Progres remarcabil

Pe ploaie-am mers cu carul,
La Servis m-am oprit,
Când mi-a tunat măgarul,
De am rămas trăznit.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paştele cailor

Au şi caii pe imaş
Paşte, ouă sunt cu carul,
Iar pe post de iepuraş
Vine pe furiş - măgarul!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când pe tânjală m-am lăsat, din ceruri Domnul a tunat

Era-ntr-o zi, pe înserat,
Din ceruri Domnul a tunat:
Ţi-am dat talent să-l foloseşti,
Să scrii, iar nu să lâncezeşti!

poezie de George Budoi din Scrisul şi scriitorii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (5 octombrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am oprit lângă tine

Am căutat mereu umbra genelor
pe un obraz. Am căutat-o prin geografia răsăritenelor şi apusenelor
basme. Şi n-am găsit-o.

Numai târziu am găsit-o aci. Aci,
în patria mea, la seminţia mea.
M-am oprit lângă tine, când tăcerea ta
mi-a spus: "Nu mă atinge!"

M-am oprit lângă tine,
descoperind că părul tău e o flacără
pe care vântul n-o stinge.
Şi lângă minunea cea mai simplă
am stat cum se cuvine.

poezie celebră de Lucian Blaga din Poezii (1963)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carul epigramei

O să o ducem şi mai rău,
Că-n aste vremuri de coşmar,
A fost ales, de la Buzău,
Să dreagă carul un Rotar!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paratrăsnet

Un amic, drag mie,
S-a căsătorit;
Nu-l chema Ilie
Însă l-a trăznit!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reuşită

Mi-am propus să escaladez un munte.
Am pornit in viteză,
Dar m-am oprit la poalele lui.
Mi-a pierit curajul!
Am stat si m-am intrebat:
Merită oare?
Răspunsul a venit de la sine.
Am inceput să urc,
Dar am alunecat.
Am căzut!
Durerea a fost mare!
M-am odihnit puţin...
Am luat-o de la capăt.
Am ajuns în vârf!
Şi am rămas fără grai!

poezie de Magdalena Rus din Poezie.ro
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu vârful în spate

Pe când în piaţă demonstram de zor,
Să ne mai dea la pensii zece lei,
Mi-a dat jandarmu-n spate un picior...
În consecinţă, a rămas cu trei!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am dat cu parfumurile din toate "Free Shop"-urile pe unde am mers, în turneele mele, dar miros mai plăcut decât cel de pe uliţa satului, când se cocea cozonacul de Paşti sau, la Ignat, când se tăia porcul, sau se fierbeau sarmalele şi mâncărurile, n-am întâlnit nicăieri. Mirosul acela mi-a rămas întipărit pe scoarţa cerebrală.

Adriana Trandafir în Ziarul "Metropolis"
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Generozitate

Pe burtă, pe genunchi, pe coate,
Cerând de ani o jumătate,
M-am rotunjit, căci Cel-de-Sus,
Mi-a dat o jumătate-n plus!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul despre scosul la tablă

când m-am trezit cu o grămadă de furnici scobindu-mi palmele
nu am presupus că am murit
mi-am zis că am fost uitat undeva prin univers
şi ajuns din urmă

mi-am scuturat puternic tot corpul
ajutat de un păpuşar
şi furnicile au dispărut
puf! puf!

hai
ridică-te şi ieşi
este extraordinar de frumos afară! mi-am zis ascuns printre amintirile
aşezate în cutiile pentru mutat

m-am trezit la tablă
cu învăţătoarea din clasele I-IV că-mi spune
cum o să faci sex cu iubita ta?
am început să îi spun definiţia substantivului
derutat fiind de situaţie
dar ea mi-a repetat întrebarea

dar ea mi-a repetat întrebarea

dar ea mi-a repetat întrebarea

de frică sau de ruşine
am început să cresc şi să mă micşorez
până am rămas la o statură imensă

eram deasupra lumii şi îmi era frig

cu cele două bucăţi de cremene păstrate în buzunar
încă din tabăra aceea
am început să aprind o grămadă de vreascuri
dar am făcut doar să îi umplu pe cei de jos cu praf
şi să îi sperii cu fulgerele mele idioate

m-am oprit când prima furnică a ieşit de sub mânecă
a înaintat pe perfuzie
repede
cu viteza unui spermatozoid
şi s-a oprit uitându-se înmărmurită
la doamna învăţătoare

poezie de Ştefan Ciobanu
Adăugat de Ştefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am oprit lângă tine când tăcerea ta mi-a spus "Nu mă atinge!".

citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de nikole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul toamnei

Mi-a şoptit, aseară, vântul,
La ureche, ca o boare:
"Mâine dorm, îţi dau cuvântul,
Va fi vreme de plimbare."

Şi a fost o zi de toamnă
Ca de vară – ce să zic? –
Păi, când vântul te îndeamnă,
Ştie el ce ştie, zic.

Mi-am luat în parc amicul
Şi am mers, am mers, am mers,
De simţeam prin auricul
Că mă chinuie un vers.

