Orice străin este privit la început mai ciudat. Dar muzica a fost limba universală. După ce călătorești mult și vezi că fiecare din lumea muzicală e din alt loc, ajungi să fii mândru de limba și de rădăcinile tale.
citat din Răzvan Popovici
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre început, citate despre proverbe, citate despre mândrie sau citate despre muzică
Citate similare
În Limba Română
În limba română a sculptat Brâncuși,
Și și-a vărsat tot dorul Eminescu,
A plans pe corzile viorii, a lui Enescu arcuș,
În limba română a pus viață-n pânze, Grigorescu.
În limba română cântă așa duios privighetoarea,
Și tot în limba noastră toți stejarii povestesc,
În limba română strălucește-n razele de soare marea,
În limba română toate florile iubesc.
În limba română lumea este mai frumoasă,
Și tot în limba noastră rugile se înalță către stele,
Limba română pentru mine e "Acasă"
Limba română, limba visurilor mele.
poezie de Marius Alexandru (9 august 2021)
Adăugat de Marius Alexandru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre vioară
- poezii despre stele
- poezii despre stejari
- poezii despre sculptură
- poezii despre privighetori
- poezii despre muzică
- poezii despre limba română
- poezii despre limba maternă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Muzica de cameră este cel mai personal mod de a cânta, de a împărtăși muzica.
citat din Răzvan Popovici
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba noastră
Limba noastră e dulce
Ca fagurul de miere,
E măreață și frumoasă
Ca luceafărul între stele.
E ca soarele care răsare,
Sus pe cer.
Limba noastră e plină
De taină, tandrețe și mister.
Altă limbă mai frumoasă
Nicăieri nu mai găsești,
Limba noastră cea română,
Limba gliei strămoșești!
Chiar și sufletul și dorul
Au și ele limba lor,
Acesta este limba vechilor cazanii,
Limba Românilor!
poezie de Vladimir Potlog (31 august 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre România, poezii despre suflet, poezii despre miere, poezii despre frumusețe, poezii despre dor, poezii despre apicultură sau poezii despre Soare
Limba Română
Limba română sunt eu!
Am fost zămislit de părinți
În limba română.
Fiecare celulă a ființei mele
Pământene,
E plămădită în grai românesc.
Până am ieșit la lumină,
Am început a-l șopti,
Odată cu prima picătură de sânge
Pornită să ducă viața și limba
În celelalte alcătuiri
De le zicem celule sau inimă.
Apoi... am gângurit primii pași,
Laptele ce l-am supt
Și brațele de gâtul mamei
Au fost în limba română.
Limba română nu se învață.
Ea există odată cu mine.
În școală am deprins doar
S-o șlefuiesc, s-o fac să strălucească
Și, mai ales, s-o păstrez neîntinată.
Auzit-ați grai mai frumos
Și mai plin de expresivitate
Decât limba română?
Puteți spune în alte graiuri
A ogoi, a jindui, a tânji ori a doini?
Nici poveste! Vorbe asimilate!
Limba română sunt eu!
Eu sunt patria, izvoarele, munții,
Cimitirele și ceilalți asemenea mie
Din cuprinsul României.
Patria e dăruită de Dumnezeu
Cu nenumărate și felurite bogății.
Ni le pot fura, smulge, străinii.
Dar cea mai mare și mai sfântă bogăție,
Limba română,
Nimeni nu ne-o poate lua.
Smintiții de noi, ne cam batem joc
De limba română
Și o mânjim, netrebnic, cu
Halloween, locații, a aplica.
Marfă de import. Circumstanțială
De mod, de timp, de loc.
Eu sunt limba română!
Când nu voi mai fi
Și preotul va rosti, ca la orice slujbă:
"Să se desfacă în limba din care a fost făcut!
Amin!"
poezie de Virgil Răzeșu
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre bogăție
- poezii despre învățătură
- poezii despre început
- poezii despre școală
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
Limba mea, limba romana!
Limba mea e cea mai dulce,
Dintre toate pe pamant,
De ma las purtat, ma duce,
Printre versuri si prin cant.
Limba mea e din Lumina,
Rasarita-n zori de zi,
Limba mea, limba romana,
Straluceste-n poezii.
Limba mea-i glas de izvoare,
E in fluier de ciobani
E-n cant de privighetoare,
Si in graiul la tarani.
Limba mea e adierea
vantului, prin frunza deasa,
Limba mea-i dulce ca mierea,
Limba mea-i cea mai aleasa.
Limba mea-i freamat de stele,
E iubirea dintre frati,
E in versurile mele,
Si-n ecoul din Carpati.
Limba care ne aduna,
De la margini de pamant,
Limba mea, limba romana,
Va fi pururi graiu-mi sfant!
poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (31 august 2018)
Adăugat de Marius Alexandru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre lumină, poezii despre oi, poezii despre iubire sau poezii despre frunze

