Traian: Şi pentru micuţa blondină... Dacă ar fi fost să se fi ţinut cont de înălţime, atunci Nis ar fi avut salariul cel mai mare, iar dumneavoastră, domnişorică, cel mai mic, dar nu înălţimea contează în stabilirea plafoanelor de salarizare. După cum ştiţi, suma cea mai mică i-a revenit colegului vostru încă minor, din considerentele pe care le-am prezentat.
Maria: Sumele nu contează prea mult; oricum, toate sunt foarte mari, prea mari pentru noi...
Traian: Dacă vouă aşa vi se pare... Personal, mie aceste sume mi se par prea mici, ba chiar insignifiante pentru a vă răsplăti, însă mai mult de atât nu ne permite bugetul actual. În orice caz, dragi tineri, am să adaug că aceşti bani primiţi astăzi îi puteţi folosi cum doriţi, în scopuri personale, însă cheltuielile ce vor ţine de misiunea voastră vor fi integral acoperite de Institutul nostru. Deci, nu vă grăbiţi să vă cumpăraţi îmbrăcăminte şi încălţăminte sau alte lucruri necesare vouă în următorii ani din aceşti bani, pentru că tot ce veţi lua la voi va fi cumpărat nu cu banii voştri, ci din fondurile Institutului nostru.
Alex: Dar, dom' director, vor fi nişte sume... astronomice.
Traian: Păi, tocmai într-un Institut Astronomic ne aflăm, deci, putem acoperi aceste cheltuieli, chiar cu sume astronomice. De asemenea, tot Institutul se va ocupa cu aprovizionarea alimentară, cheltuielile rămânând, evident, tot pe seama Institutului. Nu vom vorbi încă despre aprovizionare, aceea rămânând pentru ultimele zile, dar atenţie, Luci, voi avea nevoie pentru comenzi, cel puţin de ajutorul tău. Am să te rog să întocmeşti liste cu tot ceea ce crezi că v-ar fi necesar în următorii 15 ani. Vreau să nu vă lipsească nimic.
Lucian: Desigur, dom' director. Mă voi consulta cu colegii şi vom vedea cu ce vom umple magaziile navei.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Bine, Luci, poţi verifica; şi să nu te gândeşti să faci economii, doar nu voi veţi plăti, din buzunarul vostru.
Lucian: Acum am avea cu ce...
Traian: Ah, să ştii că toate sumele primite de voi acum, adunate laolaltă, nu v-ar ajunge nici pentru a acoperi cheltuielile acestui an.
Alex: Deci, nu suntem chiar aşa de bogaţi.
Traian: Nu, dar la întoarcere veţi fi. Aveţi vreo nelămurire în legătură cu banii ce vă vor fi livraţi în conturile deschise pe numele vostru, începând din ianuarie 2086?
Alex: Nu chiar; dar dacă nu vom reuşi să-i cheltuim pe aceştia primiţi acum, i-am putea depune noi în bancă, înainte de plecare?
Traian: Desigur, faceţi ce vreţi cu ei, doar sunt ai voştri, iar pentru misiune, repet, nu veţi cheltui nimic din aceşti bani.
Nistor: Mamăăă, ce de dulciuri o să-mi cumpăr din banii ăştia!
Traian: Măi, nu te-aş sfătui să-ţi foloseşti toţi banii primiţi doar în acest scop!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Dom' director, mă scuzaţi...
Traian: Spune, Nis!
Nistor: Nu înţeleg, cum să fim plătiţi, dacă nu vom mai fi aici?
Traian: Măi, tu unde lucrezi?!
Nistor: În Institut, normal.
Traian: De cât timp?
Nistor: Aproximativ patru ani, dom' director...
Traian: De câte concedii ai beneficiat până acum?
Nistor: Păi, de nici unul... Pentru că, în primul an eram de abia la începutul activităţii, iar după aceea s-a ivit problema construcţiei navei "Pacifis"; n-am avut când...
Traian: Ţi-ai primit salariul pe luna trecută, mai?
Nistor: Încă nu...
Traian: Pe 27 iunie veţi pleca în misiune. În interesul cui sau cine organizează această misiune?
Nistor: Institutul, cred...
