Iar dacă tot se încheiase "conflictul" datorat întârzierii comandantului, se puteau ocupa acum de "treburi serioase". Noroc că încă nu sosise președintele, să-i surprindă nepregătiți; ar fi fost neplăcut. Noul "instructor" al echipajului, directorul, se apropie de grupul celor șapte tineri, aliniați, după cum le ceruse, deși nu respectau o ordine anume; cu toate astea, Lucian era în frunte și pe el îl verifică întâia oară Traian Simionescu.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Traian Simionescu le spusese că ar fi posibil să se mai întâlnească în acea zi și iată-l; nici nu trecuseră două ore de când plecase, când reapăru pe puntea principală, în mijlocul celor șapte tineri. Iar cei șapte tineri rămaseră cu directorul. Evident, dânsul acorda importanță misiunii lor, în general; din cauza asta, dar mai ales a preferatului său, neglija alte activități, sau le lăsa în seama altora, doar erau destui angajați competenți în Institut. Lucian se apropie de director; avea de gând să-i propună ceva...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dat fiind că poziția navei încă permitea legătura cu cei de acasă, iată că, o dată ce scăpaseră de interferențe, aceasta se restabili, atât audio, cât și video. Pe monitorul computerului principal de la bordul navei (care era computerul informaticianului Mihai) apăru o imagine binecunoscută celor șapte tineri: aceea a cabinetului domnului director Traian Simionescu. În acea încăpere se aflau 17 persoane: părinții celor din echipaj, directorul Institutului, instructorul echipajului și președintele țării. Pe puntea principală a navei "Pacifis" răsună glasul directorului, clar, puternic, impunător, așa cum îl cunoșteau și ei...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înainte de a părăsi puntea principală, Traian Simionescu lăsă totul în seama prietenului său, Eugen Manea, instructorul echipajului; încă mai erau unele amănunte de pus la punct; profesorul promise solemn că se va ocupa de toate acestea, împreună cu elevii săi. Directorul, președintele și cele câteva persoane care-l însoțiseră pe acesta ieșiră din nava albastră; evident, șeful statului fusese plăcut impresionat de această inedită vizită a vehiculului spațial; "Pacifis" nu era o navă care să nu impresioneze, chiar și o persoană importantă ca președintele țării...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iar cei șapte tineri se supuseră; se apucară de treabă, chiar de față cu părinții lor, care încercară să-i ajute, măcar puțin, cu o sugestie, atât cât le permitea directorul, deci, nu foarte mult. Părinții lor nu rămaseră întreaga zi la bordul navei, deși nu-i gonea nimeni. Totuși, când Iulian Enka plecă acasă, pe puntea principală a navei "Pacifis" sosi Diana, să-și mai vadă fiul. N-o surprinse deloc prezența directorului la bord, care se ocupa de instrucția echipajului, alături de Eugen Manea; ba chiar se aștepta să-l găsească acolo, deci, surprinsă ar fi fost dacă Traian Simionescu ar fi lipsit din nava albastră.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După plecarea blondului, Traian Simionescu oftă scurt. "Rivalul" său... Într-adevăr, se părea că el învinsese, ieșise în avantaj; Lucian și Diana se numeau Enka, nu Simionescu... Deci, el, directorul, pierduse. Era singur... Se resemnase sau nu încă? Oare mai spera la vreo minune? Diana îl preferase pe Iulian, deși acesta era cu 11 ani mai mare decât ea, iar la 49 de ani, Iulian Enka încă era blond. Nefiresc de blond și nu era vopsit; părul nu începuse deloc să-i albească, nici măcar pe alocuri, câtuși de puțin... Iar acest domn blond trecea oficial drept tatăl lui Lucian.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Președintele îl salută și pe profesorul Eugen Manea, instructorul echipajului, felicitându-l pentru performanțele elevilor săi, apoi strânse mâinile celor 14 părinți, care erau tare mândri de odraslele lor; aveau și motive să fie... Mai ales că președintele afirmase fără rețineri că se simțea onorat de faptul că avusese ocazia să-i cunoască pe cei șapte tineri. "Mă bucur să aflu că încă mai există asemenea persoane ca ei, acești minunați copii..." spusese președintele; cuvintele acestea atinseseră și sufletul directorului, însă dânsul tăcu. "Rece și insensibil..." îl acuzase Diana Enka de curând; oare chiar era așa?! Privi o clipă spre Lucian, apoi spre familia Enka; alături de Diana stătea blondul Iulian, iar acesta era considerat drept tatăl comandantului... Trist adevăr pentru director, care se strădui să-și ascundă mâhnirea.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu toate că directorul era extrem de ocupat, căci toate treburile Institutului, nu puține la număr, se frângeau asupra capului său, Traian Simionescu îi conduse totuși pe cei șapte tineri, însoțiți de profesorul Manea, până la ieșirea din clădirea principală a Institutului. Nu se putea să nu acorde atenție maximă unei asemenea misiuni ieșite din comun. La ieșirea din clădire, urmă o strângere prietenească și călduroasă de mâini. Directorul le aminti să se pregătească, sufletește, dacă altfel erau deja pregătiți, pentru evenimentul din acea seară, de la ora 18.00, apoi membrii echipajului, cu profesorul lor, se îndreptară spre rachetodrom, cea mai mare bază a spațioportului Institutului, unde-i aștepta "Pacifis".
