Traian: Ce-i, Diana? Ce te mai nemulţumeşte de data asta?
Diana: În primul rând, am venit să las aici asta.
Traian: Ce-i asta, Diana?
Diana: Cererea pentru concediul meu, după cum ai promis, cu plată, până la anul, în iunie, cu salariu dublu...
Traian: Bine. Las-o aici şi fii liniştită! E ca şi aprobată, cu toate condiţiile solicitate, pe care, sper, le-ai menţionat.
Diana: Poţi fi sigur că le-am menţionat. Deci, pot reveni la lucru de abia la anul, prin iulie...
Traian: Exact. Mai ai şi altă problemă?
Diana: Da; Luci...
Traian: Ce-i cu el?
Diana: De ce i-ai dat cheile maşinii tale? De ce i-ai pus maşina ta la dispoziţie?
Traian: Pentru că aşa am vrut, Diana. Ce te deranjează?
Diana: Eşti inconştient sau ce-ai? Îl favorizezi prea mult. Nu-ţi dai seama că atenţia ta exagerată faţă de el devine suspectă?
Traian: Inconştient, zici?! Bine spus! Însă inconştient am fost în urmă cu mulţi, mulţi ani, când credeam în toate promisiunile tale, în vorbele tale dulci, în cuvintele deşarte cu care mă amăgeai şi nu-mi dădeam seama că mă prosteai în faţă; nu şi acum! Acum nu sunt inconştient. Acum îmi dau seama perfect ce fac: I-am pus la dispoziţie fiului tău cea mai bună maşină pe care o am la ora actuală. De altfel, să nu-ţi închipui că ar fi prima oară când i-o las pe mână; a mai folosit-o el cu destule alte ocazii. Toată lumea ştie că Luci e preferatul meu, deci nu-i nimic suspect în asta, nu-i o atenţie exagerată.
Diana: Ba este! Gândeşte-te mai bine! Cel mai corect ar fi să-i ceri cheile înapoi.
Traian: Nici nu mă gândesc! I-am lăsat maşina şi n-am să-mi schimb hotărârea, orice ai spune tu!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: În plus, nu i-am dat doar maşina, ci şi celularul meu, acesta definitiv.
Diana: Telefonul? Care telefon?!
Traian: Al meu, doar ţi-am spus. Nu ţi l-a arătat?
Diana: Nu. Nu-i bine ceea ce faci; maşina şi telefonul sunt lucruri de valoare, nu se împrumută.
Traian: Te rog, Diana! Maşina şi telefonul?! Eu mi-aş da şi viaţa pentru Luci, i-aş pune totul la dispoziţie, iar tu faci gălăgie pentru nişte obiecte, chipurile, de valoare?
Diana: Dar nu înţelegi că nu-ţi poţi permite să fii atât de atent cu el?
Traian: Nu, nu înţeleg! Luci nu ştie că eu sunt tatăl lui; de fapt, nimeni nu ştie asta, cu excepţia a câtorva persoane; le putem număra pe degete... Te rog, nu-mi răpi şi plăcerea de a-i oferi câteva lucruri, de a-i pune la dispoziţie tot ceea ce-i este necesar; atât îţi cer! În schimbul a ce? A nimic! Nu vreau decât să ştiu că lui îi este bine; crezi că-i prea mult?! Am acceptat tăcerea, am acceptat să tăinuiesc ceva ce... Şi crede-mă, mi-e foarte greu! Nu-mi cere şi să-l ignor! Nu sunt dispus să mai accept. Ce vre, i de fapt? Vrei să vorbesc în public despre toate astea? Acum? În acest moment?
Diana: Nici gând!
Traian: Atunci, nu insista! Deja am făcut prea multe compromisuri, doar pentru tine. Ce-am obţinut în schimb? Nimic. Măcar o fărâmă din atenţia ta? Nici gând! Am prea multe pretenţii, nu-i aşa?
Diana: Nu...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Şi acum, scuză-mă, te rog, dar trebuie să plec.
Diana: Bine. Nu te reţin. Şi totuşi, de ce nu l-ai ajutat? Presupun că puteai opri ancheta; puteai interveni.
