Homer Clapp

Adesea la poartă,
După ce o duceam acasă de la patinoar sau de la liturghie,
Aner Clute îmi refuza sărutul de despărţire,
Spunând că pentru aşa ceva ar fi trebuit să fim logodiţi,
Şi cu o strângere de mână indiferentă
Îmi ura noapte bună.
Nici nu se stingea ecoul paşilor mei
că Lucius Atherton
(Am aflat asta când Aner a plecat la Peoria)
Intra la ea pe la fereastră sau o lua la plimbare
Dincolo de capătul golfului,
Peste câmp.
De supărare m-am retras în mine
Şi am investit toţi banii obţinuţi de pe domeniul moştenit de la tata
Într-o fabrică de conserve, pentru a obţine funcţia
De şef al departamentului contabilitate – şi am pierdut totul.
Atunci am realizat că sunt unul dintre proştii Vieţii
Şi că numai în moarte aş putea fi tratat ca egal
Cu ceilalţi oameni, m-aş putea considera om.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aner Clute

Mereu şi mereu, aveau obiceiul să mă întrebe,
În timp ce cumpărau bere sau vin,
La început în Peoria, apoi în Chicago,
Denver, Frisco, New York, oriunde am trăit,
Cum s-a întâmplă de trăiesc viaţa asta
Şi cum a început totul.
Well, le-am spus, o rochie de mătase
Şi promisiunea de căsătorie a unui om bogat –
( A fost Lucius Atherton).
Dar nu a fost chiar numai asta.
Închipuiţi-vă că un copil fură un măr
De pe raftul unui aprozar
Şi că toţi încep să-l numească hoţ,
Ziaristul, preotul, judecătorul, şi ceilalţi –
"Un hoţ", "un hoţ", "un hoţ", oriunde merge
Şi că el nu capătă de lucru, şi nu poate avea pâinea zilnică
Fără să o fure; de acea copilul fură.
Felul în care comunitatea priveşte furtul unui măr
Face copilul să fie ceea ce este.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Josiah Tompkins

Am fost cunoscut de toată lumea şi foarte mult iubit,
Bogat, conform standardelor recunoscute
În Spoon River, unde am trăit şi muncit.
Aici eram acasă,
În pofida faptului că toţi copii mei au plecat departe –
Căci acesta este rostul vieţii – toţi, mai puţin unul.
Băiatul cel mic a rămas acasă
Pentru a fi sprijinul meu la bătrâneţe,
Şi cosolarea mamei sale.
Apoi, eu am început sa devin tot neputincios, iar el tot mai puternic;
Şi nu mai era de acord cu mine in privinţa afacerilor,
Şi soţia lui spunea că sunt o piedică pentru el;
Şi şi-a convins mama să fie de partea lui,
Şi tot aşa până când mi-au dat lovitura finală, încercând să mă mute
În casa unde copilărise ea, în Missouri.
Astfel o bună parte din averea mea s-a pierdut –
Oricum, îmi făcusem testamentul chiar înainte să se fi întâmplat asta,
Aşa ca n-a putut profita prea mult.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilpha Marsh

La ora patru, târziu în Octombrie,
Stăteam singur în casa şcolii din ţinut,
Întors de pe drumuri, din mijlocul câmpurilor suferinde;
O pală de vânt a intrat pe fereastră aducând frunze uscate
Şi un murmur venea pe hornul sobei de fontă,
Pe a cărei uşa deschisă umbrele închipuiau forme
Născute din lumina focului care se stingea încet.
Într-o stare de lenevie, roteam planşeta care invoca spiritele –
Deodată încheietura mi-a devenit moale
Şi mâna s-a mişcat rapid peste tablă
Până când de nicăieri a apărut numele "Charles Guiteau",
Care ameninţa să se materializeze înaintea mea.
M-am ridicat şi am zbughit-o din cameră cu capul gol,
În amurg, temându-mă de darul meu.
După asta spiritele au năvălit
Peste mine cu mesaje, oriunde mă duceam:
Chaucer, Cezar, Poe şi Marlowe,
Cleopatra şi Mrs. Surratt...
Pur şi simplu, aiureli triviale – au decis cei din Spoon River,
Vorbeşti în basne copiilor, nu-i aşa?
Dar imaginaţi-vă că am văzut ceea ce voi n-aţi văzut
Şi nici auzit vreodată şi că nu există cuvânt pentru aşa ceva,
Atunci e necesar ca vorbele mele să nu aibă sens când mă întrebaţi
Ce anume am văzut!

