Când nu voi mai fi în viaţa, pentru ce aş dori sa fiu pomenit? Ce aş vrea sa fac în urmatorii cinci, zece, douăzeci de ani? Ce nu aş vrea cu nici un chip sa fac în urmatorii cinci, zece, douăzeci de ani de acum înainte? Dacă ne provocam creierul să raspundă la aceste trei întrebări vom fi obligaţi să ne stabilim priorităţiile, principiile şi opţiunile la care acestea ne conduc. Dacă doar formulăm răspunsuri la aceste întrebari nu ni se garantează că vom ajunge la destinaţia dorită, dar pot constitui harta. Ele ne vor oferi o Imagine de Ansamblu şi ne vor îndrepta spre direcţia corectă.

Ben Carson în Imaginea de ansamblu
Adăugat de Larisa
Comentează! | Votează! | Copiază!

După zece ani de bâjbâieli intermitente, eu am încercat un compromis în dozarea timpului unei zile din viaţa şcolarului. Patru ore copilul să fie al şcolii şi douăzeci al familiei. Din acestea din urmă, trei ore să fie rezervate temelor pentru acasă, patru pentru ajutor gospodăresc, trei pentru joc şi zece pentru odihnă.

Gheorghe Ionescu în Didacticiada (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când scriu aceste depărtate amintiri, sunt gata să mă culc. Nu mi-ar părea rău să visez pe Bonbon şi pe domnişoara Henriette; asta m-ar întineri cu douăzeci şi cinci de ani... Dar cine poate visa şi când vrea şi ce-i place?... De una, mai bine — e rău să visezi cal alb.

finalul de la Din carnetul unui vechi sufleur, Bonbon de Ion Luca Caragiale (1872)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Siempre: Ţi-e frică! Laşule! Pui de ministru adjunct! Cap de alifie! Atunci scrie: unu şi cu unu fac zece! Dublă chintesenţă. Împlineşti astfel decada divină! Zece este însăşi cunoaşterea, în splendida ei plenitudine! Două pentagrame stelate! Zece fecioare, Sancho! Cinci înţelepte şi cinci nebune!

replici din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unu, doi, trei, patru, cinci

Unu, doi, trei, patru, cinci
Am prins nu demult un peşte-aici...
Şase, şapte, opt, nouă, zece,
I-am drumul apoi să plece.

De ce i-ai dat drumul, dacă nu-i secret?
Pentru că m-a muşcat de-un deget.
Ce deget ţi-a muşcat fiara neînţeleaptă?
Degetul cel mic de la mâna dreaptă

poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zece

Că "Zece"-aş vrea să-mi fie nu doar titlu,
Vă spun acum senin, cu "modestie",
Dar tare mi-ar plăcea: zece să fie
Şi-o notă pe volum (ca un subtitlu).

Să vă explic de ce e titlul "Zece"?
E simplu: zece strofe-au fost de-ajuns
Ca, în poem de-au fost, să fi pătruns
În noul meu volum şi... să nu plece.

Dar unele poeme, cu ardoare,
Deşi erau mai lungi decât am vrut,
Au fost bine-venite, şi-au avut
Bilet cu "Doi ori zece", la intrare.

Iar spre final, venite-aşa, puhoi,
Spunându-mi că-s frumoase, vor şi ele,
Au mai intrat, din versurile mele,
Şi poezii de "Zece supra doi".

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luaţi în considerare seria lungă de evenimente stohastice aleatorii care au dus la evoluţia noastră. Am menţionat deja dispariţia dinozaurilor. Acesta este unul dintre evenimente. Alt eveniment: avem 10 degete şi, de aceea, folosim ca bază a aritmeticii numărul zece. Nimic special legat de unu, doi, trei, patru, cinci, şase, şapte, opt, nouă şi apoi unu-zero, doar că socotim pe degete. De ce avem zece degete? Pentru că am evoluat dintr-un peşte devonian care avea zece falange în aripioarele sale. Dacă am fi evoluat dintr-un peşte din perioada devoniană care ar fi avut douăsprezece falange, atunci am fi avut o aritmetică bazată pe numărul doisprezece, iar cea cu baza zece ar fi luată în considerare doar de matematicieni.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Olgăi i se întâmplase ceea ce unui băiat i se întâmplă la douăzeci şi cinci de ani, cu ajutorul a douăzeci şi cinci de profesori şi al mai multor biblioteci, după ce a hoinărit prin lume, uneori chiar cu preţul pierderii parţiale a parfumului nevinovăţiei sale sufleteşti, a prospeţimii de gândire şi a părului, adică să priceapă că Olga păşise pragul vieţii conştiente.