Traian: Recunosc, puteam, dar Luci n-a vrut; nu m-a lăsat să-l ajut. De ce crezi c-am venit cu el vineri seara, după ce-a fost depusă reclamaţia? Acum e prea târziu. Să nu pleci din Institut! Vei fi chemată; va trebui să dai o declaraţie şi să răspunzi întrebărilor ce ţi se vor pune.
Diana: La întrebări voi răspunde, dar o declaraţie împotriva fiului meu nu voi da niciodată!
Traian: Diana, n-a zis nimeni să dai o declaraţie împotriva lui, ci doar o declaraţie, atâta tot.
Diana: Ah, aşa mai merge... Traian, te rog, nu-l lăsa singur! Fă tot posibilul şi ajută-l cu ce poţi. Nu-l abandona!
Traian: Trebuia să-ţi dai seama că nu-i nevoie să mă rogi să procedez astfel; eu oricum voi fi alături de el, îl voi sprijini, atât cât se va putea, doar e fiul meu la urma urmei.
Diana: Nu mai spune asta!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Ajunge, Diana! E şi fiul meu, nu crezi?!
Diana: Mai încet, nu striga! Vrei să te audă cineva?
Traian: Ar fi cazul să audă; să se afle odată! Să se termine jocul ăsta stupid şi toate tainele astea... La ce bun? Cui folosesc? Mie, în nici un caz!
Diana: Taci!
Traian: Vrei să cedez din nou, să fac pe placul tău? Şi dacă nu mai sunt dispus să accept condiţiile? Nici regulile acestui joc?
Diana: Traian, te rog, fii rezonabil! Mai bine ai face uz de funcţia ta pentru a-mi retrage băiatul din acest echipaj, din această misiune; eliberează-l de orice obligaţii! Tu poţi face asta.
Traian: Poftim?! Ce-mi ceri?! Nici gând! N-am să mă înjosesc în asemenea hal! Cum crezi că aş face una ca asta?!
Diana: Te rog, Traian, înapoiază-mi băiatul! Lasă-l alături de mine; nu vreau să plece atât de departe, pentru 13 ani...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Şi cererea mea?
Traian: Ţi-am spus; e ca şi aprobată. N-am glumit deloc când v-am propus toate acele, să le zicem, favoritisme, pentru voi, părinţii tinerilor din echipaj. Am vorbit foarte serios!
Diana: În cazul acesta, ar trebui să beneficiezi şi tu, la fel, de un concediu plătit, timp de un an întreg, cu salariu dublu faţă de cel pe care-l ai acum.
Traian: Eu nu pot intra în discuţie, Diana; ştii foarte bine acest lucru. Ştii şi de ce sau din a cui cauză, deci, să nu reîncepem cu acest subiect; n-are rost. Şi oricum, sunt directorul, n-aş putea lipsi un an întreg de aici, sub nici o formă!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Luci, poţi să-mi explici ce-i cu obrajii tăi? Iarăşi?!
Lucian: Ce-i cu ei, dom' director?
Traian: Ai urme de ruj... Să nu-mi spui că aşa te-ai prezentat în faţa Comisiei Disciplinară astăzi şi aşa ai rămas acolo tot timpul, la audierea finală, fără să te ştergi măcar?!
Diana: Vai, dragul meu... Scuză-mă, te rog, Luci, de la mine ţi-au rămas urmele astea. Ţi-aminteşti; eu te-am sărutat pe obraji chiar înainte ca tu să intri în sală...
Lucian: Cum aşa, mamă?!
Diana: Îmi pare rău, nu mi-am dat seama. Crede-mă, Luci, n-am vrut să te pun într-o asemenea situaţie neplăcută, în faţa celor din Comisie...
Lucian: Mamă, ştii ce poate însemna asta?!
Iulian: Vai, Diana, cum ai putut să faci una ca asta?
Diana: Regret, n-am vrut.
Iulian: Lasă, Luci, va fi bine! Orice ar fi...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Traian, tu eşti conştient de faptul că băiatul va pleca?
Traian: Normal, altfel cum?!
Diana: Şi cum poţi fi atât de insensibil?
Traian: Insensibil?
Diana: Da; e totuşi fiul tău, iar tu pari atât de nepăsător...
