
Cu gândul la Mihai
Pe prispa casei noastre pustii
Te-aștept, Mihăiță, să vii.
Fantomele dansează în delir
Tangoul "Avant de mourir".
Fantomele sunt cei ce-au fost ieri
Și părinți, și mătuși, și chiar veri.
Mă-nconjoară cu umbrele lor
Umplându-mă de jale și dor.
Mă'nconjoară și parcă mă cheamă...
Fugiți! Nu nu le iau în seamă
Și pleacă de-odat' fără veste...
Dar, casa, vai, nu mai este...
Doar tu, Mihăiță, rămâi,
Cu frăția noastră dintâi,
Cu viața sclipind în privire,
Așa te voi ține-amintire.
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dans
- poezii despre viață
- poezii despre vară
- poezii despre trecut
- poezii despre tango
- poezii despre gânduri
- poezii despre fantome
- poezii despre Mihail
Citate similare

Cu gândul la Luci-Ica
Pe străzile Craiovei, pustii
Te aștept, Luci-Ica, să vii,
Fantomele dansează în delir
Tangoul "Avant de mourir".
Mă'nconjoară cu umbrele lor
Umplându-mă de jale și dor
Mă-nconjoară și parcă mă cheamă.
Fugiți!? Eu nu le iau în seamă
Și pleacă de-odată fără veste...
Și iubirea ta nu mai este...
Am rămas să te plâng cu lacrimi de sânge
Când la piept te mai pot strânge?
Te-a luat Dumnezeu la el
Fără nici un drept de apel.
De ce te-ai grăbit, Luci-Ica să pleci
Și inima-mi-n lacrimi să-mi îneci?
Cine-ți mai mângâie sânii frumoși
Pe cel mic îl chema mititelu' și celălalt cocoloș
Mititelu' lângă inima ta stătea
Care până atunci numai pentru mine bătea;
Cocoloș mai serios și mai mare
Aștepta să-l sărut cu ardoare.
Aștept noaptea să vină să ne-ntâlnim,
Te rog, nu mai rămâne-n țintirim!
Vino cu veselia pe care o aveai,
Frumoasa mea, ruptă din rai.
Luci-Ica, pentru mine veșnic rămâi
Cu dragostea noastră dintâi,
Cu viața sclipind în privire
Așa te voi ține-n amintire.
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre frumusețe, poezii despre vinovăție, poezii despre sărut, poezii despre sâni, poezii despre sânge sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Fantomele din viața noastră seamănă perfect cu noi.
aforism de Vasile Ponea
Adăugat de Vasile Ponea

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi și aforisme despre viață, aforisme despre perfecțiune sau aforisme despre fantome

Dintre toate fantomele, umbrele vechilor iubiri sunt cele mai dureroase.
Arthur Conan Doyle în Memoriile lui Sherlock Holmes (noiembrie 1893)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre superlative, citate despre iubire, citate despre fantome sau citate despre durere
Fantomele sunt reale. Le poti vedea, atinge, auzi. Dar ele nu există. Acesta este motivul pentru care știința le ignoră. Dar a pretinde că sunt o iluzie și nu există, pentru că știința le ignoră, este o greșeală. Pentru că fantomele sunt reale.
citat din Natsuhiko Kyogoku
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre știință, citate despre greșeli sau citate despre existență
Sunt lipsit de puteri și nu pot să‐mi închipui cum vor putea fantomele mele să găsească cuvintele potrivite pentru a se spovedi în fața grupului de copii care zburdă acum printre corturi, în fața fetiței care ieri se învârtea în jurul cablului, de parcă ar fi fost purtată de un carusel nevăzut.
finalul de la Necropola de Boris Pahor (1967), traducere de Paula Braga imenc
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre trecut, citate despre fete sau citate despre cuvinte

