Îndrumat de blondină, Lucian aşeză micuţul hamster la locul lui, alături de alţi câţiva hamsterei, albi, cu ochii roşii, sau negri, sau cu blăniţa mai colorată. Acestora li se alătură micuţul Jerry, cu blăniţa zburlită, gălbuie, cu ochii roşii, hamsterul care o speriase pe Diana Enka, mama lui Lucian. Pe umărul tânărului comandant încă stătea Rikky, de parcă micul papagal era lipit de haina comandantului, ca o pasăre împăiată. Dar Rikky nu era deloc împăiat, era un papagal viu, ba încă unul vorbitor şi nu se sfia să-şi etaleze calităţile sale de mare vorbitor.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Cine-i Rikky? Şi de ce-ţi trebuie dulciuri de la Nis, pentru el?
Lucian: Şi tu eşti curioasă?
Lia: Parcă ţi-am mai spus că da, sunt curioasă, din cauza meseriei mele.
Lucian: Ah, spre deosebire de Nis, ai şi o motivaţie solidă: meseria ta!
Lia: Cine-i Rikky?!
Lucian: Un papagal colorat şi zgomotos, tare drăgălaş.
Lia: Un papagal?! Ai un papagal?
Lucian: Până ieri nu aveam unul. Acum da, am; şi-i plac dulciurile, tare mult; în plus, îmi spune "şeful" – nu eu l-am învăţat.
Lia: Vorbeşte?
Lucian: Multe; nu-i mai tace pliscul, dar e simpatic foc...
Lia: Te cred...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât despre Rikky – acesta era tare amuzant, iar prezenţa lui nu încurca pe nimeni cu nimic, mai ales pe micuţul Pedro, hamsterul campionului, căruia-i ţinea companie, căci deja se împrietenise cu el. "Pedro e un hamster drăguţ..." repeta Rikky. Desigur, hamsterul nu înţelegea cuvintele, dar asta nu-l împiedicase să lege o prietenie strânsă cu papagalul colorat.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai: Care Jerry; cel din desenele animate, cu Tom?
Lucian: Nu acel Jerry; altul. Un alt hamster, pe nume Jerry, al colegei noastre blonde, de unde provine şi Rikky; ştii doar, ea mi l-a dat.
Mihai: Ah...
Lucian: Dar cum aşa? Şi tu te uiţi la desene animate?
Mihai: La cele cu Tom şi Jerry, da, uneori; sunt amuzante. Bine, de fapt, nu doar la cele cu Tom şi Jerry, dar ai zis "şi tu"...
Lucian: Ai dreptate, aşa am zis, "şi tu", ceea ce înseamnă că da, uneori încă mă mai uit şi eu la desene, nu doar cu Tom şi Jerry.
Mihai: Vezi; până şi Rikky se uită.
Lucian: E tare drăguţ hamsterul tău, Pedro, însă cred că am să plec spre casă.
Mihai: Mai stai puţin!
Lucian: De ce?
Mihai: Ţi-am spus că i-am terminat pe cei doi roboţi; le-am introdus în memorie date despre misiune şi echipaj. Aş vrea să-i vezi, să-mi spui ce părere ai despre ei. Le poţi pune chiar şi întrebări.
Lucian: Întrebări? Roboţilor? Ce-aş putea să-i întreb?
Mihai: Orice doreşti.
Lucian: Bine. Să vedem şi roboţii.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iulian: Iată-vă! Sunteţi pe prima pagină, în mai toate ziarele de azi.
Lucian: Nu mă interesează, blondule! Absolut deloc!
Iulian: Domnul comandant are mereu tendinţa de a mă contrazice, domnişoară. Ne-a fost de mare folos papagalul dumitale... Vreţi să-l luaţi acasă?
Maria: Da, aşa aş vrea.
Iulian: Se pare că dumnealui nu e de acord.
Maria: Ah, scuzaţi-l, domnule; e doar un papagal, nu ştie ce zice... Rikky, taci! Mă scuzaţi, vă rog... Rikky, nu te prosti! Nu mă face de râs. Ce; ai înnebunit?
Lucian: Se pare că aveţi o problemă. Ştii ce, din partea mea, îl poţi lăsa şi aici, nu mă deranjează deloc.
Maria: Dar o să-l aducem aici pe Nero.