Traian: Nu crezi, ci sigur, doar sigla Institutului nostru se află pe uniformele voastre. Deci, tot angajaţii noştri vă puteţi considera şi e normal să fiţi plătiţi în continuare, în următorii ani, chiar dacă nu veţi fi aici.
Nistor: Poate, dar în misiune nu ne-ar trebui bani la noi; ce-am putea face cu ei?!
Traian: Din bancnote: avioane, vaporaşe, bărcuţe şi alte figurine, să vă jucaţi cu ele prin navă. Iar cu monedele, puteţi juca alba-neagra, barbut, sau altceva... Nu, sigur că nu veţi primi salariile la voi, nici n-am avea cum să vă livrăm banii lunar la bordul navei şi după cum ai remarcat, nici n-aţi avea nevoie de bani în misiune. Tocmai despre asta trebuie să discutăm aici, în această şedinţă, despre modalitatea în care se vor efectua plăţile şi către cine; asta trebuie să stabilim.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Aţi văzut ce-i afară?
Maria: Da. Foarte multă lume. Agitaţie mare.
Mihai: Şi-n plus, încă un transport.
Traian: Ah, acesta-i cu hârtia igienică. V-a sosit....
Nistor: Hârtia... Care hârtie, dom' director?
Traian: A voastră, desigur. Aseară eu şi Luci am observat că vă lipsea, atât de pe liste, cât şi din magazii; aţi uitat-o!
Nistor: Am uitat-o?! Hârtia igienică?
Traian: Nu râdeţi! E ceva foarte serios! Ce v-aţi fi făcut în următorii ani fără hârtie igienică la bord?
Alex: Nu ştim. Nu ne-am pus problema asta.
Traian: Nici nu va fi cazul, pentru că am reparat această greşeală prin această comandă.
Lucian: 20000 de suluri, dom' director?
Traian: Nu, Luci. Mi-am permis să măresc cifra.
Lucian: 40000?
Traian: Nu; 50000.
Lucian: 50000?! Dom' director, nu-s prea multe?
Traian: Ba da, dar nu se strică, iar dacă aveţi suficient spaţiu de depozitare, prezenţa lor nu vă incomodează. Dar dacă nu vreţi atâtea, vor fi aduse la bordul navei doar câte consideraţi voi că vă vor fi necesare. Restul pot rămâne în Institut.
Lucian: Nu. Le vom lua pe toate.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iulian: Luaţi loc, vă rugăm!
Traian: N-am să pot rămâne prea mult, e târziu şi oricât de important ar fi Luci pentru mine, nu pot neglija nici Institutul.
Diana: Domnule director, relaxaţi-vă! Institutul nu fuge de acolo. În plus, mâine e sâmbătă, o zi liberă.
Traian: Liberă?! Nu şi pentru mine...
Diana: Parcă ziceaţi că Luci fi deprimat. N-am înţeles însă de ce ar fi deprimat?
Traian: Doamnă, vă rog... Vă repet, motivele lui vi le va spune chiar el, după plecarea mea.
Iulian: Acum vă luaţi maşina, presupun.
Traian: Nu. Încă i-o las fiului dumneavoastră; eu voi lua un taxi... Ne vedem luni, Luci.
Lucian: Poate şi mai curând, dom' director; spre exemplu, mâine.
Traian: Oricând doreşti.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Voi ce aveţi de zis?
Lucian: Ce-am putea spune, dom' director?
Nistor: Habar n-avem.
Alex: Probabil că aşa-i mai bine.
Traian: Atunci aşa rămâne stabilit. Fiecăruia i se va deschide un cont în bancă, iar salariul îi va fi livrat lunar direct acolo, începând cu ianuarie 2086, cu o dobândă aferentă de numai 15%; mai mult nu ne-am putea permite. Cât despre banii pe anul acesta, din mai până-n decembrie inclusiv, deci, pe opt luni, îi veţi primi pe toţi chiar acum, în acest moment. Am să mai adaug doar că îl veţi primi dublu decât cel de până acum. În plus, pe parcursul celor 15 ani, suma lunară aferentă salariilor voastre, va fi ajustată periodic în funcţie de evoluţia financiară a monedei naţionale, pentru a corespunde nivelului stabilit, în cazul în care vor exista modificări; majorări, desigur. De asemenea, veţi beneficia de prime anuale, de sporuri de vechime, de banii pe concedii, de sprijin material de sărbători, toate aceste sume trecând automat în contul vostru, la care se va adăuga lunar dobânda de 15%. Iar toţi banii ce vă revin pe anul acesta, cu prime, sporuri, concedii şi tot ce a fost menţionat, am să vi-i înmânez personal chiar acum.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Iată şi banii şefului securităţii misiunii, din iunie până-n decembrie inclusiv.
