Coincidențe nefericite
Chiar când spune "dragă-mi ești"
Suspinându-și versul
Și tu juri că îl iubești
Și că el i-alesul,
Doamnă, ia aminte,
Unul din doi minte.
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Chiar în clipa în care, cuprinsă de fiori și suspinând, îi juri că ești numai a lui; când el își jură pasiunea eternă și infinită; chiar atunci, reține asta, doamnă: unul din voi doi minte.
citat din Dorothy Parker
Adăugat de Morticia

Comentează! | Votează! | Copiază!
DOROTHY PARKER
Dacă vrei să știi ce crede Dumnezeu despre bani, atunci
privește-i pe cei cărora le dă.
citat din Dorothy Parker
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sumă
Fiecare dragoste e dragostea dinainte
Intr-o rochie mai ponosită.
Aceasta-i măsura experienței, adu-ți aminte
De aici amărăciunea mea cumplită:
Ar fi fost bine să fi avut mai multă minte
Sau mintea-mi să fi fost de tot golită!
poezie de Dorothy Parker din Moarte în Texas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!

Îți mai aduci aminte doamnă?...
În prima noapte, ții tu minte,
A fost momentul neplăcut
De-am înjurat de cele sfinte,
Că "doamnă" altul te-a făcut!
epigramă de Mihai Sălcuțan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragă-mi ești
Dragă-mi ești ca dragostea,
Dragostea ce-n suflet port,
Tu nu poți să fi a mea,
Și acest gând eu nu-l suport.
Dragă-mi ești ca un luceafăr,
Luceafăr din miez de noapte,
Precum o floare de nufăr,
Dragi îmi sunt a tale șoapte.
Dragă-mi ești ca un sărut,
Acel sărut ce vreau să-ți dau,
Ca prin magie apărut
Pe buzele-mi să pot să-l iau.
Îmi ești tot dragă, și-mi vei fi
Mai mult decât tot universul,
Cât te-am iubit, te voi iubi
Știu că doar eu îți sunt alesul.
poezie de Răzvan Isac (24 decembrie 2014)
Adăugat de Răzvan Isac

Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamna
"Îți mai aduci aminte, doamnă,
Când îmi spuneai că mă iubești?"
"E mult de-atunci și asta-nseamnă
Că dintre ei nu-ș' care ești!"
epigramă de Romulus Filip din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubești, Doamnă
Din cer cad ape, șiroind.
Pădurea are chipul tău,
Cu ochi de ghindă,
Păr de-alun,
Miros de vânt
Si gust de toamnă.
Ești bine azi,
Iubită, Doamnă?
Nu ești. Ți-e dor
Si jale-ți este.
Iei cartea de pe raft,
O pui la loc.
Tai ceapa, o călești.
Ce gust de toamnă!
De ce pui lacrimi,
Dragă, Doamnă?
Și gogoșar? Ardei?
De toate pui?
Ti-e gandul dus
Departe-n alte zări.
Adună-te, că arde oala.
Inchide ușa, că e toamnă.
Ba plângi, ba râzi....
Tu iubești,... Doamnă.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus

Comentează! | Votează! | Copiază!
Buzele cu gust de lacrimi, se spune, sunt cele mai bune de sărutat.
citat din Dorothy Parker
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Îți mai aduci aminte, doamnă?
În prima noapte, ții tu minte,
A fost momentul neplăcut,
Când înjura de cele sfinte
Că "doamnă" altul te-a făcut!
epigramă de Mihai Sălcuțan (2018)
Adăugat de Liviu Gogu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi spune că cerul este limita, există urme de pași pe lună.
citat din Dorothy Parker
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
George Sand
Talentata doamnă și-a facut mai mereu vreme
Să stea deoparte de toc și cărți, recenzii
Și să petreacă-n iubiri subțiri, frivole scheme
(Sunt pricepuți la așa ceva francezii).
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbați
Pentru că ești, doamnă, exact așa cum ești,
Ei te declară-o stea pe hărțile cerești;
Dacă răspunzi la sentiment, gata,
Din tine vor încerca să facă alta.
După ce te-au prins, se închide cercul,
Doresc să te transforme pe de-a-întregul;
Forma, felul tău, devin enigmă, toană,
Ei te vor cu totul altfel de persoană;
N-acceptă să duci pe lume propria ta cruce,
Vor să te influențeze și să te educe;
Tot ce-au admirară, azi li-i cu deochi,
D-aia-mi îmi fac silă, să nu-i văd în ochi.
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!

