Orice dezgolire la care asistăm vizual sau auditiv (în cazul anecdotei licenţioase), echivalează cu ridiculizarea persoanei dezgolite.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Procesul psihic al persoanei receptoare (care de regulă coincide, în cazul naivului, cu eul nostru, în timp ce în cazul cuvântului de spirit ne putem transpune şi în situaţia persoanei producătoare) este, în cazul naivului, mult mai complicat decât cel al persoanei producătoare; totodată acest proces este mult mai simplu decât cel ce are loc în cazul cuvântului de spirit.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O analiză detaliată ar merita comicul sexual şi obscen; punctul de plecare va fi dezgolirea. O dezgolire întâmplătoare are efect comic, pentru că se compară uşurinţa cu care s-a ajuns la acest rezultat cu consumul mult mai mare necesar pentru a-l obţine în condiţii normale. Cazul se aseamănă cu comicul naiv, dar este mai simplu decât acesta.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naivitatea exprimării trebuie să acţioneze asupra persoanei receptoare asemeni unui cuvânt de spirit, căci în cazul ei, ca şi pentru cuvântul de spirit, simplul efort al audiţiei permite suspendarea cenzurii.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Formarea supraeului, care atrage spre el tendinţele periculoase agresive, echivalează, ca să spunem aşa, cu instalarea trupelor în locul în care ameninţă răzvrătirea.

Sigmund Freud în Angoasa şi viaţa instinctuală
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazul comicului de situaţie, însuşirile persoanei comice nu au o importanţă decisivă; râdem chiar dacă ne spunem că în situaţia dată ne-am fi comportat la fel. Comicul provine din raportul omului cu lumea exterioară, care, adesea, îl domină; pentru procesele psihice umane, această lume exterioară este reprezentată de convenţiile şi cerinţele societăţii, ba chiar de propriile necesităţi corporale.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simptomele nevrotice au sensul lor, exact ca actele ratate şi ca visele; ca şi acestea, ele sunt legate de viaţa persoanei care le manifestă.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În unele cazuri, putem afla care este tendinţa perturbatoare chiar din gura persoanei care vorbeşte şi care, după ce a comis lapsusul, îşi revine şi restabileşte cuvântul potrivit.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă leşul persoanei iubite el a inventat spiritele şi conştiinţa vinei sale; satisfacţia cu care era amestecat doliul a făcut ca ceea ce ei creaseră ca spirite să devină demoni răi, de care omul să se teamă.