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arlechin

Pe tron, singur m-am aşezat,
De prima dată am despicat
Firul, mlădiţe-n patru.
Ca pentru mine-aşa, că-mi place.
M-am pus pe ceartă neîncetat,
Căci numai unul poartă sceptru,
Să ştie suflarea c-am aflat
După libertatea ce-am pierdut
Morocănos din fire, circumspect,
M-am aşezat pe tronu-mi,
S-ascult poporul,
Dar m-am pierdut în amănunt,
Uitând ca tata scorul.

poezie de Dragoş Nonciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roscoe Purkapile

Mă iubea.
Oh, cum mă iubea –
N-am avut o şansă să scap
Din prima zi când m-a văzut.
După ce ne-am căsătorit, am sperat
Că-şi va dezvălui partea muritoare şi mă va elibera
Sau va divorţa de mine. Dar... puţini mor şi nimeni nu renunţă.
Apoi, într-o nebunie, am fugit de-acasă şi dus am fost pentru un an.
Dar ea niciodată nu s-a plâns. A spus ca totul o să fie bine acum,
Că m-am întors. Şi mă întorsesem.
I-am spus că în timp ce făceam o cursă cu barca
Am fost capturat lângă Van Buren Street
De piraţii de pe lacul Michigan,
Ţinut în lanţuri, aşa ca nu am putut să-i scriu.
A plâns şi m-a sărutat spunând că a fost îngrozitor,
Şocant, inuman.
Atunci am înţeles că, de fapt, căsătoria noastră
Era un privilegiu divin
Şi că nimic nu o putea desface
În afară de moarte.
Am avut dreptate.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Află ce iubeşti şi lasă iubirea aia să te ucidă

Noi toţi vom muri, absolut toţi. Ce circ!
Numai asta ar trebui să fie de-ajuns
pentru a fi iubire între noi, dar nu-i.
Suntem terorizaţi şi turtiţi de trivialităţi.
Ne mâncăm în noi înşine pentru nimicuri.

Da, toţi vom muri. Tu şi eu. Tu şi eu şi toţi ceilalţi.
Într-o zi va sosi, implacabil,
acel fatidic moment care ne va alunga de pe pământ.

CÂND vom muri nu e nici măcar cea mai importantă întrebare,
mai ales că odată mort nu vei mai fi pe aici încât să conteze
sau să te îngrijorezi de ceea ce-ai făcut sau n-ai făcut.

Nu, interesantă e întrebarea CUM vei muri.
De cancer? Infarct? Bubă neagră? Înecat cu un covrig?

Eu? Trag nădejde că nu mi se va deschide paraşuta.
Sau poate o prăbuşire cu avionul.
OK, nici chiar aşa, dar uneori când sunt în avion
şi ne pregătim de aterizare, şi vremea e groaznică,
încep să-mi imaginez cum ar fi o prăbuşire –
cad măştile de oxigen, femeile ţipă, copii plâng.
Poate mă voi întinde peste culoar
şi voi prinde de mână o persoană cu totul străină
într-un gest dramatic, aşteptând înfrăţiţi inevitabilul.
Pământul va da năvală peste noi
şi noi vom fi buşiţi împreună în eternitate.

Din fericire, asta încă nu s-a întâmplat,
dar e captivant să meditezi la o asemenea posibilitate.

Când ne gândim la propria noastră moarte,
de obicei ne închipuim momentele finale.
Patul de spital. Familia plângând. Ambulanţa.
Nu ne gândim la lungul şir de opţiuni şi de tabieturi
care ne-au adus în pragul acestor clipe finale.