Mihai: Poftim?! Cum adică banii mei, domnule director? Trebuie să fie o greşeală. Eu încă nu mi-am încheiat studiile, nu lucrez, nu sunt salariat, deci, nu s-ar putea să primesc bani; sunt elev.
Traian: Tocmai pentru că nu ţi-ai încheiat studiile, nu primeşti salariu pe luna mai, iar pentru luna iunie, doar jumătate de salariu, pentru că-ţi vei lua licenţa pe 15 iunie, iar de la acea dată se poate considera că ţi-ai început activitatea. Regret că ai cea mai mică sumă dintre toţi, însă asta se întâmplă doar din cauză că eşti novice, altfel, dacă ar fi să se ţină cont doar de funcţiile din cadrul echipajului, ai fi următorul după comandantul misiunii, deci, ai avea un salariu mult mai mare, nu cel mai mic dintre toţi. Sper să înţelegi.
Mihai: Să înţeleg?! Domnule director, e mai mult decât mi-aş fi închipuit vreodată; de fapt, fiind încă elev, nu mă aşteptam să primesc vreun ban şi când colo, iată, un teanc întreg numai pentru mine! E o sumă la care nici n-aş fi îndrăznit să visez. N-am avut niciodată atâţia bani în mână.
Traian: Cum aşa, băiete? Fost campion, chiar olimpic şi mondial? N-ai fost plătit pentru performanţele tale sportive?
Mihai: Ah, ba da, dar nu cu sume considerabile, deşi nici neglijabile nu erau. Fiind însă minor, deci, la juniori, părinţii mei primeau banii. În plus, nu participam la acele competiţii pentru bani, sau din vreun alt interes, după cum nici la această misiune nu particip pentru că aş urmări îmbogăţirea sau altceva asemănător.
Traian: Desigur, tinere, înţelegem. Nu te-a acuzat nimeni că ai urmări vreun interes; ar fi absurd să te şi acuze de ceva.
Mihai: Mulţumesc, domnule.
Traian: Nu mulţumi pentru ceea ce ţi se cuvine!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Luci, chiar şi înainte de această misiune aveai un salariu destul de mărişor, fiind astronom şef şi principalul realizator al navei albastre. Acum salariul ţi s-a dublat, iar dat fiind că eşti comandantul, s-a mai adăugat o sumă frumuşică... Iată! Aceştia sunt banii care ţi se cuvin, din mai până în decembrie inclusiv, anul curent.
Lucian: Cum, dom' director, tot teancul ăsta îmi revine numai mie? Glumiţi, nu?! Eu credeam că o să ni-i împărţiţi în mod egal...
Traian: Nu, aceştia sunt banii tăi; ceilalţi au şi ei teancurile lor.
Lucian: Şi eu ce-o să fac cu atâţia bani?
Traian: Treaba ta ce faci cu ei până pe 27 iunie; sunt ai tăi... Ţi se cuvin, pe bună dreptate. Ba încă mi se pare prea puţin pentru tot ceea ce faci, dar nu ştiu altă modalitate de a te răsplăti.
Lucian: N-am nevoie de nici o răsplată, dom' director; mie mi se pare mai mult decât suficient...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: La naiba! Nu vreau să fiu considerat ceea ce sunt doar datorită intervenţiilor domnului director!
Lia: Nimeni nu te consideră astfel.
Lucian: Nimeni?! Probabil, doar eu... Dar tu nu înţelegi... Chiar şi cu "Pacifis", tot dânsul s-a implicat şi atunci, pentru obţinerea fondurilor necesare realizării ei, altfel, eu, Alex şi Nis, de unde am fi avut atâţia bani, câţi ne-ar fi fost necesari?! Niciodată n-am fi reuşit să strângem suma respectivă, fără dom' director, fără ajutorul dânsului.
