgăduit şi ţinând seama de înclinarea care îmboldeşte creierul omenesc spre supranatural, se va putea înţelege emoţia stârnită în întreaga lume de această apariţie de necrezut. Iar ca să o treci în rândul basmelor era cu neputinţă.

Jules Verne în 20.000 leghe sub mări
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

După cei mai autorizaţi fruntaşi din Vereşti, existenţa cetăţuii era legată de cea a bătrânului fag, ale cărui ramuri se crispau pe bastionul din colţ, aflat la dreapta zidului.

Jules Verne în Castelul din Carpaţi
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul s-ar putea să fie enigmatic. S-ar putea să necesite nişte muncă pentru a-l înhăţa. Ar putea contrazice prejudecăţi adânc înrădăcinate. Ar putea să nu fie în concordanţă cu ceea ce vrem noi cu disperare să fie adevărat. Dar, preferinţele noastre nu determină ceea ce este adevărat.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare şi puternic, mai voinic chiar decât câinii din Pirinei, Dingo era un specimen minunat al acelei varietăţi de dulăi din Noua Olandă. Când se ridica în două labe, dând capul pe spate, era cât un om de înalt. Sprinteneala şi forţa muşchilor săi făceau din el unul din acele animale care atacă fără şovăire jaguarii sau panterele şi care nu se tem să ţină piept ursului. Cu blana deasă, coada stufoasă şi ţeapănă ca o coadă de leu, cu părul roşcat-închis, Dingo avea numai pe bot câteva pete albe. Când îl apucau furiile, animalul acesta putea să devină primejdios; se înţelege deci pentru ce Negoro nu fusese deloc încântat de primirea pe care i-o făcuse acest straşnic exemplat al rasei canine. Cu toate că nu era prietenos, totuşi Dingo nu era un câine rău. Părea să fie mai curând trist.

Jules Verne în Căpitan la cincisprezece ani
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că era un singur lucru în care trebuia să cred pentru a putea trăi - trebuia să ştiu că el există. Asta era tot. Puteam să suport tot restul. Atâta timp cât el exista.

Stephenie Meyer în Lună nouă
Adăugat de Georgi G
Comentează! | Votează! | Copiază!

Articol fără precedent

Articol fără precedent

Trec eu cu tata un colţ de pădure.
Îngusta cărare ce lungă-i spre lac!
Ascult cum vibrează ecoul pe strune
Şi văd toporaşii cum flori îşi desfac.

Pe zebre frumoase de nori şi lumină
Călcăm înainte spre lacul deschis,
Din urmă orchestra naturii îngână
Edenicul imn, nevisat paradis.

Trec eu cu fiul un colţ de pădure.
Îngusta cărare ce scurtă-i spre lac...
Mă doare vibrarea aceasta de strune
Iar florile, totuşi, petale desfac...

Chişinău 12 aprilie 2020

poezie de Mihai Ghidora
Adăugat de Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai toarnă-mi un pahar de şliboviţă, îmi spuse Klara şi eu nu avui nimic împotrivă. Găsiserăm, pentru a deschide sticla, un pretext cu totul obişnuit, dar care se ţinea în picioare: încasasem în ziua aceea o sumă destul de frumuşică pentru un articol apărut într-o revistă de estetică şi istoria artei.

începutul de la Iubiri caraghioase, Nimeni nu va râde de Milan Kundera (1968), traducere de Jean Grosu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!