Ai putea crede că moartea noastră
e o lucrare-n curs de execuţie pe drumul vieţii –
fiecare respiraţie, fiecare muşcătură, fiecare înghiţitură,
fiecare noapte pierdută şi fiecare semafor nefuncţional în trafic,
şi fiecare râset şi oftat şi pumn strâns şi suspin solitar –
fiecare dintre acestea ne-au adus cu un pas mai aproape
de tragica noastră DESPĂRŢIRE de această lume.

Aşa că cea mai bună întrebare nu este oare când voi muri,
ci care-i vehicolul pe care-l aleg pentru a ajunge acolo?
Dacă tot ce faci în fiecare zi te aduce mai aproape
de moarte într-un fel unic, personal şi subtil,
atunci tu ce anume alegi pentru a fi ucis?

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lidia Puckett

Cu o zi înainte ca justiţia din Curl Trenary
Să emită sentinţa prin judecătorul Arnett
Pentru furtul porcilor,
Knowlt Hoheimer a fugit la război.
Dar nu acesta a fost motivul pentru care a devenit soldat.
Mă prinsese cu Lucius Atherton.
Ne-am certat şi i-am spus
Să nu-mi mai ţină calea niciodată.
Apoi, el a furat porcii şi a plecat la război –
În spatele fiecărui soldat se află o femeie.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucius Atherton

Când mustaţa mi se răsucise
Şi părul meu era negru,
Şi purtam pantaloni strâmţi,
Şi aveam un buton cu diamant,
Eram admiratul valet de cupă şi pe multe am păcălit.
Dar când au început să-mi apară fire albe,
Iată, fetele noii generaţii
Au râs de mine fără să le fie teamă,
Iar aventurile galante s-au sfârşit.
Eram tot eu, însă ţinta unui diavol fără inimă,
Ocupat numai cu treburi amărâte, încălzit doar de aventurile
Altor zile şi altor oameni.
Şi a venit vremea când locuiam
La restaurantul lui Mayer
Onorând comenzi pentru acasă,
Un Don Juan sur, îngălat, fără dinţi, discreditat...
Acum, văd aici un spectru atotcuprinzătoar cântând
Despre una numita Berenice;
Şi mai văd că forţa care l-a înălţat pe el atât de sus,
M-a redus pe mine la zdrenţe de viaţă.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ultima tăcere

ar fi trebuit să mai trec pe la tine
la ceasul când ploile tropăie
de-asupra lutului încins
să-mi obişnuiesc umbra să tacă atunci
când cerul îşi îmbracă haina de vânt
şi-n ultima tăcere
să-mi fac un loc
iar din singurătate
un prieten

pentru atunci...

ar fi trebuit să mai trec pe la tine
dar sunt prea puţin învăţat cu toate astea
şi uite nici n-am apucat să
mă împrietenesc cu moartea
şi asta pentru că
umbra s-a retras din tine
ca un nor
şi ai plecat şi ai plecat
şi ai plecat...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ţinut minte

Găsesc în ceilalţi oameni ceea ce caut.
Dacă îl caut pe Dumnezeu, îl găsesc pe Dumnezeu.
Dacă scotocesc după lucruri urâte, găsesc lucruri urâte.
Eu, de fapt, selectez ceea ce doresc – şi asta primesc.

O viaţă fără provocări înseamnă a merge la o şcoală
unde nu se primesc şi nu se învaţă lecţii.
Încercările nu vin pentru a mă deprima sau pentru a mă doborî,
ci pentru a mă instrui, a-mi arăta direcţia şi pentru a mă întări.

În înţelepciunea şi în planul iubitor trasat de Tatăl
nicio povară nu-mi este pusă pe umeri fără un scop
şi nu există urgenţe şi nici supărări care să mă doboare –
mi-au fost date puterea şi însuşirile necesare pentru a le depăşi.

O viaţă rotundă şi împlinită nu este determinată
de circumstanţe exterioare sau de favorurile altora.
Acestea sunt tangenţiale, dar nu sunt sursa.
Fericirea sau nefericirea vin din felul în care gândesc şi simt.