Traian: Fiul meu...?! Mă mir că ţi-ai amintit acum acest lucru! Par nepăsător, zici?! Sunt insensibil?! Poate că din cauza ta am devenit astfel, poate că tu m-ai transformat... Crezi că nu mai am sentimente? Scuze, greşeşti! Par nepăsător şi insensibil; reţine însă, aparenţele înşeală...
Diana: Şi atunci, în cazul tău...?!
Traian: Ce-ai vrea? Sunt totuşi directorul... Nu-mi pot permite să mă exteriorizez, mai ales că nu se cunoaşte adevărul; toţi ştiu doar că-i preferatul meu... Chiar ar deveni suspect dacă m-aş manifesta altfel, adică aşa cum mă simt... Insensibil, nepăsător... Să ştii, nu mă aşteptam să-mi spui aşa ceva! Chiar nu mă aşteptam la asemenea reproşuri din partea ta.
Diana: Vai... Repet, îmi pare rău.
Traian: Asta nu mă ajută cu nimic. Regretele tale nu-mi sunt de nici un folos, la fel ca mulţumirile sau recunoştinţa ta; n-am nevoie de ele! Repet: Dacă n-ai de gând să renunţi la blondul tău, lasă-mă în pace, cu nepăsarea şi insensibilitatea mea cu tot! Pricepi?
Diana: Bine, te las... Ah, iartă-mă, te rog, Traian... Iarăşi am spus ce nu trebuia.
Traian: Să ştii... Mai bine tăceai, dar... Off, chiar nu mai contează!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Traian mi-a spus că...
Lucian: Cine?!
Diana: Domnul director, dragul meu.
Lucian: I-ai spus Traian.
Diana: Doar e numele dânsului.
Lucian: Prenumele, mamă!
Diana: Sigur, prenumele...
Lucian: De când îţi permiţi să-i spui pe numele mic directorului, mamă?!
Diana: Am greşit, dragul meu.
Lucian: Desigur, ai greşit...
Diana: Evident. A fost doar o greşeală de exprimare.
Lucian: Sper să fi fost doar atât...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Te-ai întors acasă, Luci? Cu cine vorbeai? Cu vreunul dintre body-guarzii tăi? Haideţi, intraţi, lăsaţi-i pe Rikky şi pe Nero...
Traian: Sărut mâna, doamnă.
Diana: Domnule director, ce surpriză! Cu ce ocazie pe la noi?
Traian: L-am adus pe fiul dumneavoastră acasă...
Diana: Cred că Luci se descurca şi singur; de altfel, parcă era însoţit de doi body-guarzi.
Traian: Nu şi-n această seară.
Diana: Iuli, mi-ai spus că Luci e cu unul dintre body-guarzii săi.
Iulian: Scuze, dragă, era întuneric, aşa mi s-a părut... Nu ştiam că vom avea oaspeţi atât de distinşi în seara asta... Cărui fapt îi datorăm onoarea acestei vizite, domnule director?
Traian: Am venit cu Luci; nu-l puteam lăsa singur.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iulian: Luaţi loc, vă rugăm!
Traian: N-am să pot rămâne prea mult, e târziu şi oricât de important ar fi Luci pentru mine, nu pot neglija nici Institutul.
Diana: Domnule director, relaxaţi-vă! Institutul nu fuge de acolo. În plus, mâine e sâmbătă, o zi liberă.
Traian: Liberă?! Nu şi pentru mine...
Diana: Parcă ziceaţi că Luci fi deprimat. N-am înţeles însă de ce ar fi deprimat?
Traian: Doamnă, vă rog... Vă repet, motivele lui vi le va spune chiar el, după plecarea mea.
Iulian: Acum vă luaţi maşina, presupun.
Traian: Nu. Încă i-o las fiului dumneavoastră; eu voi lua un taxi... Ne vedem luni, Luci.
Lucian: Poate şi mai curând, dom' director; spre exemplu, mâine.
Traian: Oricând doreşti.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Deci, te-a deranjat propria atitudine pe care o adoptasei faţă de el?
Iulian: Da... Aveam mustrări de conştiinţă, pentru că ştiu că el nu-i deloc un băiat rău, nu poate fi indisciplinat, dar nu-ţi fie teamă, m-am revanşat faţă de el azi; sper...
Diana: Cum?!