Sigmund Freud în Opere VII, Nevroză, psihoză, perversiune, Remarci asupra unui caz de nevroză obsesională (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iniţial cuvintele făceau parte din magie şi încă în zilele noastre, cuvântul şi-a păstrat mult din puterea sa magică de odinioară. Deci, să nu căutăm să diminuăm valoarea pe care o poate prezenta utilizarea cuvintelor în psihoterapie şi să ne mulţumim să asistăm ca auditori la schimbul de cuvinte care are loc între psihanalist şi pacient.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazul în care însă, nu deţinem chiar de la cel analizat lămuriri asupra sensul actului ratat, unde vom găsi puncte de sprijin pentru interpretări şi indicii pentru demonstraţie? Aceste puncte de sprijin şi indicii provin din surse multiple. Ele ne sunt furnizate în primul rând de comparaţia analogică cu fenomene care nu sunt legate de actele ratate, ca, de exemplu, în cazul în care constatăm că deformarea unui nume, ca act ratat, are acelaşi sens injurios ca şi acela pe care l-ar avea o deformare intenţionată. Dar puncte de sprijin şi indicii ne sunt furnizate şi de contextul psihic în care se produce actul ratat, de cunoştinţele pe care le avem în legătură cu caracterul persoanei care săvâşeşte acest act, de impresiile pe care această persoană le-a putut avea înainte de act şi împotriva cărora ea poate că reacţionează prin acesta.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul naiv consideră că a gândit şi s-a exprimat normal şi simplu şi nu are nici o intenţie ascunsă; el nu obţine plăcere din producţiile sale. Caracteristicile naivului sunt determinate în exclusivitate de atitudinea persoanei care ascultă, identică cu persoana a treia din relaţia cuvântului de spirit.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne oprim un moment asupra a ceea ce uneşte cele trei grupe stabilite în formarea actelor ratate, asupra a ceea ce este comun celor trei mecanisme ale lapsusului. Ne aflăm, în privinţa aceasta, din fericire, în prezenţa unui fapt care este mai presus de orice contenstaţie. În cazul primelor două grupe, tendinţa perturbatoare este recunoscută de însăşi persoana care vorbeşte; ba mai mult, în prima grupă, tendinţa perturbatoare, se revelează chiar înaintea lapsusului. Dar atât în prima grupă, cât şi în cea de-a doua, tendinţa cu pricina este refulată. Cum persoana care vorbeşte s-a hotărât să nu o facă să apară în discurs, ea comite un lapsus, adică tendinţa refulată se manifestă în pofida persoanei respective, fie modificând intenţia mărturisită, fie confundându-se cu ea, fie, în sfârşit, luându-i, pur şi simplu, locul. Aşadar, acesta este mecanismul lapsusului.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazul actelor ratate, ar fi vorba de mici devieri funcţionale, de impreciziuni ale funcţiei psihice şi ale căror condiţii ar fi lesne de determinat.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazul imitaţiei, sursa plăcerii comice este comicul de aşteptare şi nu comicul de situaţie.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actele ratate sunt fenomene care se produc când o persoană pronunţă sau scrie, dându-şi seama sau nu, un alt cuvânt decât cel pe care vrea să-l rostească sau să-l aştearnă pe hârtie (lapsus); când citeşte într-un text imprimat sau manuscris un alt cuvânt decât cel realmente tipărit sau scris (falsă lectură); sau când aude altceva decât ceea ce i se spune, fără ca această falsă percepţie auditivă să ţină de o tulburare organică a aparatului auditiv.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se poate considera că raportul dintre comic şi cuvântul de spirit constă tocmai în acţiunea spiritului asupra persoanei a treia, conform mecanismului plăcerii comice. Dar nici vorbă de aşa ceva: interferenţa cu comicul nu este valabilă pentru toate spiritele, nici măcar pentru majoritatea lor; de cele mai multe ori, cuvântul de spirit poate fi clar deosebit de comic. Ori de câte ori cuvântul de spirit nu ia forma nonsensului, deci, în cazul spiritelor aluzive şi cu două înţelesuri, nu constatăm la ascultător ceva asemănător efectului comic.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omiterea impresiilor şi a evenimentelor trăite reliefează cu mai multă precizie şi într-un mod mai exclusiv decât în cazul uitării de nume acţiunea tendinţei care încearcă să îndepărteze din amintire tot ceea ce este neplăcut. Această amnezie nu poate fi considerată act ratat decât în măsura în care, examinat în lumina experienţei de toate zilele, ea ne apare ca surprinzătoare şi nejustificată, adică în cazul în care uitarea cuprinde, de exemplu, impresiile mai recente sau mai importante sau impresii a căror absenţă reprezintă o lacună într-un ansamblu despre care se păstrează o amintire perfectă.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De regulă, în mituri, familia reală corespunde celei umile, iar cea nobilă celei inventate. În cazul lui Moise pare a exista o deosebire.

Sigmund Freud în Moise şi monoteismul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cazul halucinaţiei reliefăm ca element esenţial conflictul cu realitatea, pe când iluzia nu trebuie să fie necesarmente falsă, adică irealizabilă sau în opoziţie cu realitatea.

Sigmund Freud în Viitorul unei iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Compromisul survine în urma unei lupte; în cazul piesei "Gradiva" scrisă de Jensen, viaţa erotică reprimată s-a înfruntat cu forţele care exercitau refularea. Apariţia delirului indică permanentizarea luptei. Atacul şi apărarea se reiau după fiecare nou compromis, care niciodată nu este satisfăcător.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!