Arborele adăposteşte sub frunzele sale omul care îl va doborî.

proverbe indiene
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunzele veştede nu urâţesc arborele frumos.

proverbe arabe
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul e un animal metafizic prin putreziciunea pe care o adăposteşte în sine.

Emil Cioran în Tratat de descompunere (1949), traducere de Irina Mavrodin
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arborele îşi făureşte floarea, aşa că eu judec arborele după mugurii lui.

citat celebru din Antoine de Saint-Exupery
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul virtuos seamănă cu arborele stufos care, chiar expus razelor soarele, răspândeşte răcoare sub ramurile lui.

proverbe indiene
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judeci arborele după elementele care-l compun? Îmi vorbeşti despre portocal criticându-i rădăcina, sau gustul fibrei sale, sau cât de netedă ori zgrunţuroasă îi este scoarţa, sau arhitectura crengilor sale? Puţin îţi pasă de toate acestea. Judeci portocalul după portocale.

citat celebru din Antoine de Saint-Exupery
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă necunoaşterea naturii a dat naştere zeilor, cunoaşterea naturii e menită să-i distrugă. Pe măsură ce omul se instruieşte, forţele şi resursele sale cresc o dată cu luminile sale; ştiinţele, meseriile, meşteşugul îi dau ajutoare, experienţa îl linişteşte sau îi procură mijloacele de a rezista efectelor multor cauze care încetează să-l mai îngrijoreze din momentul în care le-a cunoscut. Într-un cuvânt, temerile sale se împrăştie pe măsură ce mintea sa se luminează. Omul instruit încetează de a mai fi superstiţios.

Baronul d'Holbach în Materialiştii francezi din secolul al XVIII-lea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este un centru de gândire deci produce gânduri. Toate formele pe care omul le creează cu mâinile sale trebuie întâi să existe în gândurile sale; el nu poate da formă unui lucru fără ca acel lucru să existe întâi ca gând.

Wallace D. Wattles în Ştiinţa de a deveni bogat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place omul nesigur de scopurile lui, aşa cum e, în aprilie, arborele fructifer.

citat din Rene Char
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul e mic, dar în el e cuprins omul; creierul e strâmt, dar el adăposteşte gândirea; ochiul nu este decât un punct, dar el cuprinde în privirea sa orizontul.

Alexandre Dumas fiul în Dama cu camelii
Adăugat de Nicole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea păpădiei

Pământu-i reavăn, vântul mat
soarele arde-n păpădie
în raza lui de când a stat
nici sufletul nu-i mai adie

Respiră greu şi o lumină
îi cade-n frunzele din tei
în soare creşte iar tulpină
şi-un ram pe dinăuntrul ei

Doar arborele în coroane
îi mai veghează somnul drept
spinul îi doarme în piroane
floarea în capul de pe piept

Pădurea s-a-mbrăcat în umbre
şi-i poartă în veşminte doliul
că-n drumurile sale sumbre
se lasă noaptea în linţoliu

Din bufniţă cântă o frază
în jalea păsărilor mici
şi pe odihnă îi aşează
o floare şi un licurici

poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice formă de iubire, oricât de armonioasă ar fi ea, adăposteşte o dramă sau o farsă latentă. Iar în omul cel mai cinstit oricând rămâne destulă stofă ca să devină un ticălos.

Pascal Bruckner în Luni de fiere
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care renunţă la libertăţile sale, renunţă şi la demnitatea sa de fiinţă umană, la drepturile, ba chiar şi la obligaţiile sale.

citat celebru din Jean-Jacques Rousseau
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul trebuie să pornească de la experienţele fundamentale care sunt specifice condiţiei sale naturale, adică de la sursele vieţii sale. Iată de ce inima şi sexualitatea joacă un rol decisiv în sadhana tantrică, servind drept vehicule care să asigure accesul la transcendenţă.

Mircea Eliade în Yoga - nemurire şi libertate
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul este mic, dar în el e cuprins omul; creierul este mic, dar el adăposteşte gândirea; ochiul nu este decât un punct, dar el cuprinde cu privirea întreg orizontul.

Alexandre Dumas fiul în Dama cu camelii
Adăugat de Inga Gandzii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu voie sau de nevoie

întotdeauna omul nîndreptăţit
se ascunde cu totul în sine însuşi
îşi adăposteşte durerea care-l roade în trup

uneori îşi ascunde visul de văzul, auzul şi mirosul lumii
se preface într-o apă liniştită şi întinsă
pe care nici nu ştii când te înhaţă vârtejul morţii

sub tălpile sale pământul e nesigur, alunecă
paşii trebuie măsuraţi şi făcuţi cu atenţie
gândurile nu trebuie spuse mai degrabă simulate
tot ce mişcă conţine mai multă primejdie
noi vedem doar aparenţa lucrurilor
însăşi viaţa e un fel de închisoare
în care eşti pus în lanţurile situaţiilor posibile

numai moartea îţi dă libertatea deplină
când poti pleca singur, repede unde vrei
şi toţi te iartă pentru greşelile comise
cu voie sau de nevoie.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (1 februarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binecuvântat e omul

Binecuvântat e omul
Cu sfântă învăţătură
Care-n gândul său nu poartă
Pentru nimeni nici o ură
Cel ce umblă pe cărare
Şi el scapă de furtuni
Cel ce ajunge spre a paşte
Pe a Domnului păşuni.
Cel ce fraţilor arată
Dragoste şi bucurie
Ce arată calea dulce
Ce urcă spre veşnicie.
Binecuvântat e omul
Cu păcatul acoperit
Pe care-l iubeşte Domnul
Şi îl face fericit.

Cel ce strigă-n bucurie
C-a găsit pe Domnul său
Care pentru o veşnicie
S-a scăpat de orice rău
Binecuvântat acela
Care cântă cu plăcere
Şi oricare lucru-n viaţă
De la Domnul lui îl cere.

Binecuvântat e omul
Care dă la cel sărac
Şi orfanul îl primeşte
În al casei sale prag
Îl ajută, îi dă povaţă
Şi îi este ca tutor
Şi-n a sale clipe grele
El îi este ajutor.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care, de-a lungul vieţii, şi-a luat rămas bun de la plăcerile şi de la podoabele trupului, pe care le socotea străine de el şi dăunătoare, omul care, dimpotrivă, şi-a dat toată silinţa să înveţe ceva, care, în loc de podoabe străine, a vrut pentru sufletul său podoabele sale adevărate: cumpătarea şi dreptatea, curajul, libertatea şi adevărul, omul acesta trebuie să aibă încredere în soarta sufletului.

Platon în Phaidon sau Despre suflet (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Datorită lăcomiei sale devoratoare, omul devine victima propriilor sale gesturi.

aforism de Teodor Dume din Colecţionarul de răni (martie 2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Datorită lacomiei sale devoratoare, omul devine victima propriilor sale gesturi.

aforism de Teodor Dume din Colecţionarul de răni (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Datorită lăcomie sale devoratoare omul devine victima propriilor sale gesturi.

aforism de Teodor Dume din Volum: Colecţionarul de răni, Editura: Pim/Iaşi, (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!