Iulian: I-am spus unele lucruri pe care nu le-a auzit prea des de la mine.
Diana: Ce i-ai spus?
Iulian: Nu-ţi fie teamă; nimic rău.
Diana: Vai, Iuli, mă bucur nespus de mult că eşti din nou în relaţii bune cu el; şi cu mine... Poate că meriţi chiar şi o recompensă pentru asta, măcar din partea mea.
Iulian: Te iubesc, Diana... Şi pe Luci, evident; voi sunteţi familia mea. Ce altceva mi-aş putea dori? Am o soţie fermecătoare şi un fiu minunat. N-aş putea suporta nici gândul că v-aş pierde... Hai însă să intrăm; prea le dăm subiecte de comentat celor de afară. De ce-or sta şi în ploaie aici? N-au altceva mai bun de făcut oare?

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Iuli, cum ai putut să umbli atât de mult prin oraş cu maşina aia; ştii bine că nu-i a noastră!
Iulian: Lasă, dragă, doar nu-i nici o problemă. Este, Luci?
Lucian: Sigur, blondule, e-n ordine!
Iulian: Vezi, Diana, băiatul zice că e-n ordine. Şi-n plus, tocmai dat fiind că m-am plimbat atât prin oraş, acest lucru m-a ajutat să mă decid să-mi cumpăr şi eu o maşină ca asta, sau măcar asemănătoare.
Diana: Poftim?!
Iulian: Ai auzit bine; o să-mi cumpăr una. Mai ales că-mi pot permite acum.
Diana: Şi cu cea veche ce-o să facem?
Iulian: Las-o acolo, în garaj, e bătrână, dar o mai fi bună şi ea vreodată la ceva... Oricum, îmi voi lua una din asta nouă, elegantă, modernă. Ce zici, Luci, dacă o să cer salariul în avans, pentru luna iunie, poate şi pe iulie, cu clauzele promise, prietenul tău va fi de acord?
Lucian: Cred că da, ai şanse.
Iulian: Atunci luni de dimineaţă să mă aştepţi, vom pleca împreună la Institut; o să-i las o cerere prietenului tău. Sper să mi-o aprobe.
Lucian: Sigur, blondule, luni de dimineaţă. Şi nu-ţi face probleme, dom' director îţi va aproba cererea.
Diana: Ah, nu-mi vine să cred că te gândeşti la altă maşină!
Iulian: De ce nu, dragă; doar nu-i interzis să-mi cumpăr o maşină nouă?
Lucian: Hai, Mihai; să mergem.
Mihai: Hai.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iulian: Ce face Luci?
Diana: Stă. Ce-ar putea?! Nu-mi place cum te-ai purtat astăzi. Ai fost cam ursuz, mai ales faţă de familia domnişoarei biolog.
Iulian: Ce-ai fi vrut? Să par bucuros, când de fapt nu eram?
Diana: Ce motive aveai să nu fii?
Iulian: O grămadă. Dar cel mai mult m-a indispus faptul că l-ai lăsat pe Luci să rămână cu directorul în seara asta!
Diana: Doar câteva ore, Iuli... Nu puteam să-l refuz.
Iulian: Câteva ore?! Nu era oare de ajuns că a stat o săptămână întreagă la el? Şi că, în plus, l-a văzut în tot timpul ăsta, zi de zi, mai mult chiar decât noi? Ce-i mai trebuiau câteva ore?
Diana: Te rog, fii înţelegător!
Iulian: Am fost întotdeauna; prea înţelegător, prea tolerant...
Diana: Iuli, te rog! N-are rost să ne certăm.
Iulian: Evident, n-are; nici nu vreau şi nici n-am de gând. Aşa că poţi sta liniştită: Orice supărare mi-a trecut deja.
Diana: Mulţumesc. Avem destule pe cap, nu ne trebuia încă o grijă în plus.
Iulian: Sigur... Am să urc şi eu puţin până la Luci. Crezi că l-aş deranja?
Diana: Nu ştiu. Încearcă!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Şi ce-a reclamat, mă rog, împotriva fiului meu? Probabil doar faptul că e favoritul tău; e unicul amănunt care ar deranja pe oricine! Vezi, ţi-am mai spus de atâtea ori să nu mai tot afirmi acest lucru! Vezi bine că e periculos! Uite unde se poate ajunge!