Lia: Aşa... Bine! Deci, s-a implicat mult, pentru obţinerea fondurilor necesare construcţiei navei "Pacifis", pentru finanţarea proiectului tău. Şi?! Crezi că ar fi procedat greşit?!
Lucian: Probabil că nu.
Lia: Luci, chiar nu era nimic greşit în toate astea, aşa că, repet, calmează-te! În plus, te-ai abătut de la subiect. Parcă nu depre domnul director era vorba, ci despre domnul Kuny. Parcă despre dânsul doreai să-mi spui ceva foarte important.
Lucian: Aşa e. Scuză-mă... Dar cred că am să intru puţin în navă. Am nevoie de un pahar cu apă... Mai vorbim după aceea.
Lia: Vin cu tine, în navă. La nevoie, ne putem continua şi acolo discuţia.

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Banii care vi se cuvin, domnişoară doctor, pentru medicul echipajului. Ca sumă totală, vă pot spune că sunt aproape cât suma primită de comandant.
Stela: Nu m-aş fi aşteptat să primesc bani astăzi, ba încă o asemenea sumă...
Traian: Pentru consilierul misiunii, domnişoara psiholog Stancu... Aveţi grijă ce sfaturi îi veţi da comandantului misiunii!
Lia: Ar fi de preferat să nu aibă nevoie de sfaturile mele, însă dacă va fi cazul, mă voi strădui ca sfaturile mele să fie în folosul echipajului, spre binele şi reuşita misiunii noastre.
Traian: Exact asta se şi aşteaptă de la dumneavoastră, domnişoară. Pentru geneticianul echipajului, Alex... Ce zici, măi, ţi-ajung până pe 27 iunie?
Alex: Glumiţi, dom' director?
Traian: Iată şi pentru geograful nostru o sumă, sper, pe măsura înălţimii sale. Măi, Nis... Tu chiar eşti aşezat acum şi aşa ai fost pe tot parcursul şedinţei, de când a început ea?!...
Nistor: Da, dom' director...
Traian: Bine, acum e clar. Stai jos!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Dom' profesor, iar aţi întârziat...
Eugen: Ştiu.
Alex: Aţi avut cumva probleme cu reporterii? Vă trebuie cumva câţiva body-guarzi? Vă împrumutăm noi cu plăcere.
Eugen: Nu, n-am avut nici un fel de probleme, cu nimeni; doar cu domnul director... Adică, de fapt, cu Traian; să nu cumva să mă spuneţi că i-am zis altfel! Iar cu el am avut doar de pus la punct unele amănunte, legate, în principal, de misiunea voastră, deci, n-am nevoie de body-guarzi; tot vouă vă sunt mai de folos.
Alex: Noi ne-am lipsi cu drag de ei.
Eugen: O să vă lipsiţi; după 27 iunie.
Nistor: Mai e mult până atunci. Da' nu contează... Astăzi ce trebuie să facem; care e programul?
Eugen: Păi, să vedem... Încă n-am stabilit nimic concret pentru voi. De fapt, ia spuneţi ce-aţi făcut ieri, după plecarea mea?
Nistor: Bairam, dom' profesor; ce altceva?!
Eugen: Măi, fii serios!
Nistor: Bine... De fapt, am vizitat o mică parte din navă, dom' profesor. Şi le-am mai explicat câte ceva noilor noştri colegi.
Eugen: Aşa mai merge. Foarte bine. Presupun că n-aţi terminat cu întreaga navă.
Lucian: Nu, dom' profesor, n-am fi avut când.
Eugen: Atunci, cred că vă puteţi continua această activitate. Şi pentru asta, chiar n-aveţi nevoie de mine, deci, vă pot lăsa din nou singuri; vă descurcaţi voi. Dacă reuşesc, am să trec pe aici mai pe seară, dacă nu, ne vedem tocmai luni de dimineaţă, la 8.00.
Nistor: Dom' profesor, prea ne lăsaţi de capul nostru...
Eugen: Asta-i şi ideea; trebuie să vă obişnuiţi împreună, pentru că după 27 iunie chiar veţi rămâne singuri.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Gata, Luci?
Lucian: Gata, dom' director, v-am adus înapoi maşina; e în parcare. Şi am avut grijă de ea, n-are nici o zgârietură; puteţi verifica.