Niciodată nu voi putea pierde ce este-al meu,
nici nu voi putea stăpâni ceva care nu-mi aparţine.
Nu mă voi eschiva niciodată în faţa unei probleme:

Ori mă va urmări mereu, ori voi intra într-o alta asemănătoare,
deşi s-ar putea să aibă altă înfăţişare sau alt nume.
Nu purta grija zilei de mâine.

Astăzi este ziua de ieri, cea care-ţi provoca angoase.
Nu bate niciodată la o uşă închisă:
Aşteaptă să se deschidă şi atunci treci dincolo de prag.

O persoană care a intrat în viaţa mea
a intrat pentru a mă învăţa ceva
sau pentru a învăţa ceva de la mine.

poezie de Autor necunoscut – SUA, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frate! Nu m-am descurajat şi nu m-am deznădăjduit. Viaţa e peste tot la fel, viaţa e în noi, nu în ceea ce e în afara noastră. Vor fi oameni lângă mine, şi trebuie să fiu bărbat între aceşti oameni, să rămân bărbat pentru totdeauna, să nu fiu nici descurajat, nici deznădăjduit în nicio nenorocire care ar fi să cadă asupra mea – asta e viaţa; asta e menirea vieţii. Am realizat asta.

Dostoievski în scrisoare către fratele său
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peleg Poaque

Caii şi oamenii sunt aidoma.
Am avut odată un armăsar, Billy Lee,
Negru ca o pisică şi svelt ca o căprioară,
Cu flăcări în ochi, gata de start;
Putea atinge cea mai mare viteză
Dintre toţi caii din Spoon River.
Dar chiar când te-ai fi gândit că nu mai poate pierde,
Conducând cu un avans de de cincizeci de metri sau mai mult,
S-a ridicat pe două picioare, a aruncat călăreţul
Şi a căzut peste el, care atârna de scară,
Făcându-l, pur şi simplu, bucăţi.
Vedeţi, calul era o fraudă perfectă:
Nu putea învinge, nu putea munci,
Era prea uşor pentru plug sau pentru tracţiune.
Iar când am încercat să-l călăresc – well,
A luat-o razna şi m-a ucis.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jim Brown

În timp ce îl duceam de căpăstru pe Dom Pedro,
M-am prins de criteriul care împarte rasa omenească
În oameni care sunt pentru cântecul "Curcan în paie" sau
Pentru "Există o fântană plină cu sânge" –
(Obişnuia să le cânte Rile Potter la Concord);
Pentru poker sau pentru predicile preotului Peet despre pământul sfânt;
Pentru imagini stranii sau pentru simpla vopsire a gardului;
Pentru şorţ sau pentru lecţii de canto;
Pentru oameni sau pentru bani;
Pentru popor sau împotriva lui.
Asta-i tot: preotul Peet şi Clubul Purităţii Sociale
Condus de nevasta lui Ben Pantier
Au mers la Consiliul Oraşului
Şi au cerut să mi se dea ordin să-l mut pe Dom Pedro
Din grajdul lui Wash McNeely de la marginea oraşului
Într-un grajd aflat dincolo de graniţa ţinutului;
Motivul: armăsarul era un atentat la morala publică.
Well, Ben Pantier şi Violonistul Jones au salvat ziua
Considerând acţiunea drept o condamnare în anticipaţie mânjilor.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paul McNeely

Dragă Jane! Zâmbitoarea mea Jane!
Cum te strecurai în salon (unde eu zăceam foarte bolnav)
Cu boneta ta de infirmieră şi cu manşetele albe,
Mă ţineai de mână şi-mi spuneai surâzând:
" Nu eşti chiar atât de bolnav – în curând te vei face bine."
Şi cum ţi se scurgeau gândurile, lichid, din ochi
Pentru a intra în ochii mei cum intră stropii de rouă
În inima unei flori.

Dragă Jane! Întrega avere a familei McNeely
N-ar fi putut cumpăra grija pe care mi-ai purtat-o,
Zi şi noapte, noapte şi zi;
Nici nu ţi-ar fi putut plăti zâmbetele, nici căldura sufletului,
În mâinile tale mici şi-a aflat odihnă fruntea mea.

