Luară expresul de Hogwarts şi se îndreptară spre casele lor. Vorbeau, râdeau şi se însufleţeau tot mai mult, pe măsură ce câmpurile deveneau tot mai verzi şi mai cultivate. Se apropiau de lumea Încuiaţilor. Îşi scoaseră pelerinele de vrăjitori şi îşi puseră hainele obişnuite. Ajunseră, în sfârşit, la peronul 9 şi ¾, din gara King's Cross.

citat din romanul Harry Potter şi piatra filozofală de J.K. Rowling
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restul călătoriei trecu destul de plăcut. Harry şi-ar fi dorit să poată dura toată vara, de fapt şi să nu mai ajungă niciodată la "King's Cross"... Dar, după cum învăţase anul acela, timpul nu încetinea deloc – ba din contră! – când te aştepta ceva neplăcut pe viitor, aşa că mult prea curând Expresul Hogwarts încetini la peronul 9 şi ¾. Haosul şi zgomotul umplură culoarele, în timp ce elevii începeau să se dea jos. Ron şi Hermione trecură cu greu peste Reacredinţă, Crabbe şi Goyle, lovindu-i din când în când cu cuferele.

J.K. Rowling în Harry Potter – Pocalul de Foc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Le luase ceva timp să ajungă la peronul principal. Un vrăjitor bătrân îi grupa doi câte doi şi doar aşa puteau trece în lumea Încuiaţilor, pentru a nu năvăli buluc printr-un perete de cărămidă, speriindu-i astfel pe Încuiaţii cu minţi obtuze.

citat din romanul Harry Potter şi piatra filozofală de J.K. Rowling
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harry citi şi reciti scrisoarea de zeci de ori, până ce Expresul de Hogwarts ajunse la destinaţie. Când trecură bariera, încă mai strângea în mână bucata de pergament.

J.K. Rowling în Harry Potter – Prizonier la Azkaban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veni – mult prea repede – şi momentul călătoriei spre casă cu Expresul de Hogwarts. Harry, Ron, Hermione, Fred, George şi Ginny primiră un compartiment numai pentru ei. Profitară cât de mult putură de orele când aveau voie să facă vrăji, înainte de vacanţă. Jucară Pocnitoarea Explozivă, Fred şi George lansară ultimele Artificii Filibuster şi exersară între ei dezarmarea prin magie. Harry era deja expert în acest domeniu.

J.K. Rowling în Harry Potter şi camera secretelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harry Potter – poem diamant

Vrăjitori
cu baghete
zburând pe mături
în lumea lor magică
plină de farmece şi mister
de la şcoala Hogwarts
cu fantome şi
alte creaturi
ciudate.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mergeau cu pelerinele lungi fluturându-le în dreptul gleznelor.

J.K. Rowling în Harry Potter şi Talismanele morţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harry fusese la multe serbări la Hogwarts, dar niciodată la una ca aceasta. Toată lumea era în pijamele, iar festivităţile ţinură toată noaptea.

J.K. Rowling în Harry Potter şi camera secretelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La capătul aleii se putea distinge un conac arătos, iar prin ochiurile în formă de romb ale ferestrelor de la parter sclipeau nişte luminiţe. Undeva în grădina întunecată care se întindea dincolo de gărduleţul viu susura o fântână. Pietrişul sfârâia sub picioarele lor, în timp ce Yaxley şi Plesneală se grăbeau să ajungă la uşa de la intrare, care începu să se deschidă spre interior pe măsură ce se apropiau, deşi nimeni nu părea s-o fi atins.

J.K. Rowling în Harry Potter şi Talismanele morţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrăjitoarele adevărate se îmbracă în haine obişnuite şi nu se deosebesc prea mult de femeile obişnuite. Locuiesc în case obişnuite şi au slujbe obişnuite. Tocmai de aceea sunt aşa greu de prins.

Roald Dahl în Vrăjitoarele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blondul Iulian Enka nu părea foarte încântat de compania socrilor săi, însă nu protestă; nu dorea să-şi supere soţia şi fiul. Spera însă ca soţii Dragomir, părinţii Dianei, să nu rămână acolo până pe 27 iunie. Lia îşi luă rămas bun de la părinţii şi bunicii comandantului, apoi amândoi se îndreptară spre ieşire. Pe holul de la intrare, dulăul negru, Nero, se ridică, de parcă ar fi dorit să plece şi el. În sfârşit, cei doi ajunseră în curte, lângă maşina directorului. Lucian îi deschise colegei sale portiera.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrimgeor se uită urât la el pentru o clipă, apoi se întoarse şi se îndepărtă şchiopătând, fără să mai scoată o vorbă. Harry îi văzu pe Percy şi pe ceilalţi din delegaţia ministerului aşteptându-l pe Scrimgeor, aruncând priviri neliniştite spre Hagrid, care plângea şi spre Grawp, care încă nu se ridicase. Ron şi Hermione veneau cu paşi repezi spre Harry, trecând pe lângă Scrimgeor în sens invers; Harry se întoarse şi merse încet, aşteptându-i să-l ajungă din urmă. Aceştia o făcură în sfârşit, când ajunseră la umbra unui fag, unde stătuseră în vremuri mai bune.

J.K. Rowling în Harry Potter şi Prinţul Semipur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se puseră cu toţii, sfărâmară fereastra şi fugiră. Merseră, merseră, toată noaptea. Când se lumina de ziuă, ajunseră la un loc unde se deschidea trei drumuri. Aci stete să se odihnească. Se hotărâră să apuce fiecare pe câte un drum şi să se ducă unde i-o lumina Dumnezeu. Se îmbrăţişară, se sărutară, îşi luară ziua bună unul de la altul cu lacrămile în ochi şi se despărţiră. Merseră ei toată ziua, când înde seară fraţii cei mari se întâlniră iară. Pasămite drumurile pe care apucaseră ei se întruneau acolo.