Ursita
Stau visurile toate pe brâu de neuitare
în magica poveste lipsită de sfârșit,
lăsată într-o seară sub umbrele amare
venite fără veste dintr-un apus rănit.
Rămas în așteptare, pe creasta retezată,
apusul adormise pe margine de dâmb,
sub vrăjile venite din grota blestemată
călare pe rafale stârnite-n fagul strâmb.
Se zice în poveste că-n grota părăsită
și-ar fi avut sălașul un duh rătăcitor
ce-și căuta perechea, o vajnică ursită
plecată dintre duhuri pe-o aripă de dor.
Pe calea fără nume, ajunsă pe-nserate
la casa văruită dintr-un cătun sărman,
lăsa pe prispa casei mesaj de sănătate
și sfântă fericire, pe tainic talisman.
Tu nu vei sti, iubito, cine a fost ursitul,
nu eu am fost acela, deși mi-aș fi dorit,
luptând-mă întruna să caut infinitul
și să-nțeleg destinul care mi-a fost sortit.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre sănătate
- poezii despre sfârșit
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre seară
- poezii despre infinit
- poezii despre fericire

O casă nu este niciodată tăcută în întuneric pentru cei care ascultă cu mare atenție; există întotdeauna o șoaptă în camerele îndepărtate, o mană nepământescă se aude la fereastră și clanța se ridică. Fantomele au fost create atunci când cel dintâi om s-a trezit în întunericul nopții.
citat din J.M. Barrie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre întuneric, citate despre tăcere sau citate despre noapte
Rămâi iubita mea! Rămâi
Rămâi iubita mea! Rămâi,
Cu amintirea cea dintâi.
Cu un sărut ce ți l-am dat
Stângaci, mai mult pe apucat,
Pe care eu nu l-am uitat
De-aceea... mai rămâi.
Și-așterne valuri de visări.
Eu nu uit desele-ncercări,
Când... Din păcate-ai reușit,
Cu dibăcie m-ai mințit
Și sufletul mi l-ai vrăjit,
Acum... am remușcări.
De astăzi? Cred că m-ai invins.
Sărutul... ți-l păstrez aprins.
Și-mbrățișările cu dor,
Cuvântul sacru de amor,
Le mai păstrez ca un decor.
Of... dragostea s-a stins.
De ce ești rece când te chem?
Că mi-ai fost dulce, ca un gem.
Cu-atâtea vorbe m-ai convins,
Focul iubirii mi-ai incins,
Iar drumul nostru s-a întins.
Dar... s-a sfârșit un ghem.
Înflăcărați de-atât noroc
Ce-a dispărut chiar dintr-un foc,
Eu am știut că mă trădezi,
Cu dibăcie mă trișezi,
Și pân-la urmă ce să vezi?
Experta unui joc.
Cum poți să pleci? Când bine știi
C-ai fost izvor de bucurii.
Câtă credință mi-ai jurat,
Că mă iubești și... implorat
Să-ți iert gestul necugetat,
Eu... n-am uitat. Să știi!
De aceea draga mea rămâi,
Cu amintirea cea dintâi.
Căci amintirile ce-au fost,
Rămân plăceri, dar fără rost,
În viață totul are... cost.
Tu! Nu ai căpătâi!
Sunt sigur că vei regreta.
Când dorul te va bulversa,
Iar amintirea din trecut
Te va-ndemna la un sărut,
Să ai în suflet al meu scut,
Căci... nu te pot ierta.
Adio! Draga mea rămâi,
Cu amintirea cea dintâi,
Iar eu... orfan al nimănui.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu (27 mai 2007)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre iertare, poezii despre amintiri sau poezii despre trădare