Iulian: E un papagal tare drăgălaş... Luaţi loc, domnişoară!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între timp, maimuţica se dăduse jos de pe umărul lui Lucian, iar papagalul Rikky, mândru nevoie mare, o înlocuise şi nici că părea dispus să mai plece din acel loc. La auzul cuvintelor blondinei, Lucian îşi întoarse brusc privirea către ea, bănuitor. Ce dorea să spună prin aceste cuvinte? Oare simpatica blondină simţea ceva pentru el? Lucian se încruntă şi rămase îngândurat. Desigur, Maria era tare drăgălaşă, simpatică, dar inima lui îi aparţinea în întregime celeilalte colege, domnişoara psiholog Lia; pentru ea bătea inima lui şi simţea că nu poate schimba acest sentiment chinuitor pentru el. Cu papagalul pe umăr şi Nero alături, Lucian intră în sufragerie, împreună cu Maria. Nici unul dintre ei nu observaseră că pe lângă ei trecuse un micuţ intrus, dar aveau să afle de îndată, pentru că mititelul, cu blăniţa gălbui-maronie zburlită, ciufulită, se opri mai întâi direct pe sandaua elegantă, apoi pe piciorul Dianei Enka, iar aceasta, speriată, sări brusc într-o parte.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În curând, Lucian porni maşina domnului Enka spre casă. Papagalul, tare mândru, nu renunţase la locul său de onoare de pe umărul tânărului comandant, aflat la volan. Diana Enka stătea în faţă, lângă fiul ei, spre care privea din când în când, dând din cap uşor, a dezaprobare.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de a intra în bloc, Lucian asigură maşina directorului; oricum, aceasta avea chiar şi pază, de moment ce cei patru nu urcau cu ei la etajul doi. Rikky încă stătea pe umărul tânărului şi nu părea dispus a părăsi curând acel loc. Ajunseră la etajul doi. Blonda nu sună la uşă, ci deschise, doar avea un rând de chei. Intrară, după cum spusese Maria, cât mai repede, pentru ca animalele din interior să nu iasă pe scările blocului, ci să rămână în interior. Lucian nu se mai aplecă să se descalţe. Simţindu-i prezenţa, dulăul negru apăru, dând bucuros din coadă. Băiatul se aplecă spre el, pentru a-l întâmpina; Rikky nu zbură nici acum de pe umărul său.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian nu zise nimic, nici că da, nici că nu; intră în sufragerie, în urma Mariei, ea încă având papagalul pe umăr. În sufragerie se aflau, printre animale, părinţii blondei, Andrei şi Eleonora. Ambii se bucurară de vizita comandantului, care-i salută respectuos. Evident, le părea bine şi să-l revadă pe Rikky. Lucian, Maria şi Rikky intrară prin celelalte camere, pentru a-i vedea pe prietenii înaripaţi ai papagalului, evident, tot papagali şi ei, ca şi Rikky, tot vorbitori, mai tăcuţi însă decât el.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îl lăsase pe Nero în acel apartament, alegându-se în schimb cu un papagal gălăgios care stătea cocoţat pe umărul lui. Îşi luaseră rămas bun de la cei din familia Stoica, aceştia scuzându-se din nou faţă de Diana Enka, pentru incidentele cu pitonul şi hamsterul. În sfârşit, coborau treptele blocului, pentru a merge acasă.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Ia te uită la Rikky; credeam că numai pe umărul lui Luci stă.
Lia: Ah... Singur s-a aşezat la mine.
Diana: Bineînţeles. N-a zis nimeni că l-ai fi aşezat tu cu forţa.
Iulian: Ştii de unde avem acest papagal, domnişoară?
Lia: Da; de la colega noastră cea blondă, Maria, domnişoara biolog.
Iulian: Aşa-i; de la ea.
Diana: Dacă ai vedea câte animale are fata aceea blondă acasă... Eu am văzut; am fost cu Luci şi cu Nero, pentru că se îmbolnăvise câinele. Şi m-am speriat îngrozitor de un şarpe imens, un piton galben încolăcit pe covor, căruia colega voastră îi zicea Marta. Vai, cât era de mare! Iar Luci l-a mângâiat. Mai târziu m-am trezit cu un şoarece din acela de rasă... Cum naiba îi zice?!
Iulian: Hamster, dragă...