Traian: Nu-i nevoie să verific nimic; ştii că am încredere în tine.
Lucian: Da, ştiam. Poftiţi cheile.
Traian: Ştii ce?! Mai bine păstrează-le, poate mai ai nevoie de maşină.
Lucian: Dar, dom' director...
Traian: Luci, n-are rost să umbli după mine, să mă cauţi, poate nu mă găseşti, deci păstrează cheile la tine. Poţi lua maşina ori de câte ori doreşti, oricând ai nevoie, fără să-mi mai ceri mie voie; o las pe mâna ta cu cea mai mare încredere. Eu oricum nu prea am nevoie de ea.
Lucian: Şi dacă totuşi va trebui să părăsiţi Institutul?
Traian: Sunt totuşi directorul, nu crezi?! Se va găsi o maşină pentru mine care să mă ducă unde va fi nevoie, apoi să mă aducă înapoi aici.
Lucian: De ce să mergeţi cu alta, dacă o aveţi pe a dumneavoastră?
Traian: Luci, nu mă supăra, te rog! La nevoie, îmi cumpăr alta, pricepi? Aşa că pune bine cheile în buzunar şi vezi să nu le pierzi, deşi n-ar fi cine ştie ce pagubă...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Frumoasă nava ta; frumoasă şi îngrijită. Se vede că ţii mult la ea.
Lucian: Poate, dar la ce bun, dacă nu-mi foloseşte la nimic?
Traian: Încă nu-i totul pierdut.
Lucian: Dar în curând va fi. Nici nu vreau să-mi imaginez ce se va întâmpla începând de mâine.
Traian: Aşa-ţi trebuie, dacă nu m-ai lăsat să te ajut; ştii că puteam. De acum încolo deja e prea târziu. Ar fi cazul să te pregăteşti serios pentru ceea ce va urma; va fi destul de neplăcut pentru tine, dar vreau să ştii că voi fi mereu alături de tine, orice s-ar întâmpla. Luci, te asigur de sprijinul meu necondiţionat, deşi ţi-am spus, mare lucru nu mai pot face. Sper totuşi ca membrii Comisiei să fie cât mai corecţi.
Lucian: Mulţumesc, dom' director. E bine să vă ştiu alături, asta mă va ajuta să trec mai uşor peste cele petrecute.
Traian: Asta aş vrea, să te ajut... Domnişoara consilier; ştii că am mai discutat noi doi despre ea şi cu alte ocazii?
Lucian: Da; anul trecut, când am întâlnit-o prima oară, iar dumneavoastră m-aţi ajutat să-i aflu numele.
Traian: Şi anul trecut; dar nu la acea discuţie mă refeream. Am mai vorbit parcă şi altă dată despre această copilă, dacă-ţi aminteşti; pe atunci n-o cunoşteai încă, n-o întâlnisei.
Lucian: Ah, da, parcă-mi amintesc ceva; e cumva vorba despre discuţia avută după ce-am absolvit Institutul, când am prezentat proiectul meu de diplomă – "Pacifis"?
Traian: Exact; acea discuţie... Iată acum proiectul tău de diplomă, această navă, falnică, albastră şi frumoasă; ne aflăm chiar în interiorul ei... Ce-ţi aminteşti de atunci?
Lucian: Destule, dom' director; mi-aţi vorbit parcă despre proiectul dumneavoastră de diplomă, tot o navă, "Vulturul".
Traian: Întocmai, ţi-am vorbit despre "Vulturul".
Lucian: Dom' director... Şi atunci, de fapt, "Pacifis", misiunea asta inedită... Plecăm într-o misiune de salvare, în căutarea navei dumneavoastră, care s-a pierdut, foarte probabil, tot în drum spre această misterioasă planetă Proxima?
Traian: Nu, Luci, nu chiar, sau depinde cum priveşti lucrurile... "Pacifis" nu a fost trimisă spre Proxima într-o misiune de salvare. Cât despre "Vulturul", nu se ştie nimic sigur; n-a plecat de aici într-o misiune oficială, organizată de Institut, deci se pot face doar simple presupuneri, nimic concret... Nu se ştie dacă s-a pierdut sau nu, iar despre pasagerii ei... Cred că ţi-am vorbit destul în urmă cu trei ani, după absolvirea Institutului.