Ursita
Stau visurile toate pe brâu de neuitare
în magica poveste lipsită de sfârșit,
lăsată într-o seară sub umbrele amare
venite fără veste dintr-un apus rănit.
Rămas în așteptare, pe creasta retezată,
apusul adormise pe margine de dâmb,
sub vrăjile venite din grota blestemată
călare pe rafale stârnite-n fagul strâmb.
Se zice în poveste că-n grota părăsită
și-ar fi avut sălașul un duh rătăcitor
ce-și căuta perechea, o vajnică ursită
plecată dintre duhuri pe-o aripă de dor.
Pe calea fără nume, ajunsă pe-nserate
la casa văruită dintr-un cătun sărman,
lăsa pe prispa casei mesaj de sănătate
și sfântă fericire, pe tainic talisman.
Tu nu vei sti, iubito, cine a fost ursitul,
nu eu am fost acela, deși mi-aș fi dorit,
luptând-mă întruna să caut infinitul
și să-nțeleg destinul care mi-a fost sortit.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Casa de pe lac
Te-aștept, convins că vei veni
La casa de pe lac,
Căci doar aici tu poți să fii
Și toate-ți sunt pe plac.
E micul nostru paradis,
Aici, în astă lume,
Un loc ce poate fi descris,
Fără să-i pui un nume.
Doar vid în care timpul tace,
Iar viața-n sine e o clipă,
Un infinit cuprins de pace,
O bucurie zămislită.
E vraja casei de pe lac,
Visul ce dăinuie-n eter,
Nimic din tot ce-ți este drag,
Nu poate fi la fel ca el.
Dar cum totul e schimbare,
Roata vieții se-nvârtește,
Nu există amânare,
Nici măcar nu se oprește.
Anii vin și pleacă-n grabă,
Parcă-s trași spre infinit,
Ne rămâne doar o poză
Cu imaginea sfârșit.
Nici căsuța de pe lac
Nu mai e ce-a fost odată,
Scârțâie lemnul de fag,
Iar scara-i neluminată.
Chiar de-ar fi să se dărâme,
Să devină doar un vis,
În sufletul meu rămâne
Micul nostru paradis...
poezie de Lucian Santa
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre tăcere, poezii despre schimbare, poezii despre rai sau poezii despre pace
În genere, se spune că fantomele sunt nenorocite și triste, dacă nu chiar deprimate. Stafiile vesele sunt rare.
citat din Dick Cavett
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tristețe
Partir c' est mourir en peu
Partir c' est mourir en peu
(Paul Valery)
S-auzi cum stropi de viata
se preling, o zbatere de - un suflet...
Partir c'est mourir en peu
Fiecare plecare înseamnă a muri puțin
Fiecare plecare dintre noi e o ruptură a ființei noastre
Fiecare plecare ne slăbește
Fiecare plecare ne umilește pe noi cei rămași inutili în fața destinului
Fiecare plecare este un strigăt viu al singurătății
Partir c'est mourir en peu!
Așa fragmentati cum sunteți,
Nu-i așa că vă simțiți mai mult morți decât vii?
poezie de Gorunescu V Carmen Lidia din Volumul Pasagere clipe
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte sau poezii despre singurătate

Latura întunecată a înțelepciunii...
Doamne, ei nu știu cum este să te adormi mereu
flămând de răspunsuri
ei nu știu cum este să te bântuie fantomele adevărurilor pe care
deși nu le-ai descoperit încă
îți sfâșie inocența până la os
nu știu ei cum este să îți scrii testamentul pe pereții din celula
singurătății
cu degetele însângerate de neatingere
cum este să te rogi mereu cu sufletul îngenuncheat
pentru numai un gram
de naivitate
nu știu ei Doamne cum este să te trezească în miezul nopții
barosul frământărilor cosmice
să îți plângă chiar și umbrele de milă
ei nu știu cum este să fii fidel toată viața aceleiași convingeri
chiar dacă pentru asta se va râde de tine în toate culorile
ei nu știu cum este să le pui suferințelor tale nume de poezii
doar ca să nu înnebunești
nici cum este să îți întâlnești propria moarte de atât de multe ori
încât să te împrietenești cu ea și să vă alintați
ei nu știu mai nimic Doamne
și cu toate acestea sunt inexplicabil și irațional
de fericiți
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre înțelepciune, poezii despre întuneric, poezii despre testament, poezii despre suferință sau poezii despre somn