Diana: Aşa; exact. Un hamster din ăla mi se urcase pe picior! Şi câţi câini, câte pisici... Mai avea şi papagali din ăştia, dar Rikky era cel mai drăgălaş. N-a vrut să mai plece de pe umărul fiului meu, iar aseară, când domnişoara blondă a venit să-l ia acasă, Rikky n-a vrut; a preferat să rămână la noi. Aşa ne-am ales cu un papagal. În plus, Luci s-a dus să-l ia pe Nero acasă, de la domnişoara blondă; îl lăsase acolo cu o seară în urmă, pentru ca mama domnişoarei, medic veterinar, să-l ţină sub observaţie. Eu n-am mai vrut să merg din nou acolo, în acel apartament, unde, din cinci camere, patru sunt ocupate de felurite animale; nici nu vreau să-mi închipui ce fel de animale or fi pe acolo. Luci a vizitat toate camerele, eu nu! De Rikky însă îmi place; şi de Nero, evident, doar m-am obişnuit cu el. Luci mi-a reproşat că l-aş fi lăsat intenţionat fără hrană şi apă timp de o săptămână, cât a lipsit el de acasă, dar nu-i chiar aşa.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acel moment, se văzu întrerupt de mama lui, Enka Diana, care sări îngrozită de pe fotoliu, făcând ochii mari de uimire. Arăta spre covor, fără a putea spune nimic, de parcă-i pierise graiul. Îşi prinse fiul de mână. Lucian putea simţi tremurul de spaimă care o cuprinsese pe mama lui. Observând ceea ce o speriase pe Diana Enka, se retrase şi el înapoi cu un pas. Pe covor, încolăcit în mai multe inele, sâsâia un şarpe gălbui, destul de mare. Maria ridică fără teamă şarpele de jos. Mărunţica blondină aşezase reptila după umeri, după gât şi pornise spre o încăpere alăturată, în care Diana n-ar fi intrat, nedorind să afle ce se putea ascunde acolo.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian, care o privea cu ochii comandantului, o vedea, desigur, minunată, dar această imagine a planetei albastre îi amintea de imensa responsabilitate pe care şi-o asumase. Plecaseră, erau pe cont propriu, iar reuşita misiunii depindea în mare măsură de el, de modul în care va şti să se descurce. Se mai gândea şi la domnişoarele rămase acolo; scăpase, deci, de faima de mare Don Juan (probabil că în clipa în care "Pacifis" pornise, nu doar Diana Enka leşinase, ci şi foarte multe dintre admiratoarele tânărului comandant).

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă la familia Enka era destulă linişte, în limita posibilităţilor: musafirii plecaseră de câtva timp, iar de puţina gălăgie produsă, doar papagalul Rikky era responsabil. Restul erau tăcuţi: tânărul comandant, părinţii şi bunicii acestuia, chiar şi bătrânul dulău Nero. Doar lui Rikky nu-i tăcea pliscul deloc; cum însă era drăgălaş, nu deranja pe nimeni, căci toţi îl iubeau şi-l răsfăţau, chiar şi blondul. Îşi revăzuse în acea zi şi vechea familie, de la care plecase de bună-voie; cu domnul şi doamna Stoica va mai avea ocazia să se întâlnească, însă pe blondină habar n-avea năstruşnicul papagal că o văzuse pentru ultima oară, iar în curând acelaşi lucru se va petrece şi-n cazul "şefului". Pentru că nu-şi dădea seama de acest lucru, Rikky nu putea fi trist; ceilalţi însă... Chiar şi Nero părea abătut şi nu din cauza vârstei sale. Dulăul negru parcă presimţea că în curând se va schimba ceva, se va întâmpla ceva; nu ştia sigur ce, însă orice ar fi fost, se părea că avea legătură cu tânărul său stăpân. Astfel simţea dulăul negru şi nu se înşela deloc...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian privi pinguinii, iar după câteva minute reveniră în sufragerie; încă avea papagalul pe umăr. Mama lui, Diana, nu se mai aşezase, rămăsese în picioare, după noul incident cu Jerry – hamsterul. Privind-o tăcut, Lucian se întrebă cum ar fi reacţionat dacă ar fi văzut gândacii, şerpii veninoşi, ţestoasele, tarantulele, scorpionii, şopârlele, caimanii, dar mai ales cele două feline mari, negre, panterele. Nici nu dorea să-şi imagineze! Mama lui, Diana, era tare sperioasă! De ce oare? Nu-şi dădea seama.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Luci...
Lucian: Dom' director... Ce ţinută! Vă stă bine.
Traian: Crezi? E duminică seara; îmi permit să nu arăt a director. De mâine, lucrurile se schimbă iar... Mă mai bucur de puţinul timp rămas.
Lucian: Cum? Completând la hârţoage?
Traian: Trebuie să mă ocup şi de ele; n-am încotro. Acum însă, că ai venit tu, dă-le încolo... Văd că l-ai adus şi pe prietenul tău înaripat.
Lucian: Da; vă deranjează?
Traian: Deloc. Pe cine sau de ce ar deranja? Nu înţeleg însă de ce tot vrea chei de la mine?!
Lucian: El vrea chei de la oricine. Dar în cazul dumneavoastră, e vorba de cheile maşinii. Rikky, cheile directorului sunt la mine; nu ţi le dau!
Traian: Drăguţ papagal.
Lucian: Rikky? Întotdeauna.
Traian: Hai, Luci! Să mergem!
Lucian: Unde, dom' director?