Jane, am sperat şi-am dorit să mă fac bine
Până în ultima clipă, când văpaia vieţii mele
A trecut în bezna de deasupra discului nopţii,
Pentru a-mi cuibări capul pe sânii tăi micuţi
Şi pentru a te strânge-n încleştarea iubirii –

Ţi-a asigurat tata cele de trebuinţă înainte de a muri,
Jane, dragă Jane?

poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER, editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-na Charles Bliss

Reverendul Wiley m-a sfătuit să nu divorţez
De dragul copiilor,
Judecătorul Somers l-a sfătuit pe el la fel –
Aşa că am rămas împreună până la capătul drumului.
Dar doi copii erau convinşi că el are dreptate,
Ceilalţi doi credeau că eu am dreptate.
Doi ţineau partea lui şi mă blamau pe mine
Şi doi erau de partea mea şi-l ocărau pe el,
Şi fiecare era amărât pentru cel la care ţinea.
Toţi erau sfâşiaţi din vina de a judeca
Şi torturaţi în suflet pentru că nu puteau să ne admire
Egal, pe mine şi pe el.
Acum, fiecare grădinar ştie că plantele crescute în beciuri
Sau sub pietre sunt schimonosite şi palide şi plăpânde.
Nici o mamă nu i-ar da fătului să sugă
Lapte nesănătos de la sânul ei.
Şi totuşi preoţii şi judecătorii recomandă creşterea sufletelor
Acolo unde nu este lumină, ci doar crepuscul,
Nu este caldură, ci numai umezeală şi frig –
Predicatorii şi judecătorii!

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Talentul de constructor, cât şi talentul de gospodar şi de mare iubitor de natură le-am moştenit de la taică-meu. Ca şi talentul de desenator! De la tata am mai moştenit ceva, ceva ce n-am reuşit să finalizez. Eu cred că aş fi fost un foarte bun învăţător de ţară, asta şi pentru că îi iau foarte în serios pe copii. Îi iau în serios şi când îi desenez, şi când desenez pentru ei, şi când fac emisiuni de televiziune pentru ei. Adică atunci când povestesc în timp ce desenez.

Iurie Darie în Formula As (1999)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Iată şi banii şefului securităţii misiunii, din iunie până-n decembrie inclusiv.
Mihai: Poftim?! Cum adică banii mei, domnule director? Trebuie să fie o greşeală. Eu încă nu mi-am încheiat studiile, nu lucrez, nu sunt salariat, deci, nu s-ar putea să primesc bani; sunt elev.
Traian: Tocmai pentru că nu ţi-ai încheiat studiile, nu primeşti salariu pe luna mai, iar pentru luna iunie, doar jumătate de salariu, pentru că-ţi vei lua licenţa pe 15 iunie, iar de la acea dată se poate considera că ţi-ai început activitatea. Regret că ai cea mai mică sumă dintre toţi, însă asta se întâmplă doar din cauză că eşti novice, altfel, dacă ar fi să se ţină cont doar de funcţiile din cadrul echipajului, ai fi următorul după comandantul misiunii, deci, ai avea un salariu mult mai mare, nu cel mai mic dintre toţi. Sper să înţelegi.
Mihai: Să înţeleg?! Domnule director, e mai mult decât mi-aş fi închipuit vreodată; de fapt, fiind încă elev, nu mă aşteptam să primesc vreun ban şi când colo, iată, un teanc întreg numai pentru mine! E o sumă la care nici n-aş fi îndrăznit să visez. N-am avut niciodată atâţia bani în mână.
Traian: Cum aşa, băiete? Fost campion, chiar olimpic şi mondial? N-ai fost plătit pentru performanţele tale sportive?
Mihai: Ah, ba da, dar nu cu sume considerabile, deşi nici neglijabile nu erau. Fiind însă minor, deci, la juniori, părinţii mei primeau banii. În plus, nu participam la acele competiţii pentru bani, sau din vreun alt interes, după cum nici la această misiune nu particip pentru că aş urmări îmbogăţirea sau altceva asemănător.
Traian: Desigur, tinere, înţelegem. Nu te-a acuzat nimeni că ai urmări vreun interes; ar fi absurd să te şi acuze de ceva.
Mihai: Mulţumesc, domnule.
Traian: Nu mulţumi pentru ceea ce ţi se cuvine!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre trei sau patru oameni aflaţi într-o încăpere

Dintre cei trei sau patru oameni aflaţi într-o încăpere
Unul stă întotdeauna la fereastră.
El este obligat să vadă injustiţia printre spinii
Şi incendiile de pe dealuri.