Mi s-a rătăcit și urma...
Pe cărarea de la Rediu mi-am pierdut pașii în timp,
Mi s-a rătăcit și urma către casa părintească,
De vreo șapte ani încoace pe cărarea de pe câmp
Nu mai trec și-au început spini și bălării să crească
Am bătătorit cărarea-n ierni cu ger și-n veri fierbinți
Prin mireasma de rășină de la crengile de pin
Nu simțeam nici ger, nici ploi când mergeam către părinți
Ca să fac din toamna mea, toamna lor cu cer senin
Parcă-i văd cum așteptau cu privirea înduioșată
Și împovărați de ani păreau umbre a tot ce-au fost
Aveau ochii plini de rouă ațintiți mereu spre poartă
Doar ca să-și vadă copiii... altfel viața n-avea rost...
Dar s-au dus în zbor cu îngeri lăsând umbrele sub cruce
Împăcați cu soarta lor și credința-n Dumnezeu
Au lăsat a nimănui casa lor de la răscruce,
Eu am rătăcit cărarea, dar îi port în gând mereu...
Astăzi fac cărări spre stele cu privirea către cer
Și prin casă ard tămâie cu miros ca de rășină
Dar nu pot oricât aș vrea să-i mai protejez de ger
Doar aprind o lumânare și plec capul spre țărână...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre îngeri, poezii despre început, poezii despre toamnă, poezii despre rouă sau poezii despre religie
Pe la Bogata
am fost pe acasă la Bogata
dar nu e nimeni e pustiu
goală-i casa și e gata
și pentru mine e târziu
eu însumi am îmbătrânit
și-a mea viață-i spre apus
iar trupu-mi este azi slăbit
așa de zvelt eu astăzi nu-s
plecară ai mei cu toți în șir
și casa iată e pustie
doar al amintirii astăzi mir
pe-ai mei se luptă să-i învie
și plin ocolu e de iarbă
și nicio piatră nu mai e
de parcă totu-n mare grabă
ca focu-i stins asemene
ca focu iată din fiteu
ce nu mai arde prea demult
de-ai casei iată-s numai eu
tăcerea când eu o ascult
dar e pustiu și e închis
pe aripa vremii pierdute
de parc-a fost numai un vis
lăsat la cine vrea să asculte
de parcă nu a fost o vreme
în care acolo-am locuit
cu atâtea umblete și semne
părinții unde m-au primit
de parcă nici tata bătrân
n-a fost acolo vreodată
când ne jucam copii-n fân
în joaca cea nevinovată
și parcă n-a fost la cuptor
chiar dânsu ptita să o facă
cum n-a fost alta așa cu spor
cuptorul nostru să o coacă
și parcă tata n-a umblat
făcând atâtea pe afară
să fie totul așezat
din zori de zi până în seară
și parcă acolo n-au crescut
copii ca florile de primăvară
dar azi e trist și de urât
și mai urât ar vrea să-mi pară
mi-aduc aminte cum în blide
topala mama o punea
și noi copiii înainte
ne înfruptam atunci din ea
plină casa de viață
era atunci chiar și-n ocol
simțeai spre ceruri cum se-nalță
și nu era nimica gol
acum nimica nu e viu
și iarba parcă este moartă
ocolu-i sarbăd și pustiu
și nimeni nu mai e la poartă
lipsește mama tata nu-i
și nici o vorbă nu se aude
nici pașii azi ai nimănui
auzul nu ți-l mai pătrunde
căci toți s-au dus și ne-au lăsat
sunt așezați iată-n mormânt
de e pustiu și al meu sat
de-ai mei aproape când nu sânt
se coc plăcinte-n atmosferă
căci iată totul a murit
și casa parcă-i o himeră
viața unde mi-am trăit
căci fără viață este tot
ocol fântână cohe șură
copil să fiu eu nu mai pot
căci toate iată se pierdură
și nu e nimenea să urce
iar pe fân în podu șurii
și din mere să îmbuce
mângâindu-i cerul gurii
nu e mama nicăieri
și nici tata iată nu-i
de nu mai am în duh puteri
să dau veste nimănui
ca și atunci când toți copiii
pe afară-n șiruri se jucau
dând prinosul bucurii
plini de viață când fugeau
dar acum când iar privesc
atmosfera casei noastre
în chinuri mă prăpădesc
de ce văd că avem parte
iarba a umplut ocolul
nici un pas că nu se așterne
de străluce-n goluri golul
de nimic nu este vreme
totul este năruit
fără viață și mișcare
casa unde am trăit
nicio față parcă n-are
poezie de Ioan Daniel Bălan (31 iulie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre tristețe, poezii despre tată, poezii despre primăvară, poezii despre prezent sau poezii despre nevinovăție