Lucian: Da, mi-aţi vorbit destul; n-am uitat.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Bun; deci pare în ordine. Cel puţin până aici; sigur nu lipseşte nimic?!
Lucian: Sper că nu, dom' director; din câte reuşesc eu să-mi dau seama, nu lipseşte nimic. Avem şi jucării; ba încă foarte multe.
Traian: Poate vă vor folosi şi acelea.
Lucian: Adică ne consideraţi copii?
Traian: După ce-am văzut în dimineaţa asta, împreună cu preşedintele, nu mi se pare absurd; de altfel, vă ştiam eu destul de bine dinainte de întâmplarea asta, însă nu chiar la voi mă gândeam...
Lucian: Nu?! Atunci, la cine?!
Traian: Luci, e vorba de cel puţin 13 ani; nu se ştie niciodată ce se poate întâmpla, deci trebuie luate în calcul toate variantele...
Lucian: La ce variante vă referiţi, dom' director?!
Traian: Eh, parcă n-ai şti... Voi toţi sunteţi tineri şi e posibil să...
Lucian: Ce anume, dom' director?! Sugeraţi cumva că s-ar putea să avem copii?
Traian: N-ar fi deloc exclus.
Lucian: Cine?! Noi?! Mai înainte de asta ar trebui să ne căsătorim... Credeţi că am să mă întorc cu o extraterestră simpatică?
Traian: Nu cred nimic, deşi... N-ar fi exclus să se întâmple şi astfel.
Lucian: Şi astfel... Ah, deci dumneavoastră nu la extratereştrii vă gândeaţi...
Traian: Nu; dar hai să revenim la listele noastre.
Lucian: Să revenim...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: N-aţi plecat încă?
Nistor: Nu, dom' director.
Alex: Am rămas aici, să aşteptăm, poate mai era nevoie de noi.
Traian: Puteţi merge liniştiţi acasă; cei din Comisie au plecat deja. Iar tu, Luci, vei putea dormi fără griji în noaptea asta; am văzut toate declaraţiile depuse astăzi la Comisie; nu există nici una în defavoarea ta, totul te avantajează.
Lucian: Dom' director, parcă nu era permis să le vedeţi.
Traian: Desigur, nu-i permis; decât directorului, uneori...
Lucian: Dar...
Traian: Luci, nu-ţi fie teamă, n-am încălcat nici un regulament al Institutului, n-am făcut nimic nepermis sau ilegal, doar nu sunt tâmpit; nu am acţionat fără ştirea şi acordul celor din Comisie. Clar, da?!
Lucian: Adică, dânşii v-au dat voie să vedeţi declaraţiile?
Traian: Bineînţeles, doar la urma urmei, sunt, totuşi, directorul.
Lucian: Poate, dar... Dânşii ştiau că veţi veni să-mi spuneţi ce-aţi văzut.
Traian: Probabil ştiau, dar tot nu-i nimic grav, pentru că eu nu ţi-am spus cine ce a declarat – asta-i confidenţial – eu am spus doar că nu-i nimic în dezavantajul tău până acum, atâta tot, deci, am păstrat confidenţialitatea declaraţiilor şi n-am încălcat regulamentul. Mie mi se pare destul de corect; vouă nu?!
Nistor: Ba da, dom' director.
Alex: Chiar foarte corect.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Ai grijă cu medicamentele astea; sunt foarte tari, iar Nero e cam bătrânel. Va trebui să respecţi întocmai dozarea, prescripţia medicală şi recomandările veterinarului, dacă ai primit aşa ceva, altminteri consecinţele vor fi grave.
Lucian: Am toate recomandările doamnei Stoica...
Traian: Atunci e bine; pentru Nero, desigur. Nu înţeleg însă cum a ajuns câinele tău în grija doamnei Stoica...
Lucian: E o poveste puţintel cam lunguţă, dar pentru dumneavoastră o pot scurta...
Traian: Deci, ai fost şi pe la domnişoara blondă; i-ai vizitat apartamentul... În plus, am înţeles că ai fost şi pe la tânărul informatician, cât şi la... domnişoara cu reclamaţia. Am impresia că te-ai cam plimbat pe la toţi colegii cei noi săptămâna asta; domnişoara doctor cum de-a scăpat nevizitată?