Iar cei care-au plecat întregi
Sunt aduşi seara acasă – ca mărunţiş.

Dintre cei trei sau patru oameni aflaţi într-o încăpere
Unul stă întotdeauna la fereastră.
Părul negru i-acoperă gândurile.
În spatele lui, vorbe, rătăciţii fără bagaje,
Inimi fără provizii, profeţii fără apă,
Pietre mari puse acolo,
Stând, închise ca nişte plicuri
Fără adresă; şi nimeni care să le primească.

poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi privi totul şi pe toţi ca şi cum ar fi pentru prima oară – mai cu seamă lucrurile mici, cu care m-am obişnuit, uitând de vraja care le înconjoară. Vreau să privesc pentru prima oară soarele, dacă mâine va fi cer senin. Vreau să urmăresc încotro se îndreaptă norii, dacă cerul va fi acoperit. Întotdeauna mi se pare că nu am timp de aşa ceva sau nu îi dau importanţă. Ei bine, mâine mă voi uita la drumul norilor sau la razele soarelui şi la şi la umbrele cărora le dau naştere acestea. Pentru prima oară voi zâmbi fără vină, fiindcă bucuria nu este păcat. Pentru prima oară mă voi feri de tot ce mă face să sufăr, pentru că suferinţa nu este o virtute. Nu mă voi plânge de viaţă, spunând: totul e la fel, nu pot să fac nimic pentru o schimbare. Fiindcă trăiesc ziua asta ca şi cum ar fi prima şi voi descoperi de-a lungul ei lucruri despre care nu am ştiut niciodată că se aflau acolo. Chiar dacă am trecut prin aceleaşi locuri de nenumărate ori şi am spus "Bună ziua" aceloraşi oameni, astăzi acest "Bună ziua" al meu va fi altfel. Nu vor fi cuvinte de om învăţat, ci un fel de a-i binecuvânta pe ceilalţi, dorindu-mi ca toţi să înţeleagă însemnătatea faptului că sunt în viaţă – chiar şi atunci când nenorocirea ne dă târcoale.

Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Ziua de mâine"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt şi deşteaptă, sunt şi proastă. Sunt şi frumoasă, sunt şi urâtă. Sunt şi curajoasă şi fricoasă. Sunt bună şi rea. Toate aceste caracteristici îmi aparţin. Şi încă multe altele. Le arăt cu degetul spre ceilalţi pentru că uneori nu le pot recunoaşte în mine însămi. Integrez în mine totalitatea trăsăturilor umane căci nu aş putea recunoaşte la ceilalţi ceea ce nu există deja în mine. Oamenii din jurul meu sunt oglinzi care reflectă trăsături ale personalităţii mele de acum sau din trecut ori viitor. Atunci când îi accept pe ceilalţi aşa cum sunt, în realitate mă accept pe mine. Nu sunt nici mai bună, nici mai rea decât ceilalţi. Sunt imperfectă. Lucrurile pe care le admir sau le detest la ceilalţi se regăsesc şi în mine însămi. Deseori fac lucruri prosteşti pentru că îmi doresc şi eu, ca şi tine, să nu fiu respinsă, îmi doresc acceptarea şi iubirea celor din jur. Abia când renunţi la măştile care te compun îţi dezvălui măreţia şi perfecţiunea din tine. Acceptă că ai defecte şi ai calităţi. Şi de fiecare dată când arăţi cu degetul spre ceva frumos sau urât aminteşte-ţi că lumea reflectă ca o oglindă ceea ce este în interiorul tău. Aşa cum Jacques Salome spune: Şi acum vorbeşte-mi despre tine. Spune-mi cum sunt eu?

citat din Nina Elena Paraschivescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!