Traian: Oriunde, numai aici nu; să nu rămânem în acest loc. Ce zici de "Pacifis"?
Lucian: E bine. Haideţi şi-n "Pacifis"...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După plecarea lui, blonda oftă prelung. De ce oare? Din cauza lui Rikky, sau din cauza colegului ei? Nici ea nu-şi dădea prea bine seama de ce, dar până şi părinţii ei prinseseră drag de tânărul comandant. Maria intră în camera cu acvarii, apoi în cea cu multe păsărele, în care, de obicei, stătea şi papagalul Rikky; acum acesta nu mai era acolo. În curând, mama ei i se alătură, domnul Stoica rămânând în sufragerie, pentru a mai studia aprobările obţinute.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iulian: V-aţi întors?
Lucian: După cum vezi, blondule, da.
Iulian: Cine a vorbit? Ce-a păţit Nero? De când s-a transformat într-un papagal vorbitor şi stă pe umărul tău?... A cui e pasărea asta, Luci?
Lucian: A colegei mele, domnişoara Maria, biolog de profesie. Nero a rămas la ea până mâine seară, când am să-i înapoiez papagalul. Mama domnişoarei este medic veterinar şi-l va ţine pe Nero sub observaţie.
Iulian: Bine; deci, s-a rezolvat. Bravo, domnule comandant!
Lucian: Iar începi cu chestii din astea, blondule?
Iulian: Nu te supăra, Luci; mi se pare o chestie super. Nu ştiu dacă ţi-am spus vreodată, dar de data asta, chiar sunt mândru de tine! Foarte mândru. Serios! Felicitări! Mi-ai făcut o mare surpriză, plăcută.
Lucian: Mersi, blondule.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: O mai fi deschis la ora asta?
Traian: Dă-mi reţeta! Pentru mine, e deschis oricând. Medic veterinar – Eleonora Stoica... Nu-i mama uneia dintre colegele tale?
Lucian: Ba da, cea blondă, domnişoara biolog.
Traian: O ştiu; drăguţă domnişoară... Primarul tocmai i-a acordat familiei sale nişte aprobări pentru cumpărarea unor terenuri, în afara oraşului; se pare că aceşti oameni au multe animale.
Lucian: Chiar au; de la ei m-am ales cu Rikky.
Traian: Rikky? Cine-i Rikky?
Lucian: Veţi vedea când vom ajunge acasă.
Traian: Tu vei ajunge acasă; nu şi eu.
Lucian: Dom' director, staţi să vă dau şi banii pentru medicamente.
Traian: Luci, nu mă supăra!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian lăsă maşina în garaj şi coborî. Papagalul stătea în continuare pe umărul său. Diana Enka coborî şi ea. Intrară în casă. Holul de la intrare era gol, fără Nero, doar cu castronelele lui de plastic, goale şi acelea. Iulian Enka nu mai citea ziarele, dar încă stătea pe fotoliu, picior peste picior, tare comod, aşteptându-i.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iulian: Ce chei? De la care director?
Diana: Nu ştiai, Iuli, că fiul tău umblă prin oraş cu maşina directorului Institutului? Se pare că acesta i-a dat cheile de la maşină, până pe 27 iunie.
Iulian: Cum adică umblă cu maşina directorului? Eu văd doar că umblă cu un papagal colorat pe umăr, cu care s-a ales în locul câinelui său.
Diana: Nu glumi, e ceva foarte serios! Ar trebui să luăm măsuri severe.
Iulian: Ce măsuri, Diana?! Fii serioasă! Nu exagera, te rog! Dacă directorul i-a dat cheile maşinii sale, lasă-i în pace! Băiatul n-are decât să umble cât vrea prin oraş sau prin alte părţi cu maşina directorului, dacă acesta i-o pune la dispoziţie.
Diana: Ce tot spui?!
Iulian: Păi, doar de asta i-a dat cheile, nu?! Ca să se plimbe cu ea!
Lucian: Ştii ce, blondule, de data asta sunt de acord cu tine. Ceea ce nu se întâmplă foarte des.
Iulian: Păi, da, Luci... Aş vrea să ştii că eu am fost de acord chiar şi cu plecarea ta în această misiune, încă de atunci, din seara aceea, doar că mama ta s-a împotrivit cu îndârjire; atitudinea ei n-a dus la nimic bun. Eu am avertizat-o, dar n-a vrut să mă asculte.
Lucian: Ştiu, blondule, mi-a spus; şi mă bucur că mă susţii.
Iulian: Ce-i cu Rikky ăsta? Ce tot cere biscuiţi, bomboane şi chei? Şi cum o să dormi cu el, dacă nu se dă jos de pe umărul tău?
Lucian: Eu sper că o să se dea jos în cele din urmă.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!