Era o vreme când ţăranii noştri cunoşteau toate constelaţiunile, cărora le dădeau diferite nume, bine-nţeles, nu cele întrebuinţate de astronomi. Astăzi însă mai sunt prea puţini ţărani care mai cunosc cerul.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ţara noastră, cele mai frumoase nopţi sunt cele de toamnă; aerul e curat şi liniştit, iar stelele se văd lămurit, chiar şi cele mai mici. Bine-nţeles că avem şi unele toamne urâte, dar de cele mai multe ori sunt frumoase şi dacă Luna (care poate fi iubită de poeţi, dar nu şi de astronomi) nu întunecă stelele cu lumina ei, nopţile sunt admirabile pentru observaţiuni. În septembrie, seara, stelele verii sunt înspre apus, cele mai multe; altele sunt încă de-asupra capului, sau spre sud, ca: Lebăda, Lira, Vulturul şi celelale; spre răsărit însă şi spre sud-est vedem noi constelaţii.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vega are o frumoasă culoare albă-albăstruie. E curios că cele trei stele mai strălucitoare din emisferul ceresc nordic au culori deosebite: Arcturus e roşiatic, Vega e albă şi Capella e gălbuie. Câte trele, aceste stele sunt însă superbe şi cunosc astronomi cari nu ştiu căreia să-i dea preferinţă.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Literaţii se ocupă deseori cu cerul şi nu există în toate literaturile un poet care să nu fi vorbit de soare, de lună, de stele etc. Din nefericire, vorbesc totdeaua de lucruri pe care nu le cunosc; se mulţumesc cu nume care sună frumos şi puţin le pasă dacă acel nume e al unei stele, sau constelaţii, al unei planete sau comete, ba pun la cale evenimente astronomice care nu s-ar putea întâmpla niciodată.

citat celebru din Victor Anestin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţăranii noştri

Ei nu-s adepţii răsculării
Chiar dacă-n mod supărător
Ţăranii noştri - talpa ţării -
Sunt... sub piciorul tuturor!

epigramă de Mihai Enachi din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare" (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe vremurile acelea erau mai mulţi cei care cunoşteau stelele, căci se trăia mai mult sub cerul liber.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt stele cari apar de-odată aproape pe bolta cerească şi ajung să întreacă în strălucire pe toate celelalte stele. Nu toate pot să ajungă această strălucire, însă cele mai multe abia ajung să fie văzute, ca steluţe umile şi apoi, şi cele prea luminoase, ca şi cele umile, după ce au ajuns la un maximum de strălucire, încep să descrească, până ce abia se mai văd.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a putea să învăţăm mai cu uşurinţă constelaţiunile, vom începe cu cele cari nu răsar şi nu apun, numite circumpolare. Ursa Mare, sau Carul Mare e constelaţiunea cea mai cunoscută şi cea mai uşor de găsit pe cer, din cauza formei ei curioase. De obicei sunt cunoscute numai şapte stele ale Ursei Mari şi anume α, β, γ, δ, ε, ζ, η, dar stelele Ursei Mari sunt mult mai numeroase. Mai trebuie să ştiţi că cinci din principalele stele ale Ursei Mari şi anume β, γ, δ, ε şi ζ au aceeaşi mişcare în spaţiu, formează acelaşi sistem stelar, pe când toate celelate sunt străine de acestea cinci.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum vedeţi, cei mai mulţi sori, deşi din cauza depărtărei lor imense ne par nişte simple puncte, sunt superiori Soarelui nostru. În adevăr, Soarele nostru face parte dintre cei mai mici şi foarte puţini sunt cei cărora le este superior. E drept că există însă şi sori mai mici, ceea ce e o consolare pentru vanitatea noastră de supuşi ai Soarelui.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria noastră, a acelor cari studiem cerul, ar fi să ajungem timpul când să vedem că toate cunoştinţele despre universul în care ne găsim sunt din ce în ce mai răspândite în toate straturile sociale.

Victor Anestin în revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În 1907, când am tipărit primul număr din revista astronomică Orion – revistă cari apare şi azi şi la care colaborează toţi cei cari se interesează de astronomie, cum şi astronomi străini – mulţi se întrebau ce înseamnă Orion. Cine era Orion în mitologie nu ne mai interesează. Orion e însă una dintre cele mai frumoase şi mai bogate constelaţii ale cerului de iarnă. Când o vezi spre răsărit, frigul a început să se simtă. Iarna, Orion ajunge la cea mai mare înălţime a lui. Primăvara se lasă spre apus.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt aproape 17 ani de când îmi sunt cu totul familiare formele constelaţiunilor şi strălucirea stelelor. Le ştiu pe nume aproape pe fiecare, le-am contemplat cu diferite lunete în atâtea rânduri şi cu toate acestea, încerc şi acuma emoţiunea ce încercam odinioară, când văd, de bunăoară, urcându-se încet pe cer Pleiadele, apoi Aldebaran cu lumina lui roşie, Orionul cu nenumăratele lui stele strălucitoare, Sirius cu lumina lui cea albă!... În tăcerea nopţii, stelele au un farmec deosebit.