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian Simionescu și Lucian Enka ieșiră împreună din navă, directorul tratându-l ca pe un bun prieten, întărindu-le astfel convingerea celor rămași pe puntea principală, mai ales noilor colegi, că Luci era preferatul domnului Traian Simionescu, directorul Institutului; era un amănunt destul de evident, pentru oricine, pe care directorul nu încerca să-l ascundă, deși poate nimeni nu înțelegea motivele reale pe care dânsul le avea pentru a se purta astfel față de acest tânăr matematician. Amândoi se aflau încă în zona rachetodromului, zonă dominată de prezența mărețului vehicul spațial albastru. Mergeau unul lângă altul tată și fiu dar nu amândoi cunoșteau acest amănunt.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Bun; deci pare în ordine. Cel puțin până aici; sigur nu lipsește nimic?!
Lucian: Sper că nu, dom' director; din câte reușesc eu să-mi dau seama, nu lipsește nimic. Avem și jucării; ba încă foarte multe.
Traian: Poate vă vor folosi și acelea.
Lucian: Adică ne considerați copii?
Traian: După ce-am văzut în dimineața asta, împreună cu președintele, nu mi se pare absurd; de altfel, vă știam eu destul de bine dinainte de întâmplarea asta, însă nu chiar la voi mă gândeam...
Lucian: Nu?! Atunci, la cine?!
Traian: Luci, e vorba de cel puțin 13 ani; nu se știe niciodată ce se poate întâmpla, deci trebuie luate în calcul toate variantele...
Lucian: La ce variante vă referiți, dom' director?!
Traian: Eh, parcă n-ai ști... Voi toți sunteți tineri și e posibil să...
Lucian: Ce anume, dom' director?! Sugerați cumva că s-ar putea să avem copii?
Traian: N-ar fi deloc exclus.
Lucian: Cine?! Noi?! Mai înainte de asta ar trebui să ne căsătorim... Credeți că am să mă întorc cu o extraterestră simpatică?
Traian: Nu cred nimic, deși... N-ar fi exclus să se întâmple și astfel.
Lucian: Și astfel... Ah, deci dumneavoastră nu la extratereștrii vă gândeați...
Traian: Nu; dar hai să revenim la listele noastre.