Lucian: Păi, încă n-am avut ocazia. De altfel, am aflat că domnişoara stă la etajul 13 şi din câte am înţeles, liftul blocului nu merge, e mai mult defect; rareori funcţionează, deci, pe scări, e prea mult de urcat.
Traian: Eşti tânăr, n-ar fi un efort prea mare pentru tine. În plus, în caz de necesitate, ai avea medicul aproape, să te ajute.
Lucian: Aşa-i, dar...
Traian: Nu contează! Poate o vei vizita şi pe domnişoara doctor înainte de a pleca în misiune.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai: Domnule director, dar uniformele noastre? Ar trebui să le purtăm mereu în timpul misiunii? Şi-n acest caz, doar acestea pe care le avem, nu ne-ar fi deloc de ajuns; s-ar deteriora...
Traian: Tinere, bineînţeles că nu veţi avea doar aceste uniforme; pe acestea le-aţi primit acum, ca să vă deosebiţi de restul angajaţilor Institutului. Dar pentru misiune, se va asigura, pentru fiecare dintre voi, cu toate accesoriile necesare, un număr de 500 de uniforme, identice cu acestea, pe care le veţi depozita în navă în zilele următoare. Nu ştiu dacă le veţi purta mereu, dar ar fi de preferat, pentru a lăsa măcar impresia unui echipaj serios, să le purtaţi în majoritatea timpului, cu excepţia sărbătorilor legale, a zilelor voastre onomastice, a sfârşiturilor de săptămână, sâmbăta şi duminica, sau cum veţi considera voi, după un program pe care-l veţi stabili de comun acord, împreună cu comandantul vostru. Bineînţeles, nu veţi dormi în uniforme, iar în scopul acesta, vi se vor asigura şi pijamale, în număr de 500, pentru fiecare; acestea nu vor fi identice – vi le puteţi alege. Dar am spus că despre aprovizionare nu vom vorbi în această şedinţă, deci, vom stabili exact cu altă ocazie tot ce este necesar, chiar şi în cazul obiectelor vestimentare. Pentru uniforme însă, s-a dat deja comanda, iar când vor fi gata, vor fi aduse şi urcate la bord. Veţi avea, deci, destule uniforme; 501 pentru fiecare, cu acestea pe care le purtaţi acum. Şi ar fi de preferat să păstrăţi cel puţin câte un rând de uniforme nou-nouţe, pentru fiecare, pentru momentul întoarcerii; ar putea fi acestea de acum, sau altele, dintre celelalte 500...
Mihai: Am înţeles.
Maria: 500 de uniforme pentru fiecare? Uau...
Traian: Dacă voi credeţi că nu vă vor fi de ajuns, spuneţi doar şi vom mări imediat comanda.
Nistor: Cum să nu ne ajungă, dom' director?
Traian: Bine. Deci, am lămurit şi această situaţie.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Gardă de corp personală?! Dom' director, mi se pare o exagerare.
Traian: Deloc, Luci. Crede-mă, în perioada următoare, veţi avea nevoie chiar şi de aşa ceva. Desigur, cheltuielile vor fi asigurate de Institut, nu veţi scoate bani din buzunarul vostru.
Lucian: Nu despre plata body-guarzilor e vorba, dom' director.
Mihai: Eu în mod sigur n-am nevoie de gardă personală de corp.
Traian: Îmi dau seama că te-ai descurca şi singur cu protecţia, tinere, sau că i-ai putea "aranja" rapid pe body-guarzii repartizaţi ţie, dar nu cred că-ţi poţi permite un asemenea comportament. Trebuie să te conformezi situaţiei existente şi să accepţi ajutorul persoanelor autorizate legal să se ocupe de protecţia unor cetăţeni, altfel ne vom confrunta cu alt gen de neplăceri. Închipuie-ţi că ziariştii, reporterii şi alţi reprezentanţi ai mass-mediei de abia aşteaptă subiecte de genul "şeful securităţii misiunii s-a luat la bătaie cu X sau Y" sau altceva asemănător şi nu ne putem expune atenţiei lor prin astfel de manifestări.