De Paște
Pe aripi de porumbei și cocoare,
A Paștelui sărbătoare,
Aduce-n casă la fiecare
Pregătiri și zarvă mare.
În coșulețe dichisite,
Azi stau ouăle roșite,
Iar pe masa încărcată
Friptura de miel așteaptă.
Drobul este nelipsit,
Cu trudă e pregătit
Și să știți că n-am uitat
Nici de vin și cozonac.
Casa noastră strălucește,
Sufletul se curățește...
Nu uitați! V-am demonstrat
Că "Iisus a înviat!"
poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiță din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre porumbei, poezii despre oi, poezii despre mâncare, poezii despre creștinism, poezii despre cozonac, poezii despre aripi sau poezii despre Paște
Uneori am impresia că timpul e doar în închipuirea noastră, numărăm săptămânile și anii crezând că astfel suntem stăpâni pe viața noastră. Dar dacă totul e doar o simplă iluzie, dacă zilele de ieri nu s-au încheiat de fapt, iar zilele noastre de mâine sunt deja de mult zilele de ieri ale altuia?
citat din Asko Sahlberg
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre zile, citate despre viitor, citate despre viață sau citate despre săptămâni
O vorbă și doar... atât...!
O vorba spui... dar sigur știu că minți,
O spui cu nonșalanță... neconvingator...
O tot repeți, că ai crescut fără părinți,
Stârnind mirare, mici reactii și de ce nu, umor...!
Nu îți dai seama... cuvintele toate-s fierbinți...
Pe tine te amuză, a ta slăbuță glumă...
Când tu vei pentru al tău copil, doar unul din părinți,
În sufleț o să-ți fie frig, un fel de rece brumă...!
Glumița ta, poate ar valora vreo doi arginți...
De-atat... ca o repeți glumind de câțva ani..
De-aproape ori poate de departe tu ai avut părinți...
Deci oricum ai da-o, nu te-cadrezi, intre copii orfani...!
Cât timp mai e, rămâi iubit-alături de părinți...
Fii sigură că ce-au făcut, făcut-au cu suflet și credinți...
Să-i porți cu drag în suflet, ei sunt chiar niște sfinti...
Tu Doctor azi... al nostru bun copil,, doctor de... dinți.''..!
poezie de Gică Jalba
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre minciună, poezii despre medicină, poezii despre medici, poezii despre dinți, poezii despre cuvinte sau poezii despre creștere
Fantomele trecutului masculin sunt trupuri îmbălsămate într-o criptă sacră. Femeia le arde și le spulberă cenușa în vânt și forța ființei ei, alimentată de incendii, luminează un singur chip viu, al celui de acum. Părinții, strămoșii, frații, logodnicii, amanții îi incinerează cu o cruzime senină și inconștientă și întinde aceluia - unul - urna ei proaspătă, și dacă fantomele ridică umbre cumva, le urăște, le tăgăduiește, le îndepărtează sincer și violent ca pe niște dușmani necunoscuți. Așa e femeia! Poate ca nu și.. femeile.
Hortensia Papadat-Bengescu în Femeia în fața oglinzei
Adăugat de scofieldutza

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre femei, citate despre vânt, citate despre violență, citate despre sinceritate, citate despre lumină, citate despre logodnă, citate despre incendii sau citate despre forță

Pia mater
literatura este casa mea părintească,
în odăile ei nu am simțit nici frig și nici foame,
m-am zbenguit în curțile sale interioare
cât a fost copilăria de lungă;
pe când alți copii adormeau pe perini de puf,
eu am crescut vertical
sub streașina timpului,
în cuibul de cuc
al cuvântului.
cărțile mi-au fost frați și părinți
și bunici,
tovarăși de joacă și doctori curanți,
doar în oglinzile lor mi-s neînceputul
și nesfârșirea.
dar dacă veți vedea că m-am vestejit,
că brumele vremii mi-au topit
rugul simțirii,
atât vă rog:
așezați-mă sub prispa casei mele,
literatura,
și mă voi vindeca de moarte,
așa cum pruncul se ogoaie
la sânul mamei.
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre literatură, poezii despre jocuri sau poezii despre cărți