Limba română
Limba română este patria mea
A zis poetul demult cândva.
Limba română e sufletul meu
Zic acuma cu mândrie eu!
Limba română e dor nemuritor
A zis pământul pe care trăiește al meu popor.
Limba română este a doua mamă a mea
A zis un copil cu ochi ca de stea.
Limba română e dulce și frumoasă
A zis un bătrân care stătea singur la un colț de masă.
Limba română e tot ce v-am dat eu mai sfânt.
A zis domnul cu glasul lui curat și blând.
poezie de Vladimir Potlog (29 august 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre patrie, poezii despre mândrie sau poezii despre mamă

- muzică
- Muzica este limba universală a omenirii, prin care sentimentele omenești pot fi comunicate, în același mod, în toate inimile.
definiție clasică de Franz Liszt
Adăugat de Violeta Jumatate

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre inimă
Limba noastră
Limba noastră-i deținuta
Ce-a zăcut în pușcării
Cea care-a făcut pe muta
În kirkizele pustii.
Limba noastră-i rană vie
De la jugul cel străin,
Cea care a vrut să fie
Sângele un strop de vin.
Limba noastră e o doină,
Deseori în somn cântată,
Apa vie dintr-o moină
Peste față picurată.
Limba noastră-i grai de mamă
Mângâioasă, ce nu minte,
Povestindu-ne "O samă
(Din hrisoave) de cuvinte".
Limba noastră-i solz de pește,
Pe post mândru de taraf,
Debitul de Nistru crește
Când iar Moscova-i zaraf.
Din Luceafăr recital,
Cu imperial sigiliu,
Vers din care, de pe cal,
Sudui soarta cu Vergiliu.
Limba noastră-i vechiul hronic,
Mitul tainic de demult,
Sângerând brav și ironic,
Graiul bunului de-ascult.
Limba noastră-i cu blesteme
Contra înrobirii crunte,
Biblic spune "Nu te teme"
Stai pe latineasca punte.
Limba noastră-i sacrosantă,
Limbă pentru rugăciuni,
E mieroasă și culantă
Doar cu oaspeții cei buni.
Renunțați la somnifere
De dușmani puse în vin,
Limba noastră-n veci nu piere
C-are aur și destin.
Luați lumina re-nvierii
De la cei ce pe ascuns
Îi citeați în faptul serii
Și urcați limba mai sus!
Limba noastră-i o comoară,
Focul sacru de pe deal,
S-o cântăm a mia oară
Sunet mistic de caval...
parodie de Constantin Ardeleanu, după Alexei Mateevici
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre seară sau poezii despre pești
Limba poeților
vino și vezi
e ziua în care se prăbușește o limbă
poate cea de pe urmă
e limba poeților
pe sub dărâmături strigătul căutându-și cuvintele
ca o mamă copiii
de acum
nestăvilită e durerea
de neconceput e iubirea
ca și cum s-ar fi dezvelit deodată tot urâtul din lume
vino și vezi
e limba poeților
sau limba în care
oamenii au învățat pentru prima dată să moară
în depărtare
poeții chemând poezia pe nume
ca și când în deșert s-ar ruga pentru ploaie
vino și vezi
se prăbușește o limbă
cum nu va mai fi niciodată
cum nu s-a mai prăbușit niciodată
e limba poeților
limba în care m-am născut prima dată
poezie de Bogdan Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urâțenie, poezii despre ploaie, poezii despre naștere, poezii despre moarte sau poezii despre durere
Am vândut limba română
În anul nostru centenar
Ne-am vândut limba la maghiari
Și va veni o vreme-n sate
Să învățăm maghiara frate.
În satul nostru românesc,
Mă simt străin și fără rost,
Mă plimb prin țara românească,
Harghita, Covasna să-nflorească.
Dar când văd fețele mirate,
Să am un translator... se poate...
Ca eu român în țara mea
Să nu pot cere o cafea...
Nu vreau să-nvăț limba maghiară...
Doamne mă simt străin în țară...
poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Ungaria, poezii despre sat, poezii despre Țara Românească sau poezii despre plimbare
Chiar dacă se știe că latinaesca e limba oficială a Bisericii Catolice, precum și limba Imperiului Roman, iar limba rumună este o limbă latină, mai puțină lume cunoaște că limba rumună sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, și nu invers! Cu alte cuvinte, nu limba rumună este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă rumună. Așadar, vreau sa-i salut pe oamenii din Munții Bucegi, din Brașov, din București. Voi sunteți cei care ați oferit un vehicul minunat lumii occidentale.
citat din Miceal Ledwith
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre limba română, citate despre transporturi, citate despre religie, citate despre munți, citate despre latini, citate despre cuvinte, citate despre cunoaștere, citate despre creștinism sau citate despre catolicism
Un om care merge cu o vioară în mână pe stradă trebuie să pășească mândru.
citat din Răzvan Popovici
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vioară
Limba mea
Limba mea e dor de mamă,
E limba rugăciunii din privdor,
Zâmbet țesut pe ie și maramă,
Și-i limba sufletului ars de dor.
Limba mea-i icoană sfântă,
Drum bătut spre infinituri,
În care plâng și-n care cântă,
Blânzi sihaștri pe la schituri.
Limba mea cântată-n holde,
Din zori de zi și până-n sară,
Ne adapă blândă ca din molde,
Setea dorului de țară.
Limba mea, cântată-n doine,
Mândru-ți susțin pledoaria:
Mai înainte de a fi Koine,
Tu scriai la Tărtăria!
poezie de Paul Aelenei din Graiul nostru românesc (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre plâns sau poezii despre infinit
Limba noastră nu moare
Limba noastră-i încântare,
Limba noastră-i dulce tare
Ce-ați lăsat în urma voastră
Bogăția strămoșească.
Limba noastră-i mlădioasă
Dulce, dragă și duioasă
Lacrima cea mai aleasă
A românului ce lasă.
Limba noastră-i tare sfântă
Limbă scumpă, îndrăgită,
Tu nicicând nu te vei pierde
Tu mereu ești frunză verde.
Limba noastră cea română
Tu ai fost mereu stăpână
Între veacuri sau în vreme,
Tu ești glasul meu ce geme.
poezie de Eugenia Calancea (31 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde

Cântec pictat
să vorbim limba frunzelor
care părăsesc ramul.
să vorbim limba rozelor
care ard în bătaia soarelui.
să vorbim limba nucilor
care și-au aruncat în văzul prădătoarelor
camășile verzi.
să vorbim limba viilor
în care locuiesc dintotdeauna
sperietorile.
să vorbim limba unor șerpi încolăciți
de stâlpii caselor.
să vorbim limba orologiilor
cocoțate în vechile piețe.
să vorbim limba asta de pământ
aninată deasupra inimii mele
ca o ceramică de Horezu.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre vorbire, poezii despre viticultură, poezii despre trandafiri, poezii despre roz, poezii despre pictură sau poezii despre inimă
Cu limba noastră
Este a noastră limba noastră
și noi suntem cu ea popor,
cum stelele
din cer
sunt stele
cu veșnica lumină-a lor.
Este a noastră limba noastră
și noi suntem cu ea pământ,
cum marea mare
este mare
cu ape veșnic vălurând.
Este a noastră limba noastră
și soartă noi suntem cu ea,
cum este codru verde soartă
cu ciuta și cu pasărea.
Din străbunei cu limba noastră
noi am crescut și creștem, demn,
cum crește pomul din țărână
suită-n frunză și în lemn.
Ci noi cu ea, cu
limba noastră,
nemuritori vom fi oricând,
nemuritori cum e Pământul
cu Soarele mereu arzând.
poezie de Dumitru Matcovschi (1 ianuarie 2000)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre păsări, poezii despre păduri, poezii despre lemn sau poezii despre copaci

După ce-a explodat bomba tăcerii, fiecare a început să tacă pre limba aproapelui.
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (septembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre tăcere, citate de Costel Zăgan despre tăcere sau aforisme despre început

Dulce poezie, marea mea iubire (poporului român)
Dulce limba românească
Tu-mi ești alinare-n casă...
Te caut, dulce armonie
Să devii a mea mireasă.
Muzica unor suflete pribege,
Adesea plânge, suferă, respiră
nu e lumea noastră, ci conspiră
Suntem ființe betege?
Nici curajul nu mai avem
Trăim ca și bulgării triști și grei
Ne întristăm adesea și strigăm,
Suntem popor ales pentru încercări.
E limba noastră, mult iubită,
E limba noastră uitată uneori,
Suntem noi, românii, genii
Sau doar trudim pentru meritele lor?
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre uitare sau poezii despre nuntă
În limba ta
În aceeași limbă
Toata lumea plânge,
În aceeași limbă
Râde un pământ.
Ci doar în limba ta
Durerea poți s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.
În limba ta
Ți-e dor de mama,
Și vinul e mai vin,
Și prânzul e mai prânz.
Și doar în limba ta
Poți râde singur,
Și doar în limba ta
Te poți opri din plâns.
Iar când nu poți
Nici plânge și nici râde,
Când nu poți mângâia
Și nici cânta,
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în față,
Tu taci atuncea
Tot în limba ta.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre vin, poezii despre tăcere sau poezii despre bucurie
Odă limbii române
în limba română zâmbește un pământ
când primăvara se umple de vlăstari
când codrul mirabil se leagănă în cânt
sub cerul ce-și deschide porțile mari.
limba românească are mândru nume
câmpii de bucurie ce rodesc sub soare
grădina luminii mărturisită-n lume
cu speranțe ce răsar între munți și mare.
limba românească nu are-asemănare
grai dulce împletit cu mândre doine
vântul o îngână în întreaga zare
soarta tricoloră înzestrată cu taine.
limba românească împlinește visuri
unită cu stele să curme abisuri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt sau poezii despre prăpăstii