Mihai: Domnule director, vă rog... Nici nu mi-aş fi permis să mă comport astfel; e împotriva a tot ceea ce am învăţat. Nu sunt un bă-tăuş de rând, nici măcar unul profesionist. Cum vă puteţi închipui una ca asta?
Traian: Bine, tinere. Scuză-mă, te rog; n-am vrut să te jignesc! De altfel, nu mi-am închipuit deloc aşa ceva, pentru că dacă aş fi gândit astfel, m-aş fi împotrivit categoric numirii tale în această funcţie, ba chiar prezenţei tale în echipaj; dar nu este cazul. Ştiu că eşti foarte civilizat şi corect.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Tot aici eşti, Luci?!
Lucian: Dom' director... Mă scuzaţi, n-am observat când aţi sosit.
Traian: Lasă asta! De ce n-ai plecat cu colegii tăi?
Lucian: Eu, acasă?! Nu prea, dom' director! Nu atâta timp cât mama e încă împotrivă. Cred că pentru următoarea perioadă, am rămas fără casă, până vom pleca în misiune; n-o să mai cunosc semnificaţia cuvântului "acasă".
Traian: Nu procedezi corect.
Lucian: Tot eu, domnule?!
Traian: Tu, bineînţeles. Vei pleca, pentru următorii cel puţin 13 ani... Ar trebui ca măcar în această perioadă scurtă care a rămas până la plecare, cel puţin în fiecare seară, să fii acasă, împreună cu părinţii tăi. Nu-i lipsi de prezenţa ta!
Lucian: La ce bun?! Să aud tot felul de reproşuri? Să-mi repete neîncetat că nu e de acord cu plecarea asta, că nu-mi permite să particip la misiune, sau alte lucruri asemănătoare?! Mă scuzaţi, dar nu vreau să am parte de certuri inutile de acest gen în fiecare seară, dacă ei nu vor să înţeleagă şi să aprobe decizia mea.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Şi dacă, spre exemplu, vom sosi pe 29 ianuarie 2101?
Traian: N-ar fi convenabil pentru voi, pentru că misiunea planificată în căutarea voastră ar fi fost deja demarată cu o zi înainte; v-aţi putea chiar întâlni pe drum... Desigur, dacă nu v-aţi întâlni, cei porniţi în căutarea voastră, ar putea fi anunţaţi să se întoarcă acasă, la acea dată încă putându-se păstra legătura cu ei; însă voi aţi fi faliţi; fără banii din conturi, care odată scoşi, nu vor mai putea fi recuperaţi aşa de uşor.
Alex: Lăsaţi, dom' director, că nu pentru a ne îmbogăţi plecăm noi. N-ar fi nici o pagubă!
Nistor: Desigur; ce-am avut şi ce-am pierdut?!
Lucian: Totuşi, ar fi preferabil să ne întoarcem înainte de acea dată, nu din considerente materiale, pentru că nici unul dintre noi nu se gândeşte la bani.
Traian: Luci, cu tine la conducere, în funcţia de comandant al misiunii, am convingerea că vă veţi întoarce toţi teferi şi la timp, nu veţi întârzia, deşi nu din interese financiare; ştiu că nu acesta-i scopul vostru. Dar ştiu sigur că-ţi vei face datoria aşa cum trebuie şi că-ţi vei conduce colegii spre un succes garantat.
Lucian: Mulţumesc, domnule.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: O mai fi deschis la ora asta?
Traian: Dă-mi reţeta! Pentru mine, e deschis oricând. Medic veterinar – Eleonora Stoica... Nu-i mama uneia dintre colegele tale?
Lucian: Ba da, cea blondă, domnişoara biolog.
Traian: O ştiu; drăguţă domnişoară... Primarul tocmai i-a acordat familiei sale nişte aprobări pentru cumpărarea unor terenuri, în afara oraşului; se pare că aceşti oameni au multe animale.
Lucian: Chiar au; de la ei m-am ales cu Rikky.
Traian: Rikky? Cine-i Rikky?
Lucian: Veţi vedea când vom ajunge acasă.
Traian: Tu vei ajunge acasă; nu şi eu.
Lucian: Dom' director, staţi să vă dau şi banii pentru medicamente.
Traian: Luci, nu mă supăra!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!