O să-l spun, dar mai încolo,
Iar acum – ce-o fi o fi! –
Recunosc: voiam mai solo
Pe-o alee cu copii

Şi cu-atât de colorate
Frunze, bone şi mămici
Tinere aproape toate,
De-aveam gândurile... ghici!

Ne-am oprit, că am tot mers
Într-un ritm mult prea vioi
Şi, în gând, cu-acelaşi vers:
"... Ce e scris şi pentru noi...".

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ţărm de suflet

Am strâns albastrul nopţii-n călimară,
Adăpostit la umbra unui vis,
Sub pleoapa lunii cu priviri de ceară,
Ce-şi picura tăcerea în abis.

Ningea o linişte pe ţărm de suflet...
În Carul Mare m-am urcat din mers
Dar m-am oprit din fermecatu-mi umblet,
Să scriu c-un colţ de stea, pe cer, un vers.

Tot legănate-n fald de reverie,
Silabele-mi zâmbeau provocator,
Iar eu m-aş fi ascuns în poezie,
În universul ei nemuritor...

Am strâns albastrul nopţii-n călimară...
Condeiul mai cerea un strop de mir,
Să soarbă pentru-a nu ştiu câta oară,
Seninul din al visului potir.

poezie de Violeta Andrei Stoicescu (14 noiembrie 2021)
Adăugat de Violeta Andrei Stoicescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am mai visat...

Când m-am trezit în mine era toamnă,
Se ofileau şi crini şi trandafiri,
Dar mi-a rămas în minte-un chip de doamnă
Ce îmi zâmbeşte-n zilele pustii.

Poate-ai plecat, poate-ţi încerci norocul,
Sau poate ai găsit o nouă zi,
Şi umbra îţi mai tine acum locul,
Pe acea bancă-n serile târzii.

Poate din când în când priveşti spre stele,
Cu-n zâmbet trist renunti la orice vis,
Şi par aşa departe, când pe ele,
Cu mâna-ntinsă nu le mai atingi.

Când m-am trezit era târziu şi noapte,
Te-am căutat până în ierni târzii
Şi mi-au rămas în inimă păcate
Să le ador în fiecare zi.

Am mai rămas, zâmbind, în chip de ceară
Şi-am mai visat puţin, la răsărit,
M-am modelat în chipul tău, de vară
Şi m-am topit, pe bancă, liniştit...

poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când a răsturnat carul cu proşti s-a văzul că are talent cu carul.

citat din David Boia (14 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul Facebookului

De Facebook m-am îmbolnăvit,
Era să mor, dar am scăpat,
Eram de muze asaltat
Şi de nevastă, c-un cuţit.

Primeam cafele ne-ncetat
Şi tensiunea mi-a sărit,
De Facebook m-am îmbolnăvit,
Era să mor, dar am scăpat!

C-un aer de martir, spăşit,
PC, tabletă-am aruncat...
Dar butonez necontenit,
Că mi-e iphonul parolat!

De Facebook m-am îmbolnăvit!

rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa ce mi-a rămas,

De clipa ce mi-a rămas mă leg,
Şi-o împart în atomi azurii,
Încercând astăzi să-ncheg,
Din gândurile fluide, timpurii.

Cu clipa ce mi-a rămas,
Încă descopăr comori,
Pe lângă care treceam uneori,
Şi nu le-auzeam al lor glas.

Clipa ce mi-a rămas îmi este destin,
Şi nu pentru mine o ţin,
Ci o preschimb în raze de mai,
Să las moştenire o parte de rai!

În clipa ce mi-a rămas, mă dezleg
de trecut, îmi liniştesc ape,
Şi consimt să fiu tot mai aproape,
De neîmpărţitul şi suveranul întreg!

La umbra clipei ce mi-a rămas,
Voi face târziu un popas,
Să-mi odihnesc anii grei,
Şi să mă bucur cu ai mei.

poezie de Gheorghe Alionte (7 decembrie 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am născut în Bărăgan

De pe câmpul cu verdeaţă,
de pe-întinsul Bărăgan,
de mult am plecat în viaţă.
Viaţa mi-a fost un roman.

Când am căzut m-am ridicat.
Nu m-am lăsat doborât.
Cât am putut m-am tot luptat.
Privirea n-am coborât.

Ce-am dorit, am împlinit.
Am familie, am casă.
Acuma sunt fericit.
Viaţa mea este frumoasă.

M-am născut în Bărăgan
şi-n Bărăgan am rămas.
Am adunat grâul din lan
şi poeziei am dat glas.

Cu ea am păşit în lume
şi mi-a fost prieten bun.
Prin ea am avut ce spune
şi am devenit tribun.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul şi măgarul

Erau duşmani, ştiţi bine,
Acuma se stimează,
Au înţeles, în fine,
Mărimea doar contează.

fabulă epigramatică de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de mult te-am visat (fragment)

Atât de mult te-am visat şi de tare,
Atâta am mers, atât am vorbit,
Atât de dragă mi-a fost umbra ta,
Că nu mi-a mai rămas din tine nimic.
Nu mi-a rămas decât să fiu umbră-ntre umbre,
Să fiu de-o sută de ori mai umbră ca umbra,
Să fiu umbra care o să vină şi-o să revină în viaţa-nsorită.

poezie clasică de Robert Desnos, traducere de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!