I.A. Goncearov în Oblomov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino inapoi

cinci, cinci, cinci
soare sub opinci
sapte, sapte, sapte
soare-n miez de noapte
patru, patru, patru
calarim pe-un astru
zece, zece, zece
luna ne petrece
sapte, sapte, sapte
drumul ni se-mparte
sapte, sapte, sapte
esti asa departe
noua, noua, noua
din ochiul meu ploua
doi, doi, doi
lacrima de ploi
doi, doi, doi
vino inapoi.

poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este greu să găseşti oameni la vârsta de şaizeci de ani de zece ori mai bogaţi ca la douăzeci, dar niciunul din ei nu spune că ar fi de zece ori mai fericit.

citat celebru din George Bernard Shaw
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alan: "Ce e în Culver" întrebă el, cunoscând singurul răspuns posibil.
Charlie: Îţi vine să crezi că vrea să mă duc tocmai până la ea acasă, doar ca să petrecem noaptea împreună?
Alan: Bietul de tine. Trebuie să conduci patruzeci şi cinci de minute ca să ţi-o pui.
Charlie: Şi încă patruzeci şi cinci de minute să mă întorc. Asta înseamnă nouăzeci de minute în spatele volanului pentru douăzeci, treizeci de minute în spatele..., înţelegi tu, nu trebuie să îţi desenez o hartă.

replici din filmul serial Doi bărbaţi şi jumătate
Adăugat de Ioana Niţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două lucruri care au contat enorm în viaţa mea: muzica şi mistica (deci extazul) – şi care se îndepărtează... Între douăzeci şi douăzeci şi cinci de ani, orgie a amândurora. Pasiunea pentru ele era legată de insomniile mele. Nervi incandescenţi, întinşi să plesnească în fiece clipă, pofta de a plânge dintr-o fericire insuportabilă. Toate au fost înlocuite de acreală, de zbucium, de scepticism şi de anxietate. Pe scurt, o scădere a temperaturii lăuntrice – singura explicaţie că mai sunt în viaţă. Căci dacă era să rămân în starea aceea de ebuliţie, de mult mi-aş fi ieşit din minţi.

Emil Cioran în jurnal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ai venit de nicăieri şi dacă e undeva, unde trebuie să ajungi, atunci trebuie să ajungi Aici. Dar Acum unde eşti? Pentru că atâta timp cât călătorim cu gândul care e dependent de corp, nu putem vedea că nu putem veni de undeva şi ajunge undeva, deoarece suntem veşnic pretutindeni. Dacă Sinele e veşnic, se pune problema să fi venit de undeva, există pentru el spaţiu-timp ca să poată călători undeva? Şi unde ar vrea să se ducă Întregul, când el este Totul? O imagine ar vrea să călătorească la Sine, dar Sinele nu are nici o imagine. Pentru că gândul nu se poate topi în această clipă, inventează astfel de nostalgii de rahat: "Ah, dacă aş ştii primul meu strămoş în sfârşit aş afla cine sunt eu. Odată ce ai căzut în această cacealma psihologică eşti terminat. Oare înainte ca să ştii de unde ai venit şi unde trebuie să ajungi, nu ar trebui să afli mai întâi cine eşti tu? Dacă nu eşti călătorul, dacă nici măcar nu ai fost născut vreodată?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este nevoie de douăzeci de ani pentru a construi o reputaţie şi cinci minute pentru a se ruina. Dacă te gândeşti la asta, vei face lucrurile diferit.

