Femeia şi prostul nu iartă niciodată.

proverbe chinezeşti
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul nu iartă niciodată; naivul iartă şi uită; înţeleptul iartă, dar nu uită.

citat clasic din Thomas Szasz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţeleptul iartă, prostul niciodată...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia şi iertarea în dragoste (după un proverb francez)

Femeia e un pic ciudată:
Când o ocazie se-arată,
Te iartă dacă o forţezi,
Dar niciodată de-o ratezi...

epigramă de George Budoi din Femeia de la A la Z în Epigrame şi Madrigale (20 martie 2013)
Adăugat de Georg Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot timpul citesc: prostul a făcut, prostul a dres, prostul s-a născut. Dar niciodată, proasta.

aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia iartă mai repede celui care forţeaza ocazia, dar niciodată celui ce o pierde.

proverbe franţuzeşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu iartă întotdeauna. Noi, oamenii iertăm doar câteodată. Natura, însă, nu iartă niciodată.

Dumitru Delcă (aprilie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

O iartă Domnul, de greşeşte,
C-aşa dintru-nceput i-e datul,
Femeia, sincer când iubeşte,
Sfinţeşte parcă şi păcatul!

epigramă de Vasile Tacu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La revedere, mamă, la revedere, tată!

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
că-n ziua asta caldă de blajin,
nu vin cum vine toată lumea cumpătată,
să dau pomană pentru voi, ca un creştin.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
că azi cu voi e doar singurătatea...
şi mă căznesc aşa cum niciodată,
şi soarta mi-o blestem, şi laşitatea...

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
dar ştiţi si voi că sunt plecat la muncă,
şi peste tot e-o criză blestemată
şi dacă vin, stăpânii mă aruncă.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
voiam să vă aduc o nepoţică,
adică pentru voi, e strănepoată...
adică sunt bunel... la o adică.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
şi vă promit c-oi încerca la anul
să vin şi eu cum vine lumea toată,
la cimitir, să-şi ostoiască-aleanul.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
dar am vorbit mai an cu un vecin,
cu moş Vasile, cel de peste-o poartă,
să iasă-n locul meu la ţintirim...

Să toarne câte un pahar de vin,
lângă mormântul tău şi-al mamei – tată,
iar lumea spună: Să trăim, să-i pomenim!
şi liniştea cu clopote să bată.

Şi-atunce firea-mi se va linişti,
simţind din depărtări că e iertată,
şi buzele-mi uscate vor şopti...
la revedere, mamă, la revedere, tată!

poezie de Iurie Osoianu (9 mai 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Societatea

Pentru faptele greşite
Te mai iartă, câteodată,
Însă pentru reuşite
Nu te iartă niciodată.

epigramă de Oscar Blumenthal din Epigrama germană de cinci secole (1999), traducere de Florea Ştefănescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se spune că femeia iartă totul, nu însă şi indiferenţa. Femeia nu poate trăi în afara iubirii, iar dacă o faci să se simtă respinsă, mai devreme sau mai târziu, va trebui să suporţi aceleaşi tensiuni din partea ei.

citat din romanul Singură cu mine de Marinela Lungu
Adăugat de Marinela Lungu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă iartă, Maică Românie!

Mă iartă, Maică Românie,
Că nu-ţi sunt fiul cel mai bun!
Mă iartă, strămoşească glie,
Că nu mai ştiu să-ţi fiu gorun!

Mă iartă, Maică iubitoare,
Virtutea mea-i nemernicia!
N-am dat un picur de sudoare
Şi nu mai ştiu ce-i vrednicia!

Mă iartă, Maica mea cea blândă,
Că te-am vândut pe trei arginţi!
Nu ne dă Domnul nici osândă
Scârbit de capuri fără minţi!

Mă iartă, Maica mea cea bună,
Mi-e cugetul murdar şi greu!
Mă iartă, vatra mea străbună
Că sunt un jalnic fariseu!

Mă iartă, Maica mea frumoasă,
Tu, Dochie cu ochii plânşi!
Acasă nu mai e acasă
Iar Domnii nu ne mai sunt unşi!

Mă iartă, Maică, de păcate,
De lipsa mea de omenie!
Mă ceartă Prutul de-al meu frate,
Mă iartă, Maică Românie!

poezie de Ion Apostu (30 noiembrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinul şi femeia

Aşa cum spune-o vorbă veche,
Femeia dacă n-o doreşti
Şi vinul dacă nu-l iubeşti,
Eşti prostul fără de pereche.

epigramă de George Budoi din Elogii vinului şi viei (9 august 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca prostul

Vai de sufleţelul nostru
care - când să fie mare
ni se cocoşă ca prostul
proştilor dând ascultare.

epigramă de Eugen Jebeleanu din Hanibal (1972)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta iertării

Sub cerul unde liniştea m-aşteaptă
Cu crini în mâini, spre care n-am mai mers,
Ce mare e femeia care iartă
Un om de neiertat în Univers?!

M-am fost crezut oracolul stihiei
Şi împăratul clipei, mai ales,
Şi-adesea—avocatul Veşniciei
Şi-abia acum, târziu, am înţeles

Că toatele-s în van de nu-i durerea
Primordialul schit, spre care-n zori
Cuvântul meu a-ncendiat tăcerea
Şi-a-ngenuncheat în faţa unei flori,

Care e Ea, a lumii mele soartă,
O sfântă-n amintirea de neşters.
Ce taină e femeia care iartă
Un om de neiertat în Univers?!

Ce unică-i femeia, cea creată
Din vraja Adevărului Suprem,
Fără de care-s piatră răsturnată
Peste-al lui Christ mormânt, să mă tot tem

Şi-n lipsa Ei să nu-mi găsesc o poartă
Prin care aş fugi de prealumesc
S-o cer lui Dumnezeu, să mi-o dea toată
Şi-atunci pe loc să simt că-nmuguresc

Şi crengile cu fructe se îndreaptă
Spre îngerii văzduhului ales.
Ce nobilă-i femeia care iartă
Un om de neiertat în Univers?!

Un dangăt nesfârşit în spovedire,
O turlă de sublim sub prima stea,
Ce poate fi-ntregită mănăstire
Doar cu altarul care este Ea!

poezie de Traian Vasilcău (2016)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinereţea, căreia i se iartă totul nu îşi iartă nimic, bătrâneţii, care îşi iartă totul, nu i se iartă nimic.

citat celebru din George Bernard Shaw
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai iartă şi tu

Mai iartă şi tu... mai iartă şi tu
Nu-l lăsa definitiv din viaţa ta să plece
Chiar de ţi-a făcut bucăţi sufletu'
Într-un final fiecare rană îţi va trece.

Mai iartă şi tu. Nu fă de timp risipă,
Glasul lui şi-acum se-aude din surdină
Rememorezi printre lacrimi fiecare clipă,
Nu lăsa răceala între voi să intervină.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (21 iulie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul

Nu tot prostu-i prost de-l doare,
Altu-i prost din întâmplare
Şi prostia-i şi mai mare.
Prostul n-o simte, se pare!

epigramă de Ionel Stoiţ din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul şi râsul

De te vede fără straie,
Prostul râde de se-ndoaie;
Dacă vede-o păsărică,
Prostul râde de se strică.

epigramă de George Budoi din Dicţionarul prostiei (3 ianuarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o secundă
Femeia uită totul
Bărbatul iartă

haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia nu iartă. Ea doar trece sub tăcere greşelile bărbaţilor. Câteodată.

citat clasic din Vasile Gavrilescu
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!