Lucian: Să revenim...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Ce tot zicea directorul?" se întrebau uimiți în gând cei șapte tineri, privind spre Traian Simionescu tare nedumeriți, ca și cum nu i-ar fi înțeles cuvintele. Tânărul informatician (promovase examenul de licență cu rezultatul maxim, după cum era de așteptat) îndrăzni să-i amintească... Parcă ar fi preferat să rămână acasă, cu familiile; nici nu doreau să-și imagineze cum vor reacționa părinții la auzul acestei noutăți...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât despre cei șapte tineri membri ai echipajului și familiile acestora, casele lor, sau după caz, blocurile în care își aveau apartamentele, vor fi în permanență supravegheate de grupuri de jandarmi, gardieni publici și polițiști, care vor avea grijă să mențină la distanță mulțimea curioasă. În plus, directorul le propuse celor șapte tineri să accepte fiecare să fie însoțiți în afara Institutului de o gardă personală de corp, formată din cel puțin câte doi body-guarzi. La auzul acestei propuneri, cei șapte se strâmbară a nemulțumire și nu întârziară în a-și exprima gândurile potrivnice. În final, căzură de acord și asupra acestui subiect, iar cei șapte tineri, mai cu sau fără voia lor, acceptară totuși ca în afara Institutului, când nu vor fi la ei acasă, ci prin oraș sau în orice altă parte, să fie însoțiți de cel puțin câte doi body-guarzi, fiecare membru al echipajului.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După ora 20.30, puntea principală se mai eliberă, căci plecaseră și cei 14 părinți, la bord rămânând doar cei șapte tineri și instructorul lor, domnul profesor Eugen Manea. După cum era de așteptat, imediat după plecarea președintelui, Nistor își despachetă râvnitele dulciuri; le simțise lipsa... La 21.30 trapa navei se deschise; de dincolo de ea apăru directorul, singur; îi găsi pe cei din interior lucrând conștiincioși la pregătirile pentru îndelungata misiune. Toți își îndreptară pentru câteva clipe atenția spre trapă; probabil se așteptau să apară și președintele, nu doar directorul. Cum însă nu era decât Traian Simionescu, se liniștiră și își văzură în continuare de treabă. Iar directorul li se alătură rapid, dar în final păru mulțumit; Eugen Manea se ocupase de elevii săi serios, nu-i neglijase deloc; listele se prelungeau din ce în ce mai mult.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe puntea principală a navei albastre, pe monitorul computerului, se derula necontenit numărătoarea inversă, cifrele scăzând din ce în ce mai mult, iar în rezerva comandantului dormea nestingherit directorul Institutului; se simțea bine știind că era locul în care se va odihni fiul său în următorii ani. În plus, avu ocazia să constate că rezerva era confortabilă, deci, băiatul nu va avea probleme datorită somnului. Foarte probabil nici colegii lui, deși directorul nu verifică și rezervele acestora. Avu grijă să se trezească la timp, devreme, înainte de sosirea membilor echipajului, aranjând cu atenție rezerva comandantului, astfel încât să nu se observe că ar fi utilizat salteaua din încăperea strâmtă cu inițialele E. L. pe ușă, în acea noapte. Lăsă deci totul așa cum găsise înainte de a fi intrat dânsul acolo, deși nu doar dormise tot timpul, ci și cotrobăise nițeluș prin lucrurile "favoritului" său.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Directorul aștepta sosirea celor șapte tineri, pentru că se apropia de ora 12.00, iar ei chiar porniseră spre biroul directorului, împreună cu domnul profesor Eugen Manea. Avuseseră la dispoziție o săptămână pentru a-și completa echipajul și se descurcaseră, cu ajutorul instructorului lor, domnul profesor Manea și al computerelor. Acum erau șapte, toți tineri și părea că se vor înțelege de minune împreună. Încă nu aveau cei doi roboți, deși știau care vor fi aceștia; tânărul informatician Mihai îi asigurase că avea el roboții potriviți pentru misiune. Poate într-adevăr așa era.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Directorul tocmai se pregătea să-și părăsească biroul, dar iată că după vizita blondului Iulian Enka, era rândul Dianei să apară. Ea însă nu bătu la ușă, intră direct, deși fără a da buzna. Cum însă Traian Simionescu tocmai se pregătea să iasă, era cât pe ce să se ciocnească unul de altul. Diana Enka păși în interiorul biroului; Traian Simionescu o urmă.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian Simionescu se afla printre părinții celor cinci tineri; nu se rezumase doar la a-i saluta. Preocupat de soarta protejatului său, încă se interesa de modul în care decurgea ancheta. În acest scop, își petrecea cam mult timp la etajul sediului principal al Institutului, neglijându-și celelalte activități, dar, evident, după cum nu se ferea să afirme, Lucian era cel mai important în acel moment (sau în oricare altele ar putea fi adăugat).