Îți mai aduci aminte, Doamnă?
Îți mai aduci aminte, Doamnă?
Era târziu și era toamnă
Și frunzele se-nfiorau
Și tremurau în vântul serii
.....................
Ți-aduci aminte și de seara
Cu-amurgu-acela violet,
Când toamna-și acorda încet
Pe frunza-i galbenă, chitara.
Pe lac ce-n lună s-argintase
Încet o lebădă trecea
Și pata-i albă se pierdea
În noaptea care se lăsase.
...............................
Era târziu și era toamnă...
Îți mai aduci aminte, Doamnă?
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Heck (când Rachel vrea să facă dragoste într-un parc seara târziu): Avem un apartament. Este unul bun. Și i-am confiscat mamei tale cheile ca să nu mai poată să se furișeze înăuntru. Ai putea să juri că femeia asta are un radar sexual!
replică din filmul artistic Căsnicie în trei, scenariu de Ol Parker
Adăugat de Andreea Tanase

Comentează! | Votează! | Copiază!
La curtea cu juri
Se cer, pe conștiință,
Solemne jurăminte;
Deci "X", în consecință,
Atunci când jură... minte!
epigramă de Eugen Deutsch din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanță tahitiană
Tehura neagră orhidee
Nu ești nici floare,
Nici femeie!...
Dar, orice-ai fi așa cum ești
Nu-ți cer să-mi juri că mă iubești...
Nu-ți cer nimic din ce-ai jurat
Lui Paul Gauguin
Zugravul tău tahitizat
Pe care-abia sosit în Paradis
Tu l-ai mințit
Și l-ai ucis
Cu-același biblic "fruct oprit"...
Pacificul mi-e martor credincios
Că sufletul ți-e-ntors pe dos...
Nu-mi jura, deci, că mă iubești,
Nu-mi jura, căci așa cum ești
O biată insulară jucărie
Cu zece șiruri de mărgean la gât
Când juri că știi
Tot ce nu știi,
Tu nu ești altceva decât
Un strop de tropicală nebunie
Într-un vârtej marin de apă vie...
Iar mâine-n zori când voi pleca
Nu te-ntrista
Că-mi vei sfârși tu singură romanța...
Nu te-ntrista, fiindcă și eu
Mi-e martor bunul Dumnezeu
Tot singur voi sfârși-o-n Franța...
poezie celebră de Ion Minulescu din Versuri (1943)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf pentru o doamnă drăguță...
Epitaf pentru o doamnă drăguță
Orele i-au fost firișoare-aurite de nisip
Desfășurate-n franjuri, în vârtejuri și-n inele;
Alunecându-i calde, anotimp după anotimp,
Din mâini; înfipte-n zidurile unor mici castele.
Zi strălucitoare peste zi strălucitoare
Rostogolite-n debandada unui curcubeu,
Pentru că ea le-a catapultat, nerăbdătoare,
Pe toate-n rigola actului extemporaneu.
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna se numără bobocii
Când ne-am iubit noapte de noapte astă iarnă,
Eram atât de fericiți, ți-aduci aminte, doamnă?
M-aștept ca un boboc bălan s'apară-n curtea ta la toamnă,
Nu unul de țigan, frumoasă doamnă!
epigramă de Emilia Țeț
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Catrenele dragostei
Dragă-mi este dragostea
bântuită de sprâncene,
de sprâncene pământene,
lungi, pieziș-răsăritene.
Dragă-mi este dragostea,
soarele din an în veac,
dragostea ce poartă-n ea
moarte-ades și-ades un leac.
Spune-se că-n holdă coaptă
macul îl dezbraci c-o șoaptă.
Dragă-mi este dragostea
care zice: nu și da.
Dragă-mi este dragostea,
mare face inima,
mare pe cât lumea-zare,
mică pe cât lacrima.
Dragă-mi este dragostea
care face stea și stea
din pământurile noastre -
prin poienile albastre.
Sângele își știe visul.
Dragă-mi este dragostea
cu-nălțimile și-abisul
și cu ce mai are-n ea.
Dragă-mi este dragostea -
locului nu pot s-o țin,
căci frumsețea ei dispare
în frumsețile-i ce vin.
Dragă-mi este dragostea,
dragă uneori furtuna
și-un păcat pe care-l arde
pe la miezul nopții luna.
Din aleanul trupului
sufletul se naște.
Dragă-mi este dragostea
ce de ani mă paște.
Dragostea ne-o țină zeii,
să ne-ncânte funigeii
ca urzeala inului
firele destinului.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf pentru o doamnă drăguță
Orele i-au fost firișoare-aurite de nisip
Desfășurate-n franjuri, în vârtejuri și-n inele;
Alunecându-i calde, anotimp după anotimp,
Din mâini; înfipte-n zidurile unor mici castele.
Zi strălucitoare peste zi strălucitoare
Rostogolite-n debandada unui curcubeu,
Pentru că ea le-a catapultat, nerăbdătoare,
Pe toate-n rigola actului extemporaneu.
Lăsați-i o floare pe mormânt și vedeți-vă de drum,
Scutiți-o de-a milei voastre greutate;
Ea e fericită, fiindcă știe-acum
Că țărâna ei este frumoasă peste poate.
Puneți-i pe mormânt un tânăr trandafir
Și lăsați-o-n pace, scutită de-a milei solidaritate;
Ea e fericită, fiindcă știe-acum în cimitir
Că țărâna ei este frumoasă peste poate.
* Ultima strofă este inscripționată pe piatra funerară a scriitoarei și omului de spirit
care a fost Dorothy Parker.
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!