Victor Anestin în revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori Luna trece prin mijlocul Pleiadelor. Aţi crede că Luna poate să acopere cu discul ei toate Pleiadele, dar nu, mai rămân încă din Pleiade pe marginile Lunei. Aldebaran e şi el uneori ascuns de discul Lunei; astronomii zic "ocultat", nu ascuns, iar fenomenului acestuia îi zic "ocultaţiune". Bine-nţeles că Luna în mersul ei pe cer, prin constelaţiile zodiacale, ocultează multe stele, dar cele mai multe sunt prea mici. Ocultaţiunile stelelor de Lună sunt prezise cu câţiva ani mai înainte şi poate vă va fi dat să observaţi un asemenea fenomen interesant.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna se observă mai bine constelaţia numită Şopârla, care se găseşte între Cefeu, Casiopeia şi Lebăda; patru din stelele ei sunt circumpolare; toate însă sunt mult prea mici; binoclul îţi arată frumoase şiraguri de steluţe în această constelaţie.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Însă noi aveam o viteză dobândită de mai înainte; contam însă pe rezistenţa ce va trebui să întâmpinăm din partea atmosferei lui Venus, care ar opune cu atât mai multă rezistenţă cu cât ultimele pături care învăluie solul sunt cele mai dense.

Victor Anestin în În anul 4000 sau o călătorie la Venus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numărul astonomilor amatori de pe întreaga planetă se poate socoti însă la zeci de mii. Numai în societatea astronomică din Franţa sunt înscrişi peste 5000 de membri, în mare parte astronomi amatori şi cari sunt: profesori, militari, funcţionari, publicişti şi uneori chiar suverani ca Alfons al Spaniei, Oscar al Suediei, Regina Elisabeta a României, prinţul de Monaco etc.

Victor Anestin în revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În anul 1818, Pons, portar la Observatorul Astronomic din Marsilia, a descoperit o cometă nouă, pe când personalul oficial al acelui observator dormea. Bine-nţeles, îndrăsneala portarului a fost aspră pedepsită; Pons a fost îndepărtat. Cu aceasta însă a câştigat, deoarece i s-a oferit un observator în Italia, de unde să-şi contemple cerul, pe care îl iubea atât de mult. Două luni mai târziu după descoperirea acestei comete, calculându-i-se orbita, Arago a găsit că aceasta e identică cu aceia a unei comete observate în 1805.

Victor Anestin în revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toate silinţele adevăraţilor astronomi de a arăta cari este adevărata importanţă a cometei Halley, cu toate asigurările date de către cei competenţi, că Pământul şi prin urmare omenirea, pe cari o poartă această planetă, nu are să sufere nimic de pe urma cometei, majoritatea populaţiunei din toate ţările aşteaptă înspăimântată o catastrofă finală.

Victor Anestin în revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele cele mai strălucitoare, cele de clasa I, nu strălucesc toate la fel, astfel că a fost nevoie să se prelungească clasele de la 1 spre zero, apoi spre -1, -2 etc. S'a ales deci o stea de mărimea 1 şi cei mai mulţi astronomi au ales pe Aldebaran. Astfel, după Aldebaran, în ordine descrescândă, vin stelele de mărimile 2, 3 etc. Înaintea lui Aldebaran vin stelele mai strălucitoare decât el şi printre altele: Sirius, Capella, Arcturus, Vega etc. Astfel, Capella şi Vega sunt de mărimea 0,2, iar Sirius de mărimea -1,4.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Corbul, aproape de γ, este o stea numită R, care îşi schimbă strălucirea de la mărimea 7 până la mărimea 11 în 319 zile. Bine-nţeles, numai cu instrumente poate fi observată.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la α din Centaurul, stea ce nu se vede din ţara noastră, lumina ne vine în 4 ani; de la o stea mică, de mărimea 8, din constelaţia Ursa Mare, ne vine lumina în 7 ani. Acestea sunt stelele cele mai apropiate pe cari le cunoaştem noi; s'ar putea însă întâmpla să fie vreo stea mai apropiată de noi, dar fiind prea mică, nu am luat-o încă în seamă. Celelalte stele sunt depărtate până la 40 ani lumină, vreo 30 de stele cu toate; iar restul se află la sute şi mii de ani lumină. Acum vă puteţi face o ideie de depărtările la cari se găsesc cele mai multe dintre stele. Polara e aceea care se găseşte la 44 ani lumină.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!