Traian: Şi totuşi, nu asta s-a reclamat. S-a solicitat destituirea lui din funcţia de comandant şi excluderea lui definitivă din echipaj.
Diana: Poftim?! E revoltător!
Traian: Calmează-te, te rog! De altfel, presupun că ar trebui să-ţi convină situaţia asta, pentru că oricum nu erai de acord cu această plecare a lui în misiune. Acum ai ocazia să ţi se îndeplinească această dorinţă; s-ar putea ca fiul tău să rămână acasă în cele din urmă, deci, te poţi bucura.
Diana: Cum crezi că m-aş putea bucura, ştiindu-l pe el nefericit? Crezi cumva că-mi face plăcere să aflu că va fi anchetat, că-i va fi pusă la îndoială onoarea?! Nu vreau să rămână acasă cu preţul ăsta; ar fi distrus!
Traian: Nu cu mult timp în urmă păreai dispusă să-l reţii acasă cu orice preţ, îi aminti directorul.
Diana: Nu-i adevărat, nu chiar cu orice preţ! Ce fel de mamă mă crezi?
Traian: Nu te supăra, n-am avut intenţia să te jignesc.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Te cred. Ce-ai obţinut însă? Nu ai nimic al tău...
Traian: N-am, dar aş putea oricând; cine crezi că mi-ar refuza? Ce folos însă? Ce mi-ar trebui casă, vilă sau apartament de lux în centrul oraşului, maşini şi toate celelalte? N-am nevoie de nimic! Mă lipsesc de toate acestea! Am tot ce-mi trebuie aici şi sunt mulţumit de modul în care o duc; nu-mi plâng de milă.
Diana: Puteai avea mai multe...
Traian: Pentru ce? La ce mi-ar fi fost necesare, de moment ce sunt singur?
Diana: Puteai avea soţie, copii, nu să rămâi singur, burlac...
Traian: Soţie?! Dacă nu tu, de alta mă lipsesc... Copii?! Am unul, dar tu mi l-ai luat, l-ai înstrăinat de mine. Însă nu-mi doresc altul. El îmi e de ajuns.
Diana: Off... Ajungem de unde am pornit. Deci, totuşi, din cauza asta îl trimiţi atât de departe de mine, în această misiune, să nu ştiu nimic de el în următorii 13 ani... Dar, te rog... Nu-l înstrăina de mine, nu-l trimite departe! Lasă-l aici, acasă, lângă mine!
Traian: Eu nu-l trimit nicăieri; el a ales această cale. De altfel, puteai fi conştientă de acest risc încă de când l-ai înscris să înveţe aici, la acest Institut. A fost pregătit pentru a deveni astronaut; se pare că a reuşit prea bine acest lucru, pentru că la ora actuală, fără a-l lăuda, este cel mai bun!
Diana: Fugi de realitate, dar ştiu că e mâna ta aici. Doar tu aveai interesul să-l îndepărtezi de mine, de Iulian... Nu înţeleg, cum poţi fi atât de crud? E totuşi fiul meu...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Traian, te rog... Nu-l mai favoriza atât. Nu-i face nici lui bine. Eşti directorul, ştiu că ai putere nelimitată în acest Institut, dar... Lasă-l în pace! Se descurcă foarte bine şi singur; e capabil. Nu are nevoie de intervenţiile tale.
Traian: Intervenţii?! De ce mă acuzi, Diana? Cred că e de ajuns! Să n-o luăm de la capăt! Nu-ncepe şi tu ca Luci, că n-are rost! Trebuie să înţelegeţi că n-am intervenit cu nimic în favoarea lui. I-am dat doar maşina şi telefonul, atâta tot! În plus, o săptămână, cât a lipsit de acasă, apartamentul meu... Dar de intervenit în favoarea lui, n-am intervenit deloc! De ce crezi că n-am făcut parte din Comisia pentru Zboruri Spaţiale? Ar fi trebuit, în mod normal, să fiu preşedintele acestei Comisii. Dar nu s-a putut. Pentru că se ştie că e preferatul meu şi l-aş fi putut favoriza; aşa însă... N-a fost decizia mea! De ce crezi că sunt atât de mândru de el?! Acum sper că ţi-e destul de clar că n-am avut nici un amestec în numirea lui, nici ca membru al echipajului şi nici în faptul că a fost desemnat în funcţia de comandant al misiunii, deci, sper să nu mai aud astfel de acuzaţii niciodată. Şi gata! Crezi ce vrei. La urma urmei, nici măcar nu mă interesează ce crezi, doar să nu mă mai acuzi pe mine de chestiile astea. Nici tu, nici el!