citat din Warren Buffett
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Majoritatea oamenilor ar găsi ridicolă imaginea Universului nostru ca un turn infinit de broaşte ţestoase, dar de ce credem că noi ştim mai bine? Ce ştim despre Univers; şi cum o ştim? De unde vine Universul şi încotro merge? Are Universul un început şi dacă da, ce s-a întâmplat înainte de acesta? Care este natura timpului? Va ajunge el la un sfârşit? Progrese recente ale fizicii, posibile în parte datorită unor tehnologii fantastice, sugerează răspunsuri la unele dintre aceste întrebări vechi. Poate că într-o zi aceste răspunsuri vor părea tot atât de evidente ca şi mişcarea pământului în jurul soarelui – sau poate tot aşa de ridicole ca un turn de broaşte ţestoase. Numai timpul (oricare ar fi acesta) ne va spune.

Stephen Hawking în Scurtă istorie a timpului – de la Big Bang la găurile negre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zece

Dacă numeri pân' la zece,
Zice-se, mânia-ţi trece.
Şeful, cât mi-e de urât,
După "zece"-l strâng de gât.

epigramă de Mihai Teognoste din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mustul gustului

Zece cai în cerc... o horă!
Nouă fete pe cerdac
cu opt soacre la o noră
şapte morţi bârfind un drac...
Şase!
Vine Dumnezeu!
Îngeri cinci la damigeană
printre care numai eu
trei păcate am în cană!
Doar doi cai mai văd la pas
şi din horă... o cincime!
Doar o fată a mai rămas
Nici un mort..
Nici o drăcime!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întreabă cinci economişti şi vei obţine cinci răspunsuri diferite (şase, dacă unul dintre ei a studiat la Harvard).

citat din Edgar R. Fiedler
Adăugat de Silvia Bratu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt douăzeci de ani...

Sunt douăzeci de ani şi încă unul...
N-aş vrea nici unul să i-l dau minciunii.
Să zboare toţi spre zare cum colunul
Care apoi se-ntoarce în pântecul genunii.

Dar toate astea-s fleacuri: mai presus
Eu ştiu un lucru care-i ţinta vieţii:
Să ţii un steag, destoinic, cât mai sus.
E steagul roşu-al meu şi-al dimineţii.

E steagul cui? Eu cred că e al meu,
Ori poate-al lumii, izbutind să doară,
Când din infernul inimii, mereu,
Însângerat mi-l flutur în afară.

Iar seara, când se lasă cu răcoare,
Şi cerul se întunecă-n frumos
Însângerat şi vast mai ard în zare
Înmiresmând în chip de chiparos.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

La 8 iunie 1924, în timp ce Mallory şi Irvine înaintau cu greu spre vârf, ceaţa se ridica spre partea de sus a piramidei, împiedicându-i pe cei de jos să monitorizeze progresul alpiniştilor. La 12.50 norii s-au risipit pentru o scurtă vreme, iar Noel Odell, un coechipier, a putut să-i vadă clar pe Mallory şi Irvine sus pe culme, cu aproape cinci ore întârziere faţă de programul stabilit, dar "urcând precaut şi hotărât" spre vârf. Cei doi alpinişti nu s-au întors în noaptea respectivă la corturi, şi nici Mallory, nici Irvine nu au mai fost văzuţi niciodată. De atunci se dezbate cu înflăcărare dacă unul din ei sau amândoi au atins vârful înainte să piară pe munte şi să se transforme în legende. În 1999, bine-cunoscutul alpinist american Conrad Anker a descoperit corpul lui Mallory într-un povârniş la 8.200 de metri, unde căzuse în urmă cu şaptezeci şi cinci de ani. Pe lângă rămăşiţele lui Mallory au mai găsit şi nişte artefacte curioase, dar uimitoarea descoperire a lui Anker a dat naştere mai multor întrebări decât răspunsuri. Dovezile sugerau că Mallory şi Irvine nu atinseseră vârful înainte să moară.

Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când răsuciţi comutatorul, nu contează dacă a fost închis timp de zece minute, zece ani sau zece decenii.

citat din Sharon Salzberg
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!