poet

Poetul. Un donator de sânge la spitalul cuvintelor.

definiţie aforistică de Lucian Blaga din Elanul insulei (1977)
Adăugat de Peter Gluck
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un cerc de scriitori, la Cluj, Lucian Blaga, devenit simplu bibliotecar, referindu-se la versurile lui Beniuc (citez din memorie, aproximativ): "Unde mă aflu, unde mă duc,/ Lumea vorbeşte, şopteşte;/ Ăsta e poetul Beniuc,/ Ştie şapte limbi şi ruseşte...", le-ar fi citat astfel: "Ăsta e poetul Beniuc,/ Ştie şapte limbi pe ruseşte". A spus Blaga aşa ceva?

Ştefan Augustin Doinaş în Interviu realizat de Daniel Cristea-Enache
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul este singura fiinţă care-şi poartă inima în afară de sine.

citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul este setos de sânge. Ca o dogmă.

aforism celebru de Lucian Blaga din Discobolul (1946)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Origini. Poetul care cel dintâi a remarcat că iubita sa are doi ochi, două buze, doi sâni, dar o singură inimă a inventat rimele şi s-a sinucis.

aforism celebru de Lucian Blaga din Elanul insulei (1977)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În numele iubirii faţă de aproapele ni se cere la fiecare pas să ne sacrificăm pentru egoismul altora. Dar nu acesta a putut să fie tâlcul cuvintelor predicatorului de pe muntele cu crini.

citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comentator pentru grădina măslinilor. Numai spiritul asudă sânge, trupul niciodată.

aforism celebru de Lucian Blaga din Elanul insulei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vampir sătul poate deveni donator onorific de sânge.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salahonator - donator

Sunt un macho argentinian,
Dansez doar în stil brazilian,
Inimii îi cer un donator,
Sunt un bun şi simplu salahor.

epigramă de Ileana Nana Filip din Poliţişti pe tocuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre poeţii români, îl simt mai aproape de suflet pe Lucian Blaga, deoarece cred în nemurirea satului românesc.
Lucian Blaga este sufletul pietrei de la temelia satului românesc, este
Intensitatea veşniciei eternă şi tulburătoare.

Camelia Opriţa în Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Părinţilor noştri – între esenţial şi etern.
Adăugat de Maria Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret

Lucian Blaga e mut ca o lebadă.
În patria sa
zăpada făpturii ţine loc de cuvânt.
Sufletul lui e în căutare,
în mută, seculară căutare,
de totdeauna,
şi până la cele din urmă hotare.
El caută apa din care bea curcubeul.
El caută apa
din care curcubeul
îşi bea frumseţea şi nefiinţa.

poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când a apărut pe bancnota de 200 de lei, toată lumea îl citează acum pe Blaga... Lucian Blaga. Poate îşi imaginează că banul e "corola de minuni a lumii"...

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian Blaga şi blondele

- Îţi spun cinstit c-am mare trac,
Ăsta-i un semnal de-alarmă,
Doar ce-a "picat" Blaga la Bac.
- Las', fată, că-l ia la toamnă!

calambur epigramatic de Alex Dospian (iulie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vaccin anti SIDA

Cum SIDA bântuie de zor,
În aste vremi nătânge,
Mi-e calul unic donator...
Fiindcă e pur sânge!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul este un om

Poetul este un om, el poate fi înjurat,
Scuipat, bătut, ucis, la nevoie, dar el nu va ucide pe nimeni,
Poetul este născut sub aripa unui înger,
El nu ştie exact ce va urma, el scrie şi nu ştie
Că se pune la întrecere cu Dumnezeu,
Dar El, Domnul înţelege, îi iartă prostiile,
Cum şi noi iertăm greşiţilor noştri,
Poetul iubeşte aiurea, năvalnic,
El nu poate fii un boşorog, cum îl numeşte
Vidanjorul de serviciu, el miroase a Paradis,
Chiar dacă-l ţii zece ani la pârnaie,
Iubiţi poeţii şi vă veţi iubi pe voi mai mult,
Poetul este un om, dacă vreţi, îl iertaţi,
Mai face şi măgării uneori, că din lut este făcut,
El lasă în urmă pene de porumbel,
Pagini stropite cu sânge.
Este sânge de om şi de înger.
Aşa cred.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

A murit poetul (În memoria lui Grigore Vieru)

În miez de noapte,
Venind de departe,
A murit poetul
Pe un drum care ducea spre moarte.

A murit poetul,
Un geniu nepereche.
El s-a dus ceruri,
Să stea de veghe,

Peste neamul lui care atât de mult l-a iubit,
A cărui soartă dură
Cu dânsul a împărţit,
A murit poetul cel mai iubit!

Şi toată lumea plânge
Cu lacrimi amare,
Cu lacrimi de sânge,
Căci nu a murit poetul!

A murit un înger...

poezie de Vladimir Potlog (18 ianuarie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natalie (către Julia): Mama are grupa de sânge 0, cu Rh negativ. Îmi spunea că "avantajul, atunci când eşti donator universal, este că nu poţi fi niciodată atât de strâmtorat încât să nu ai ce oferi celor nevoiaşi".

replică din filmul serial Prietenie pe muchie de cuţit
Adăugat de Silvia Bratu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Poetul nu trage cu arcul
nici nu aruncă în catapulte cu simbrii
poetul se aruncă... se aruncă în aruncare să primească morţii în morminte
şi ştii că în vizuina cuvintelor
gândurile tale sunt arse de vii...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transfuzii (sangvine)

Flămând şi de năpastă,
Un donator se plânge:
- Dă-mi vena ta, nevastă,
C-a mea e... fără sânge!

epigramă de Florina Vlad Rarău din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul şi marea

Un univers de dor închis într-un pumn de lut însufleţit,
O picătură de sânge albastru ce respiră prin cuvânt
Încercând să evadeze din labirintul gândului ascuţit;
Ăsta-i poetul, ancorat în sechestrul clipei pe pământ.

Spiritul poetului – pânză de corabie pe talazul-destin,
Însufleţită de necuprins, cu a sa nestăpânită frenezie –
Este armăsarul pur sânge de sare al fiorului marin
Ce-şi acostează cuvintele la malul mării – tărâm de poezie.

Doar ascultând cum braţele vântului trag clopotele mării,
Poetul vede talazurile spărgându-şi coapsele de stâncă.
Cu ochii închişi, aude pescăruşii ţipând deasupra zării
Şi, ca-ntr-un vis, vede, sub apa furioasă, lumină adâncă.

Doar poetul poate să vadă cum întinderea de sineală
Îşi mestecă meşteşugit culorile sub boarea nevinovată;
Îi simte răcoarea şi pune-n nehodina din cerneală
Marea, pe care valurile cuvintelor nu obosesc niciodată.

Călcând uşor din cuvânt în cuvânt ca pe o scară spre bolţi,
În faţa clipei, poetul are-ntotdeauna un as în mânecă depus.
El bate cu metafore la eternitatea înaltei porţi
Atunci când refluxul îl trage în larg către apus.

Numai poetul poate schimba lumeasca dimensiune
Scormonindu-i tainele nebănuite cu slove de candele.
Marea are nevoie de luminoasa-i pământeană misiune,
Aşa cum noaptea are nevoie-ntotdeauna de stele.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul şi vinul

Poetul este pur ca vinul
Dar, tot ca el, nu scapă
De ce i-a hărăzit destinul:
Să fie botezat cu apă...

epigramă de Lucian Mănăilescu din ziarul "Viaţa Buzăului" (1 noiembrie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!