Diana: Bine, deci nu l-ai favorizat. Şi înţeleg că eşti mândru de el, dar încearcă să te abţii; nu mai tot afirma acest amănunt peste tot, în public; e periculos!
Traian: Diana, încetează cu cererile de acest gen! Nu mai poţi să te joci cu mine cum vrei tu. Nu te mai las să mă manipulezi, nu vreau să-ţi mai fac mereu pe plac, nu vreau să mă las mereu influenţat de tine! Îmi ajunge! M-am săturat! Speram că ai să te întorci vreodată la mine, dar acum am înţeles că te-am pierdut definitiv, că nu vei renunţa nicicând la blondul tău, aşa că... Lasă-mă-n pace!
Diana: Să te las în pace?! Bine, cum vrei.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Şi cu maşina directorului cum e; încă n-am înţeles prea bine... Ce caută cheile de la maşina dânsului la tine?
Lucian: Ai spus că vei lămuri problema mâine, chiar cu dom' director.
Diana: N-ai putea să mă lămureşti tu mai înainte?
Lucian: Nu!
Diana: Ah... Eşti enervant!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Ce de animale la familia aceea...
Lucian: Multe şi frumoase. Te-ai făcut de râs, mamă; mai bine rămâneai acasă.
Diana: De ce? Pentru că m-am speriat de şarpe, apoi de şobolan?
Lucian: Era un hamster mititel, mamă, iar şarpele era unul neveninos, un piton, unul blând. Iar tu te-ai cam dat în spectacol.
Diana: Regret, mie nu-mi plac chiar toate animalele, ca oamenilor acelora; nu e deloc ceva condamnabil.
Lucian: Poate că nu, mamă, dar nici chiar aşa, ca tine... Puteai mângâia măcar hamsterul puţin, nu te mânca.
Diana: Ce tot vorbeşti? Nu-ţi dai seama ce spui? Eu nu l-am mân-gâiat nici pe Nero niciodată şi tu ai fi vrut să ating şobolanul acela jegos? De ajuns că mi s-a urcat pe picior!
Lucian: Ah, deci, nu l-ai mângâiat niciodată pe Nero. Deci, de fapt nu-l iubeşti, deloc; cred că de abia aştepţi să moară, să scapi de el, doar e bătrân.
Diana: Nu-i adevărat! Chiar dacă nu mă crezi, ţin totuşi la Nero, în felul meu, dar nu-mi place apropierea asta directă, exagerată, faţă de animale; e mai bine să se păstreze o oarecare distanţă.
Lucian: Tu ai păstrat-o, mamă, una imensă; l-ai ţinut pe bietul Nero fără apă şi hrană timp de o săptămână întreagă. Ce zici de asta? E o faptă scuzabilă?
Diana: Te rog, Luci; ţi-am mai spus că n-a fost deloc intenţionat. Trebuie să mă crezi.
Lucian: Bine; să zicem că accept. Dar sper că nu astfel îl vei îngriji pe Nero şi după plecarea mea în misiune.
Diana: Promit că nu se va mai repeta. Voi avea grijă de câinele tău, Luci.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iulian: Ce chei? De la care director?
Diana: Nu ştiai, Iuli, că fiul tău umblă prin oraş cu maşina directorului Institutului? Se pare că acesta i-a dat cheile de la maşină, până pe 27 iunie.
Iulian: Cum adică umblă cu maşina directorului? Eu văd doar că umblă cu un papagal colorat pe umăr, cu care s-a ales în locul câinelui său.
Diana: Nu glumi, e ceva foarte serios! Ar trebui să luăm măsuri severe.