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Alexandru Ștefan, specialist în ingineria genetică... N-am să încerc să vorbesc despre domeniul tău de activitate, deși nu sunt total pe dinafară, dar știi tu mult mai bine ce ai de făcut. De asemenea, ca și în cazul lui Nistor, ești unul dintre constructorii navei și implicit, dintre membrii de bază ai echipajului; în plus, decanul de vârstă, deși n-ai împlinit încă 25 de ani. Ai fost unul dintre examinatori și știți bine că v-am dat mână liberă în a vă alege colegii. Pe cine ai asistat tu?
Alex: Pe... domnișoara doctor Stela Stejăran, medicul echipajului.
Traian: Aha... Am să te întreb, ca și în cazul colegului tău, Nistor, dacă ai de făcut vreo reclamație? Consideri că ai fost nedreptățit cu ceva?
Alex: Nu, domnule director; sunt foarte mulțumit.
Traian: Atunci, totul e-n ordine cu echipajul...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Banii care vi se cuvin, domnișoară doctor, pentru medicul echipajului. Ca sumă totală, vă pot spune că sunt aproape cât suma primită de comandant.
Stela: Nu m-aș fi așteptat să primesc bani astăzi, ba încă o asemenea sumă...
Traian: Pentru consilierul misiunii, domnișoara psiholog Stancu... Aveți grijă ce sfaturi îi veți da comandantului misiunii!
Lia: Ar fi de preferat să nu aibă nevoie de sfaturile mele, însă dacă va fi cazul, mă voi strădui ca sfaturile mele să fie în folosul echipajului, spre binele și reușita misiunii noastre.
Traian: Exact asta se și așteaptă de la dumneavoastră, domnișoară. Pentru geneticianul echipajului, Alex... Ce zici, măi, ți-ajung până pe 27 iunie?
Alex: Glumiți, dom' director?
Traian: Iată și pentru geograful nostru o sumă, sper, pe măsura înălțimii sale. Măi, Nis... Tu chiar ești așezat acum și așa ai fost pe tot parcursul ședinței, de când a început ea?!...
Nistor: Da, dom' director...
Traian: Bine, acum e clar. Stai jos!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Vezi, asta-i Lia, când era mică.
Ly: Era frumoasă și atunci.
Lucian: Da. Și încă mai e. Iar aceștia sunt părinții ei, doamna Valeria și domnul Virgil Stancu.
Ly: Ah, părinții ei... Cred că i-am văzut la tine acasă, cu Mihai, la supercomputer...
Lucian: Da, i-ai văzut... Au fost și dânșii la ziua mamei mele.
Ly: Așa e. Se pare că Lia seamănă foarte mult cu mama ei.
Lucian: Adevărat... Aici suntem noi, în grup, înainte de plecarea în misiune. Se vede și nava noastră, în spate.
Ly: Da... Ce tineri erați! Niște copii, parcă. Și cine sunt aceste persoane, de aici?
Lucian: Ah, acesta este profesorul nostru instructor, domnul Eugen Manea, iar celălalt este directorul Institutului nostru, domnul Traian Simionescu...
Ly: Luci, ai pățit ceva?
Lucian: Nu... Scuze, Ly. De fapt, doar mă uitam... La dom' director!
Ly: Deci, dânsul este cel care te consideră mereu pe tine favoritul dumnealui.
Lucian: Mda, exact, favoritul... Dar, te rog, nu-mi aminti și tu acest lucru!
Ly: De ce nu? Nu pricep ce te-ar deranja să fii preferatul acestui domn, directorului Institutului vostru. Ar trebui să fii mândru de asta.
Lucian: Hmm; mândru?! Poate...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După intervievarea celor șapte tineri, oficializarea misiunii chiar se putea considera încheiată. Toți reporterii și persoanele oficiale invitate plecaseră în jurul orei 21.00, zona rachetodromului fiind mai liberă de abia în jurul orei 21.30. Mai rămăseseră doar cei șapte tineri, părinții acestora, domnul profesor Manea și directorul. Plecase chiar și Adela, cu părinții ei. Evident, lunganul își luase rămas bun de la ei, doar el îi invitase. Acum, la acea oră, era mai puțină aglomerație, iar cei rămași se pregăteau și ei de plecare spre casă. Înainte însă de a se retrage cu toții, profesorul Manea îi îndemnă pe cei șapte tineri să mai intre puțin în nava lor, pe puntea principală, singuri, părinții lor rămânând afară, să-i aștepte, iar ei procedară întocmai.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!