Petre Ispirescu în Cei trei fraţi împăraţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O vara si inca una

Ploua de mult, de saptamani
cad stropi in mine ca-ntr-o gara.
Mai stii peronul de-odinioara
din vara fara de sfarsit?

Si ploua des, marunt si rece
prin mintea mea fiorul trece
si lasa sant adanc, profund.
M-ascult gemand,
ma vad plangand
cum trec.

In paru-mi ploaia-si face drum
si lasa-n urma mari regrete.
Stau pe peronul unde atunci
noi ne dictam porunci
cu sete:

- tu sa m-astepti ca am sa vin,
cand vara va lasa in urma
seninul si-o sa-ncepi sa-ngani
al nostru cant, o doina.

Ajung spre seara, sa m-astepti,
cobor din mers si-o sa te iau
in brate si-o sa-ti spun glumet:
prostuto, credeai ca te las?

Eu iti spuneam cu glas de jar
c-am sa te-astept iara si iar.
Ma voi uita in zare fredonand
al nostru cant, o doina

Trecut-au doua veri sau trei,
poate sunt zece de atunci,
cand vara lasa-n urma tei
si doine dulci, si urme adanci

Ploua de mult, de saptamani
cad stropi in mine cantr-o gara.
Sunt cantece ce nu se-aud,
in zare trenul suierand
ma cheama.

poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi las gara şi peronul şi... un vis... Să le dărâmi...

Mintea-mi tălmăceşte greul pietrelor ce nasc poteci,
Paşii tăi alintă rostul celor peste care treci,
Umbra ta-mi sărută gândul cu parfumul unei veri
Când, şăgalnică mirare, strângeai rodul unor meri...

Coşul tău, ţesut din zile, orele îţi strecura
Înspre noaptea care-n tine, începuse-a picura
Muşcături de fruct şi patimi, răbufniri de început,
Şi speranţele deşarte, cu-al lor plâns în aşternut.

Inima-ţi, cântând sonate, umerii ţi-i dezgolea,
Când, o poftă necuprinsă, de-aşteptare te golea...
De la fluturi ai luat zborul ca să îţi înalţe doruri,
Tot ce-aveai cerut în taină, îţi cântau acuma coruri.

Strălucind a primăvară, tot mă rogi să te petrec
Spre o nouă rapsodie, deşi notele îmi trec...
Îţi dau trenul... şi destinul, şine străjuind salcâmi,...
Îţi las gara şi peronul şi... un vis... Să le dărâmi!...

poezie de Einfach Mann
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se gândea la Hogwarts, mai mult decât orice altceva, mai mult chiar decât Vâjthaţ, îi era dor de prietenii lui cei mai buni, Ron Weasley şi Hermione Granger. Dar se părea că ei nu-i duceau dorul deloc... Nici unul dintre ei nu-i scrisese nici un rând toată vara, chiar dacă Ron îi promisese să-l invite la el.

J.K. Rowling în Harry Potter şi camera secretelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În primele săptămâni de la întoarcerea sa de la Hogwarts, Harry se distra bombănind pe înfundate şi privindu-l pe Dudley cum fugea din cameră cât de repede îl duceau picioarele lui grase. Dar lunga tăcere din partea Hermionei şi a lui Ron îl făceau să se simtă atât de rupt de lumea magiei, încât până şi tachinarea lui Dudley îşi pierduse farmecul. Iar acum, Ron şi Hermione uitaseră şi ei ziua lui de naştere...

J.K. Rowling în Harry Potter şi camera secretelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-atâta primăvară...

E primăvară, iu. Înmuguresc
Şi dau în flori livezi cu levanţică.
Se-adună-n stupi albine şi bârfesc
Că pielea ta miroase-a miericică.
Expresul a oprit în gara mică
S-admire firul ierbii, câmpenesc
Se-aude ciripind o păsărică.
Coboar-o babă, eu cobor... firesc,
Îţi sar de gât şoptindu-ţi: "bună seara!"
Răspunzi un "bună seara!", vitejesc
Aş vrea să mă abţin să nu gândesc...
(deşi sunt blondă toată primăvara)
"Ah, Doamne, cât de tare îl iubesc
Şi cât de bine-arată astăzi... gara".

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate cărţile de vrăji ale lui Harry, bagheta, pelerinele, cazanul şi superba lui coadă de mătură, performanta Nimbus 2000, fuseseră închise de unchiul Vernon în nişa de sub scări, chiar din clipa în care Harry pusese piciorul în casă.

J.K. Rowling în Harry Potter şi camera secretelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce nu ar fi dat să primească un mesaj de la Hogwarts! De la oricare vrăjitor sau magician! Ar fi fost mulţumit să fi primit un semn chia şi de la Draco Reacredinţă, duşmanul său cel mai de temut, doar ca să se asigure că nu a fost totul un vis...

J.K. Rowling în Harry Potter şi camera secretelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am ieşit

din oraş şi deşertul s-a întins
de jur-împrejurul nostru
bătrânul a oftat mulţumit
era în lumea lui
vedea în sfârşit orizontul
într-o estetică austeră
ne-a spus poveşti timp
de două ore şi deşertul
ne strângea pe măsură
ce înaintam
când am ieşit din oraş
cercetam deşertul în căutare
djinnilor din mitologie
iar bătrânul povestea voios
despre caravane şi beduini
vrăjitori uscaţi de soare
leacuri amare
oaze pline cu fete tinere
şi iarbă grasă şi verde

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!