Iulian: Ce măsuri, Diana?! Fii serioasă! Nu exagera, te rog! Dacă directorul i-a dat cheile maşinii sale, lasă-i în pace! Băiatul n-are decât să umble cât vrea prin oraş sau prin alte părţi cu maşina directorului, dacă acesta i-o pune la dispoziţie.
Diana: Ce tot spui?!
Iulian: Păi, doar de asta i-a dat cheile, nu?! Ca să se plimbe cu ea!
Lucian: Ştii ce, blondule, de data asta sunt de acord cu tine. Ceea ce nu se întâmplă foarte des.
Iulian: Păi, da, Luci... Aş vrea să ştii că eu am fost de acord chiar şi cu plecarea ta în această misiune, încă de atunci, din seara aceea, doar că mama ta s-a împotrivit cu îndârjire; atitudinea ei n-a dus la nimic bun. Eu am avertizat-o, dar n-a vrut să mă asculte.
Lucian: Ştiu, blondule, mi-a spus; şi mă bucur că mă susţii.
Iulian: Ce-i cu Rikky ăsta? Ce tot cere biscuiţi, bomboane şi chei? Şi cum o să dormi cu el, dacă nu se dă jos de pe umărul tău?
Lucian: Eu sper că o să se dea jos în cele din urmă.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Ah, cred că nu te-am înţeles niciodată; nici acum nu reuşesc să te înţeleg... De ce n-ai încercat să-ţi refaci viaţa?
Traian: Ce-ar mai fi fost de refăcut, după ce mi-ai distrus-o tu?!
Diana: Încă ţi-o poţi reface şi acum, doar n-ai nimic de pierdut, nu e deloc târziu; eşti tânăr... N-ai decât 39 de ani, eşti director, chipeş, înstărit... Ce aştepţi?
Traian: Chiar n-ai înţeles nimic! Niciodată... Cum crezi că aş putea manifesta interes pentru vreo altă femeie? N-ai priceput că tu ai fost totul pentru mine?
Diana: Traian, eram nişte copii pe atunci; mult prea tineri pentru a înţelege unele lucruri. Îţi puteai însă întemeia o familie, mai târziu...
Traian: Fără tine? Crezi că ar fi fost posibil?
Diana: Da; de ce nu? Meriţi să fii fericit.
Traian: Dar n-aş putea, pricepe odată!
Diana: Nu, nu pricep; ce te reţine?
Traian: Tu... Mă doare amintirea ta, răul pe care mi l-ai făcut... Cum crezi că aş mai putea avea vreodată încredere oarbă într-o altă fiinţă gingaşă, cu chip înşelător?! Ai ucis în mine totul! L-ai preferat pe blondul acela, cu care încă eşti şi acum...
Diana: Da, l-am preferat, pentru că-l iubeam şi încă îl iubesc. Eu eram prea mică, iar el... Era pentru mine omul ideal, mai mare, cu o situaţie stabilă; îmi putea oferi siguranţa materială şi liniştea unui cămin. Avea un serviciu bun, stabil...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Iuli!
Iulian: Da, dragă.
Diana: Mulţumesc.
Iulian: Pentru ce? Pentru maşina asta? Îţi place aşa de mult?
Diana: Nu chiar pentru maşina asta, deşi îmi place destul de mult.
Iulian: Atunci pentru ce-mi mulţumeşti? Cumva pentru că ţi-am propus să-ţi iei şi tu permis de şofer?
Diana: Nu, Iuli... Pentru că te-ai împăcat cu Luci; asta-i mult mai important decât orice altceva.
Iulian: Ah, asta era... Să nu crezi că m-am împăcat cu el doar din cauza cuvintelor tale, deşi poate şi acelea m-au influenţat destul de mult; nu puteam risca să-mi pierd familia din cauza unei neînţelegeri. Tu şi Luci sunteţi foarte importanţi pentru mine, ocupaţi primul loc în viaţa mea; restul cade pe plan secundar. Dar chiar şi fără cuvintele tale, tot nu puteam risca nimic. Cu ocazia acestei neînţelegeri, mi-am dat seama cât de mult ţin de fapt la băiatul ăsta; dar am şi motive, o sumedenie... Toată noaptea n-am putut dormi, nu reuşeam să închid un ochi, din cauza frământărilor care m-au chinuit până când am stat de vorbă cu el. Doar aşa m-am putut linişti...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!